There I go... on the market again!

Amy Winehouse - Moody`s mood for love

Bat usor ritmul in masa si misc capul zambind la melodia ce canta in casti. Nu este chiar asa greu sa stai singura la o masa si sa te bucuri de o cafea. Am si cartea la mine, dar m-am indragostit de melodia asta si nu ma pot opri din a o asculta. Cum sa citesc despre razboi, barbari si atrocitatile pe care le faceau pe vremuri, cand in urechi imi suna o voce frumoasa si ma indeamna sa iubesc. Cum??? Mi-am ales si locul de langa geam, pentru a ma putea uita la oamenii ce trec lenes sau dimpotriva mult prea grabiti si a-mi imagina cu ce se ocupa si ce ii aduce pe strada la ora asta. Multi s-au asezat pe banci pentru a fura razele slabe pe care le arunca soarele. Trebuie sa vina primavara! Nu mai e mult! O simt deja in aer si simt cum si buna dispozitie imi creste pe masura ce se lumineaza afara.

Aud o voce langa mine care spune ceva, insa ma gandesc ca poate este cineva care s-a asezat la masa de langa si intorc capul doar de curiozitate. In fata mea, un el, se uita fix la mine si amuzat imi face semn sa scot o casca. Uitandu-ma in jurul meu, apoi in spate, ridic un deget spre chipu-mi gingas pentru a fi sigura ca despre mine vorbeste. Tipul incepe sa rada de'a binelea si imi face un semn din cap ca da. 

"Da?" il intreb inca o data dupa ce scot castile din urechi.

"Da" imi spune el linisitit si aratandu-mi un scaun ma intreaba daca "Pot sa ....?"

Aaaaa!! D'aia ma punea sa imi scot castile din urechi! Ca sa imi ceara un scaun! "Mda... poti!" ii spun zambitoare si totusi un pic cam dezamagita.

Tipul trage de scaun si apoi se aseaza pe el "Este cel mai bun loc pentru a privi la ce se intampla afara! Nu pari genul care ar citi "Semnul lui Attila", poate mai degraba ceva mai romantic".

Surprinsa de faptul ca s-a asezat la masa, imi ia ceva secunde sa reactionez. Si desigur, cand reactia vine nu este cea care trebuie "De ce? Am fata de Sandra Brown?" ii spun ridicand o spranceana.

"Nuu.. Scuza-ma, nu am vrut sa zic romantic in sensul ala. Si Sandra Brown e departe de a fi romantica! Este siropoasa cu tente porno!"

Incep sa rad, deoarece exact aceasi parere o am si eu despre respectiva scriitoare. "Mda. Mai bine de atat nici ca ai putea-o spune! Nu sunt nici o cititoare romantica. Imi plac mai mult povestile de capa si spada. Sau poate cartile de buzunar haioase. Sau poate thrillerele. Ooo si cele politiste..."

"Observ" imi spune aratand spre cartea mea. "Asta in care dintre departamentele mai sus mentionate ar intra?"

"Hmmm... Nu prea intra niciunde" ii raspund prompt. "Este o carte pe care am cumparat-o la reduceri si mi-a trezit interesul titlul. In prima faza cand am vazut ca are tente istorice am aruncat-o intr-un colt al incaperii si sincer, daca nu mi se terminau cartile din biblioteca, acolo putrezea. Insa dupa ce am inceput sa o citesc ca lumea, realizez ca este o carte extrem de interesanta. Plus ca mai invat si istorie din ea. O batalie foarte" ... si ma opresc. Clar am emotii, pentru ca altfel nu as vorbi in continuu  ca o moara stricata. De cate ori se intampla sa mi se aseze un tip fain la masa? Noroc cu vocea din interior ce mi-a soptit ca daca vreau sa mai ramana la masa omul asta, as face bine sa pun pauza.

"Continua" imi spune el, apropiindu-se de mine si privindu-ma interesat.

"Mai bine spune-mi ce carti iti plac tie" incerc sa fac in asa fel incat sa predau stafeta.

"Termina si dupa aceea iti povestesc si eu..." imi spune el dand ceasca de cafea la o parte.

Deci elimina singurul obstacol care l-ar putea proteja imaginar si sta cu palmele deschise, nu stranse in pumn  si mainile nu sunt incrucisate. Ieeei!

"Bine, bine" si gadilata in orgoliu stiind ca este interesat de ceea ce spun imi continui ideea despre carte. Dupa 20 minute o si termin. "E randul tau acum"

"Pai imi place..."

Dupa vreo 2 ore, tipul ma intreaba ce fac a doua zi.

"Pai... depinde cand anume" ii raspund gandindu-ma ca trebuie sa ma epilez pe picioare, sa imi aplic masca de par, sa imi cumpar o crema de corp ca mi s-a terminat, sa imi iau si alt parfum ca asta parca e prea puternic. 

"Pai tot pe la ora asta!"

"Hmmm... nimic in mod special!"

"Ce ai zice ca maine sa avem o prima intalnire!"

Nu stiu ce sa ii raspund, asa ca dau din cap. Shit! Oare trebuie sa ma trezesc cu noaptea in cap sa ajung la timp? Shit, shit, shit! Si oare maine sa vin cu blugii sau in fusta? Tocuri fato! Si clar epilatul!! SHIT!!

"Si mai am o idee! Maine, sa facem schimb de carti! Sa-mi aduci o carte ce crezi ca mi s-ar potrivi si sa iti aduc o carte ce cred ca ti s-ar potrivi"

Nu-mi vine sa cred!! JUR! Cine este tipul care sta in fata mea? De unde a aparut? Unde a fost pana acum? 

"Ce zici? E ok?"

Doamne Dumnezeule, cu siguranta are vreo problema! E pe moarte! Sau are o familie! Il asteapta copii acasa! Sau de fapt e schiop... Nu ca ar fi o problema cu asta, dar de ce s-ar uita un tip asa de dragut la mine. Si un tip care are si gandirea asta!! De ce?? Ce am facut sa merit asa ceva?

Iar dau din cap a da, dar cuvintele refuza sa isi faca loc printre buze.

"Pai atunci este un date! Da? Maine la ora asta exact aici! Te astept cu cartea!"

Se ridica si imi ia mana intr-a lui. 

"Te rog nu o pupa! Te rog nu o pupa!!" imi spun intr-una in minte, deoarece prefer o strangere calduroasa de mana unui sarutat de mana! Insa departe gandul asta de tip, deoarece buzele lui nu se indreapta spre mana mea, ci chiar spre fata mea.

Inima imi bate cu putere si totul devine "slow motion" in jur. Hello!! Abia ne-am cunoscut de cateva ore, abia stiu cum te cheama si crezi ca o sa ne sarut.. Ce buze frumoase are!! Si uite ce nas drept si perfect. Si ... Revino-ti!! Nu il cunosti! Ai tampit? Cum sa te pupi asa cu toata lumea care ti se aseaza la masa! 

Intoarce obrazul! 

Saruta-l!

Intoarce obrazul! 

Saruta-l!

Intoarce obrazul! 

Saruta-l!

Intoarce obrazul! 

Saruta-l!
Dupa cateva milisecunde de lupta interioara, cand totul revine la normal si buzele lui mai au putin pana imi ating fata, eu intorc capul si in locul unui sarut patimas (dream on, baby!) primesc un pupic pe obraz (norocul tau ca nu a scos limba!).
Sa vedem ce o fi si maine!

Alb-Negru

Goran Bregovic - Black Cat White Cat

Stau tolanita in pat cand aud vecinii de la camera de langa care ies distrati pe hol. Ma uit cu jind la castile care se afla pe masa, dar sila este prea mare si incerc sa ma uit la film, desi ii aud vorbind de parca s-ar afla langa mine si nu ne-ar desparti o usa. Rad zgomotos si bat din palme. Ciudat, ma duce cu gandul la maimutelele pe care le-am vazut intr-un film, in care acestea erau comparate cu femeile. Da, un misogin extrem s-a gandit la asta, deoarece un om normal daca ar sta alaturi de mine acum, ar ajunge la concluzia ca e gresit sexul pe care l-a asemuit.

"Cioaro, iesi afara" se aude vocea ragusita a unuia si rasul infundat al celorlalti. Incruntata, pun pauza filmului si  ma asez normal in pat, ciulind urechile. Poate o fi porecla stupida a unuia dintre ei. Din pacate nu! Ii aud batand cu putere in usa colegilor de la cealalta camera, in care locuiesc 2 baieti negri din Nigeria, batand dupa cum spuneam si urland "Cioara, nu auzi? Nu intelegi romana? Prostule! Cioara, ce cauti in Romania daca nu stii romana?". Simt cum un val de furie creste in mine si incep sa tremur adunandu-mi totusi curaj pentru a iesi afara. Pana la urma, oricat de multi or fi si oricat de beti, s-o gasi unu sanatos care sa nu ii lase pe ceilalti sa ma bata, nu?. Cand sa pun mana pe clanta, se aude usa nigerienilor deschizandu-se si vocea calma a unuia dintre ei "What's up man?". 

"Da'te dracu de prost, ce cauti cioroiule in Romania?" isi continua mai sus mentionatul idiot ideea.

"I can't understand what you say!" se aude dinspre vecin si dupa glas nu pare nicidecum intimidat de baietii stransi gloata la usa lui.

"Da'l dracu ma, nu vezi ca e prost" intervine unul dintre romanasii perfecti, vazand probabil ca idiotul se incinge si probabil sare la bataie. 

"Ai dreptate! Cioara ordinara, mars la tine'n tara!" incepe sa cante idiotul si alaturi de ceilalti intra in camera.

Ma uit la clanta pe care o tin in mana si ma intreb de ce trebuie sa fac parte dintr-o asemenea natie? Imi vine sa plang cand ma gandesc ca se presupune ca am evoluat atatia ani si multi dintre noi sunt de fapt inca la acelasi stadiu mental ca al unui taran rasist care nu facea deosebirea intre un om si o lopata, ba mai mult credea ca lopata ii este mai de folos decat omul. 

De ce se presupune ca am ajuns la democratie daca inca sunt atat de blamati negrii sau alte natii mai colorate decat noi? In caminul in care stau, negrii sunt vazuti ca niste oameni galagiosi a caror mancare pute. Eu ii am langa camera mea si va spun sincer ca de multe ori, vecinii mai sus mentionati sunt mai galagiosi intr-o seara decat au fost nigerienii de cand m-am mutat! Si mancarea lor pute? Dar cand se prajeste ceapa noastra cea de toate zilele sau carnatii sau ficateii? Astea nu put, pentru ca sunt romanesti? Sau cum?

Sper ca intr-un viitor apropiat sa nu mai judecam atat de mult oamenii dupa culoarea pielii, dupa faptele lor!

Two is better than one?

Boys Like Girls - Two Is Better Than One (Feat. Taylor Swift)

Sunt fericita. In sfarsit! Ma intorc de la scoala, in care ma regasesc cu totul, si ma indrept spre ceea ce cu siguranta este jumatatea mea. Ok, stiu ca spun vorbe mari, pentru ca ne intalnim exclusiv de prea putin timp, dar  cine zice ca trebuie sa astepti o perioada mare pentru a-ti declara tie personal ca in sfarsit ai gasit ce cautai? Si pana la urma, cand pe legatura de chei pe care o porti cu tine se gaseste si o cheie catre apartamentul lui, spuneti-mi naiva, dar pentru mine este motiv indeajuns de puternic sa ma gandesc la el ca la jumatatea mea! In orice caz, plimbarea mea spre casa este o placere desavarsita. Parca plutesc! Imi vine sa imbratisez pe toata lumea si sa ii iau pe toti la dans. Ca in filme. De obicei nu sunt asa entuziasmata, dar de data asta am zis sa nu ma mai gandesc atat de mult la consecinte si sa ma arunc cu capul inainte. Se pare ca asta trebuia sa fac de la inceput! Daca ma obisnuisem sa suflu in iaurt, nu mai mancasem o ciorbita calduta de mult, si acum ma imbat cu savoarea ei atat de delicioasa.

Avand in vedere ca am avut o zi mai scurta la scoala, m-am hotarat sa ii pregatesc o surpriza. In punguta am frisca, ciocolata topita si perechea de tanga pe care am pastrat-o expres pentru o ocazie speciala. Bag mana in geanta si ca de fiecare data, ma holbez putin la chei. Este totusi prima oara cand cineva imi acorda aceasta onoare. Permisiunea de a strabate locasul personal, de fiecare data cand ai chef, este cel mai important pas al unei relatii. Si in sfarsit, am primit-o si eu. Cu zambetul pe buze, deschid usa si desi stiu ca el nu este acasa intru pe varfuri. Poate din cauza paranoiei pe care o am vizavi de locurile care nu sunt ale mele. Inchid usa usor si ciulesc urechile spre dormitor de unde se aud niste sunete. Din 2 una : ori a uitat televizorul deschis cand a plecat, ori lenesul nu s-a dat jos din pat. Desi ma astept sa fie prima supozitie, in sine mea sper sa fie a doua. 

Imping usa de la camera si o claie de par brunet este primul lucru pe care il vad. Apoi spatele unei femei ce se misca pe ceva ce pare a fi prietenul meu. Primul meu instinct este sa ma intorc cu spatele si sa pun mana la ochi. Sunetul facut de punga la miscarea brusca ii face pe cei doi sa constientizeze ca e cineva in camera. Se intorc spre mine speriati si pesemne sar din pat, deoarece cand ma intorc ea este cu cearceaful in coltul opus al camerei si el, in toata splendoarea lui, da speriat din maini si imi spune "Nu e ceea ce pare! Iubito, ea e nimeni". O scena comuna intr-un film de mana a doua.

 Simt cum creste furia in mine si ma aud urland "Prostule!". Arunc punga spre el si reusesc sa il lovesc in oua. Cand se lasa pe vine cu lacrimi in ochi, privirea imi cade asupra ei, care speriata imi spune stins "Nu am stiut...". "Curvo!" si ma indrept hotarata spre ea, cu gandul de a o parui pana o las cheala. Deodata imi sare el in fata, ma prinde de maini si incepem o mica lupta, in care sansele sunt de partea mea, avand in vedere ca am unghiile lungi si el este dezbracat. Imi aduc aminte de copilarie si recurg la cea mai veche metoda de a bate un baiat. Ridic genunchiul si ii aplic inca o lovitura la oua, fapt ce il doboara tinandu-si strans in maini pretioasele. "Sper sa ti se umfle si sa cada" ii urlu in timp ce revin la targetul initial, si anume acela de a lasa un semn si pe pisicuta din colt. Insa, il aud scrasnind printre dinti "Nu e vina ei". 

Ma opresc. Cuvintele astea ma obosesc intr-o clipa. In locul urii de mai inainte, simt frig si pustietate. Nu plang, pentru ca nu vreau sa ii dau satisfactia de a ma vedea doborata, in schimb imi indrept spatele si cu o voce ce nu pare a mea ii spun cu un zambet amar pe fata "Ai dreptate. Nu e vina ei." Ma uit in jurul meu si ma intreb ce e de facut. Nu stiu de ce, ma aplec si iau punga pe care am aruncat-o mai devreme. Apoi ma indrept spre usa. In prag, ma opresc, caut in geanta cheia si o scot. Alaturi de ea, se agata si 1 leu. Destinul asta. Le arunc pe ambele pe jos si cu ironie in ochi si zambetul in continuare pe buze le spun : "Nu mai am nevoie de cheie si .. leul ti-l las pentru prestatia din ultima perioada! Bucura-te de el fato, ca e tot o splendoare".

Cu capul ridicat si orgoliul putin sifonat, ma gandesc ca sometimes one is far more better than two!

Dreams can come true!

Si totusi, lasand ipocrizia la o parte, cati dintre noi nu isi doresc un partener? Ok, nu credem in dragoste, dar credem in a avea langa noi pe cineva. Fie ca este vorba de cineva pe care sa sunam in miez de noapte, cineva la care sa ne plangem, cineva pe care sa luam in brate si cineva caruia sa ii zambim, cineva care sa ne faca sa radem si cineva in care sa avem incredere. Parca as descrie un prieten foarte bun, insa stim cu totii ca este o mare diferenta intre un prieten si un iubit. Pe al doilea esti mai gelos :))).

Un iubit/o iubita este omul cu care te vezi peste cativa ani. Sau poate altii vad acest iubit ca omul cu care isi pot cumpara o casa si investi in viitor, poate chiar pot face cativa copii, omul cu care sa cunune si alaturi de care sa se duca la chefuri ale firmei, in orice caz, iubitul/iubita asta it's a must. 

Intrebarea este : cum stii care este persoana potrivita? Sunt sigura ca nu sunt singura care s-a ars in incercarea de a-si gasi partenerul, si inca eu m-am ars usor, sunt atatea persoane inselate pe lumea asta, batute, sau asupra carora s-au infaptuit cine stie ce alte atrocitati, cauzate de o persoana in care au avut incredere. Cum poti gasi aroma buna, daca esti prea preocupat sa sufli si in iaurt? Pe vremuri, femeile erau multumite de barbatii care, desi le tratau ca pe niste animale de companie cu care si-o mai trageau din cand in cand, le mai dadeau ceva de mancare si nu le lasau semne dupa batai. Daca mai primeau si un culcus intr-o incapere incalzita insemna clar ca erau iubite. Dupa multi ani de evolutie, am ramas doar cu frica de a fi ranite. Iar la barbati, daca inainte nu isi aratau sentimentele, acum dupa atatia ani de evolutie cand relatiile nu se mai bazeaza pe contacte "primare" (masa, sex, bataie) si cand trebuie sa munceasca pentru o femeie (nu mai sunt indeajuns cativa cai) ba mai mult sa o respecte, mai au parte si de riscul de a ramane cu buza umflata. Ca atare, ne intoarcem la aceasi frica pe care au mostenit-o si barbatii. Practic, dupa acest mic rationament, suntem o mare de frica.

Dar asta nu inseamna ca atunci cand ni se pare ca suntem atrasi de cineva sa ne lasam prada fricii si sa o luam la fuga ca niste caini batuti de soarta. Nuuuu. Noi ne aruncam cu capul inainte! Intotdeauna.

Si asta pentru ca, desi suntem o mare de frica, niciodata nu ne pierdem speranta. Oricat de mica si iluzorie ar fi aceasta, o speranta este echivalenta cu insasi esenta de a trai. Totul va fi bine, este motto-ul general si ce-i drept, fara un astfel de motto, Pamantul ar fi locuit doar de maimute, pentru ca noi restul ne-am sinucide! 

Cred ca, ce vreau sa spun din postarea asta, este ca indiferent de cat de stupida pare dragostea asta,  important este sa o incercam. Sa nu renuntam la primul semn negativ si sa nu ne ascundem in indiferenta. Daca am primit o palma de la viata, sa nu ramanem etern blocati si sa nu analizam totul pornind de la acea palma. Sa nu il invinovatim viitorul de faptele trecutului. 

Peace, love and lots of money :))) and never forget : Dreams can come true!

  
Am atasat aceasta melodie, deoarece am ascultat-o la filmul "500 days of Summer", iar melodia apare intr-o secventa in care ma regasesc intru totul :D . Dupa un eveniment mai important pentru mine, merg pe strada cu un ranjet mare pe buze,  in ritm de dans si aproape salutand pe toata lumea :D ..
I am a dreamer, but i'm not the only one!

Love?!?!?!

Mumm-Ra - She's Got You High

 Totul are un inceput, iar acela este prima intalnire. Si cand zic asta ma refer la prima privire pe care o indrepti spre el si realizezi ca acolo este ceva mai mult decat un oarecare. Fie ca este vorba de un necunoscut intr-o cafenea, de un tip cu care abia ai facut cunostinta, de un vechi prieten, inceputul este dat de clipa in care ochii comunica cu omuletul din interior si acesta incepe uneori sa pompeze inima mai tare si sa se joace cu intestinele, iar alteori ataca genunchii si simti ca nu mai ai forta sa te clintesti din loc. 

Daca ti s-a intamplat acest lucru, inseamna ca ai luat caruselul si ai pornit cu rapiditate inspre necunoscut. Inseamna ca te-ai aruncat singura in prapastia nelinistilor, incertitudinilor si sentimentelor contradictorii. Desigur, aceasta calatorie poate avea doua directii primordiale, de care este legat direct acest el "provocator" de situatii :

Situatia 1 : Nu te place! Inseamna ca drumul tau este pavat cu sperante, vise si multe iluzii. Orice privire, orice vorba, orice gest are o multitudine de semnificatii si tu trebuie sa incerci sa o gasesti pe cea reala. Nu o gasesti  si incerci sa te tii cu dintii strans de sentimentele tale, spunandu-ti ca meriti mai mult si cu siguranta o sa vada si el asta, si daca il astepti indeajuns de mult te va vedea si iti va multumi pentru tot sprijinul tau, iar apoi te va lua in brate, te va duce in dormitor si iti va arata ca "happiness comes for those who know how to wait". Hello, este o fantezie! Iti pierzi ani din viata doar pentru a-l privi cum isi gaseste femeia viselor lui, cu care eventual se casatoreste si face o droaie de copii, iar tu... Tu cea care ai fost atat de rabdatoare, o sa ramai cu buza umflata si o sa te intrebi daca trebuie sa te apuci sa strangi de pe acum bani pentru a te insemina artificial si a avea macar un copil care sa te iubeasca asa cum esti.

Ce implica aceasta situatie : ras, plans, iluzii, deziluzii, sperante, dezamagiri, vise, nehotarare, plans, plans, un pupic sau poate doua, plans, neincredere, ras, ras, plans, privit cum gaseste pe altcineva, plans, plans, plans.

Situatia 2 : Te place! Ieeei, soarele a rasarit pe strada ta! Totul e roz, chiar daca urasti culoarea asta de mic copil; pasarile iti canta pe la cap, chiar daca iti este frica de ele; oamenii danseaza in jurul tau, chiar daca le urli din strafundul sufletului "I hate this sooong!". Totul e roz, iar in circul asta, el este numarul principal al serii (al noptii, al diminetii, fiecare cum pofteste!). Iesiri in oras, priviri languroase, zambete din suflet, facut mancare impreuna si murdarit bucataria, facut baie dezbracati la lac si prinsi de gardieni + luat amenda babana, mutat impreuna si uimit cat de mic este apartamentul si ca nu este adevarat ca barbatii au mai putine haine/creme/probleme ca femeile. Si in final, rutina. Patul neschimbat, fata de masa a carei culoare incepe sa se stinga, peretii prea albastrii, cada prea mica, patul prea mare si acelasi loc putin. Si apoi, intr-o zi cu soare sau poate o zi ploioasa, sau poate cand ninge afara, iti intorci privirea de la pereti catre el si stii. Stii ca nu mai este acolo. Intrebarea este : Asta vrei de la viata? Sau poate ar trebui sa strangi bani de pe acum pentru a te insemina artificial si a avea macar un copil care sa te iubeasca asa cum esti.

Ce implica aceasta situatie : fluturi in stomac, iluzii, sperante, vise ras, pupat, sarutat, sex, sex, sex, ras, sex, certat, plans, sex, ras, plans, impartit bani, impartit sarcini, rutina, deziluzii, certat, neincredere, certat, plecat de acasa, plans, plans, plans, sex, ras, inselat, plans, sex, plans, intrebare.

Nu asa sunt toate povestile, nu asa sunt toate ideile, nu asa sunt toti oamenii. Dar inceputul este mereu acelasi. In cazul in care nu vrei sa ai parte de asa ceva, am gasit solutia perfecta : DATA VIITOARE, INCHIDE OCHII!

Valentine's DOn'T!

Maroon 5 - Makes Me Wonder

Si uite asa ma tot gandesc la motive pentru care am atitudinea asta defensiva cand vine vorba de Valentine's Day. Poate are legatura si cu faptul ca de cativa ani incoace pana la sfarsitul lui februarie sunt in sesiunea de examene si atentia nu-mi poate fi focalizata pe o chestie atat de superficiala. Hai sa nu fiu ipocrita, ca la inceputul facultatii nici asupra examenelor nu imi era extrem de focalizata aceasta atentie.. sau imi era. Nu mai stiu sau nu mai vreau sa stiu, dar hai sa nu ma indepartez foarte mult de subiectul principal. 

Intr-un comentariu la postarea precedenta, scria cineva despre cumparaturile absurde care se fac cu ocazia acestei zile. Si are dreptate. Valentine's Day este inca o zi in care romanii invadeaza magazinele pentru a cumpara porcarii si pentru a umple buzunarele comerciantilor de mana a doua care produc animalute odioase de plus, inimoare cu inscriptii stupide (care ar fi amuzante cu alta ocazie) sau cine stie ce alte asemenea confectii care atrag privirea dar care nu sunt cu absolut nimic folositoare. Desigur, in acest moment, intra in actiune patura bogata, care declara cu pieptul aruncat in fata si nasul cat mai sus ridicat, ca in cadrul ei nu se arunca banii pe prostii, ci se cumpara lucruri extrem de folositoare. Dragii mei, da, este foarte folositor un Rolex nou, cand prietenul are o marca poate nu chiar atat de cunoscuta, dar la fel de scumpa, sau da, dragii mei, este foarte folositoare o masina de teren data unei blonde care are deja o decapotabila. Drumurile sunt grele, stiu! Si da! Clar, este o investitie sa te duci la magazine de marca pentru a-ti achizitiona lenjerii intime sexoase, la medic pentru a-ti umfla buzele si la coafor pentru a-ti face freaza si unghiile (de preferinta cu inimioare), pentru ca astea nu le faci pentru Sf. Valentin, ci pentru tine personal. 

Dar hai sa trecem peste toate chestiile astea, ca pana la urma nu am nici masina in fata caminului, nici unghiile gelate si nu am mai vazut interiorul unui coafor de ceva timp! Asa ca vb in necunostinta de cauza. Poate chiar sunt niste investitii pe termen lung, si cu siguranta iti intaresc increderea in sine si imaginea in fata celorlalti! Si poate faptul ca sunt facute in fiecare an de Sf. Valentin aduce noroc.. sau ceva de genu'! Stiti cum sareau aborigenii inainte (cum am auzit in povesti) pentru a veni ploaia? Poate asa e si cu toate pregatelile astea de Valentini! Nu aduc ploaia, stati linistiti, dar poate aduc alte beneficii, if u know what i mean ;)!

Ce mai faceti voi de Sfantul asta al vostru? 

Eu in urma cu ceva ani, am sarbatorit cel mai tare Sf. Valentin ever! Cu gagicile!! Pana la un moment dat, ca apoi ni s-au alaturat baietii! Si uite asa, o gasca de oameni single am sarbatorit si ne-am distrat cat pentru toti cuplatii din lume. Bine, recunosc ca dupa ce au venit baietii am sarbatorit si un Valentin.. Dar de la cap la coada, a iesit totul genial... Daca primesc aprobarea fetelor, o sa va povestesc cum a stat treaba si acolo ;) 

Cred ca o sa o continui si pe asta... mai vedem!

Later edit : Uite ca Adela a gasit si imagine potrivita pentru acesta postare! Din pacate nu suntem sigure de unde este imaginea. Motiv pentru care scriu cat se poate de clar : ACEASTA IMAGINE NU ESTE JUST CATA!! Dar cu siguranta descrie in foarte putine cuvinte ce am scris eu in multe fraze :)))

Cuget...

Sa traiesti 100 de ani, fara sa incalci vreo regula sau sa mori tanar, stiind ca ai incercat sa faci tot ce ai putut pentru a schimba ceva in viata ta? Ma intreb ce ar putea inlocui un an din viata… Un sarut patimas, o privire induiosatoare, o atingere de mana? Pentru ce as fi de acord sa imi dau ani de viata? La ce folos sa traiesti o iubire ca-n povesti, daca asta presupune o moarte prematura? Auzim intr-una sa nu ne lasam doborati de niste cuvinte dure, de niste raspunsuri negative, de niste priviri pline de repros, insa de ce nu se gandeste nimeni la daunele pe care le provoaca? Si acum imi suna in urechi primul ras ironic si prima gluma taioasa. Eram doar un copil, insa acele vorbe au fost precum o palma aspra si dureroasa. Cum sa ai parte de o poveste de dragoste, daca nu poti trece de frica inselaciunii? Cum poti sa crezi niste simple cuvinte, cand stii ca acele cuvinte se pot preschimba in cateva secunde in niste cutite ce ating cel mai de pret lucru pe care il ai. Se spune ca gesturile conteaza, insa cuvintele sunt primele lucruri pe care nu le poti retrage si pot rani mai tare decat orice lovitura. Si totusi, as da cativa ani din viata pentru a simti fluturi in stomac si pentru a ma trezi dimineata stiind ca cineva se uita la mine cum dorm. As da ani din viata pentru o mangaiere plina de caldura si cele doua cuvinte simple...

Cand stii ca esti cu adevarat fericit? Sau de ce nu pot fi fericita doar asa? De ce caut povesti de dragoste si astept printi frumosi care sa ma salveze? De ce imi este prea frica sa sufar si totusi ma uit in departari sperand ca va veni ceva mai bun? Cand stii ca esti cu adevarat fericit? Sau linistea este tot ce a mai ramas? Ranim fara sa ne dam seama, suferim la gandul ca am facut rau, insa ne trezim si trecem mai departe. De cate ori ne-am cerut scuze? De cate ori am fost iertati? Viata este atat de scurta si totusi ne tinem atat de strans de ea.

Viata este scurta cand o traiesti... Cand stii ca ai facut ceva cu ea? Cand afli ca nu ai trait degeaba? Lasi o mana de oameni care isi vor aduce aminte de tine, insa apoi incepi sa te estompezi cu trecerea timpului. Aristotel si Platon sunt facuti pentru o eternitate, dar noi ceilalti? Cu coatele roase de timp ne uitam in oglinda si ne intrebam ce ramane din noi?

Tablou de iarna ...

Pic... Pic... Pic...

Picaturile de la gura robinetului cad pe metalul rece al chiuvetei si scot acest pic enervant, dar nu mai ai puterea sa te ridici pentru a inchide mai bine apa. Parca sunetele lor intregesc tabloul unei nopti de iarna, pe care il formeaza decorul in care te afli. Singura lumina vine de la felinarul din fata geamului si da un aspect sumbru intregii incaperi. Galeria atarna de un cui si perdeaua e pe jumatate cazuta pe fotoliul de langa geam. Scaunele de la masa sunt aruncate prin camera si masa este intoarsa si schioapa. Piciorul lipsa l-ai folosit pentru a sparge geamurile bibliotecii si farfuriile odata aranjate ordonat, iar acum se afla singur pe hol. Covorul este plin de cioburi si de foi rupte din cartile atat de pretioase. In urma cu cateva momente sfasiai cu sete cartea preferata si ceva s-a rupt in tine. Te-ai uitat la titlul din coltul paginii pe care o tineai strans in mana si ... lacrimile si-au facut loc in ochii tai. Strangand cartea la piept, ai inceput sa gemi ca un copil pierdut si uitandu-te in jurul tau te-ai simtit deoadata mult prea grea pentru a sta in picioare.

Nu mai poti privi incaperea si ridici ochii catre geam. Prin bucata neacoperita de draperie se vede ninsoarea deasa. Ce fericita erai cand a inceput sa ninga... Si acum? Ca si cioburile ce te inconjoara, sufletul tau este spart si bucatile ramase iti zgarie intestinele si gatul si ochii si creierul. Inchizi ochii si te rogi ca intunericul sa se extinda si sa te infasoare usor, dar stii prea bine ca nu se va intampla nimic. La fel ca picaturile de apa, durerea este constanta si frigul te cuprinde din interior.
Pic... Pic... Pic

Spirit de iarna ...

bobby ryddel - jingle bell rock

Iarna si-a intrat in drepturi si ca atare totul in jur este alb. Merg pe strada si fulgi mari de zapada imi cad pe nas, iar pe langa mine trec oameni grabiti catre cine stie ce locuri ascunse si bine incalzite. Mai sunt si copii ce se alearga prin zapada si razand fac bulgari firavi pe care nu reusesc sa ii arunce indeajuns de departe. Zambind, admir privelistea de deasupra caselor, marele "Brasov" ce se uita nepasator la schimbarea decorului si norii pufosi care trec pe langa soarele slab de amiaza. As putea sta aici o vesnicie, daca frigul nu mi-ar imbujora obrajii si nu mi-ar sageta urechile. Imi vad in continuare de drum si imi promit sa cumpar o caciula. Curand! Ajung in Piata Sfatului si bradul falnic din centru asteapta nerabdator lasarea serii pentru a putea lumina toata piata. Scena de langa este ridicata, semn ca vor veni curand colindatorii, iar sunetele linistite ale colindelor vor incalzi cu siguranta urechile inghetate ale ascultatorilor.

Nu imi place iarna. De ce? Pentru ca este frig si trebuie sa ne imbracam cu o gramada de haine. Pentru ca zapada atat de alba si frumoasa se murdareste, iar de cele mai multe ori ajunge o masa apoasa neagra. Pentru ca zapada "floscaita", din cauza frigului, se transforma in gheata si ingreuneaza astfel mersul pe jos sau cu masina.

Insa... imi place iarna. Pentru fulgii mari de zapada ai primei ninsori si sentimentul de fericire pe care il ai in momentul in care iesi afara si scoti limba pentru a ti se topi cativa pe ea. Pentru invelisul alb ce acopera pamantul innegrit de vreme, si puritatea pe care ti-o inspira privelistea. Pentru bradul de Craciun, luminat cu mii de culori si cadourile Mosului. Pentru cumpana dintre anii si mesajele de la prieteni. 

Si totusi... imi place iarna!

Zambetul si vocea...

13 Mmm Mmm Mmm Mmm - Crash Test Dummies

Nu mai suntem la fel.

Ma uit in urma si imi aduc aminte de fetita care se uita incruntata in cadrul camerei de filmat, doar pentru a rade cateva secunde mai tarziu. Isi lua un scaun mult prea mare si il cucerea cu fiecare bucatica de care se prindea, inrosindu-se in timp ce incerca sa isi tina echilibrul; tot efortul pentru a-si merita locul in centrul adultilor, care ca niste spectatori de teatru, asteptau cuminti sa o vada la inaltimea lor, sa ii auda glasciorul. Ii admirau zambetul si vocea.

Apoi, a trecut timpul, au cazut frunze, s-au asternut ninsori, doar pentru a fi topite de soare, si fetita a crescut si a inceput sa isi largeasca cercul spectatorilor. Povestile s-au schimbat, zambetul de asemenea. Uneori se mai incrunta, dar totul parea a fi un nor pe un cer de vara. Scaunul tocit de eforturile unui copil, era acum o scena uitata. Daca inainte era intampinata cu aplauze, acum mai apareau cuvinte grele pe langa zambete si pietre pe langa flori. Camera de filmat nu capta zgarieturile de pe maini sau lacrimile din ochi, doar zambetul si vocea.

Timpul nu a stat pe loc, si fata a inceput sa oboseasca. Nu-si mai simtea zambetul si vocea abia i se mai auzea. Florile devenisera un lux si aplauzele se auzeau in departari la un alt spectacol. Ochii tristi asteptau o ultima piatra, insa s-au priponit pe el. A fost singurul care s-a ridicat din mijlocul multimii, a luat-o in brate si a furat-o. I-a luat mainile si le-a bandajat cu grija, a luat batista si i-a sters lacrimile si i-a promis ca filmul atat de pretios va rula in continuare, dar nu va fi obligata sa il arate lumii. Fruntea fetei, pe care se formasera mici adancituri de la incruntat, s-a netezit si sufletul ei s-a usurat, ca prin minune. Pentru prima oara, a simtit ca cineva o vrea pe ea, ca nu contau doar zambetul si vocea.

Timpul a trecut, ranile i s-au vindecat si fericirea a schimbat-o pe biata fata. Vocea ii era mai limpede ca in copilarie si mai clara ca in adolescenta. Zambetul formase mici riduri in jurul buzelor, insa in loc sa o imbatraneasca ii luminau fata si ii acordau o mai mare profunzime. Camera de filmat isi facuse iar loc in viata ei, insa stiind ca este el acolo, nu a bagat-o foarte mult in seama. Incepusera sa se adune iar spectatori in jurul ei. Se uita tematoare in jur, insa nu a spus nimic stiind ca el e acolo. Mai intai incet, apoi din ce in ce mai clar, aplauzele se auzeau din toate partile. Speriata a inceput sa il caute cu privirea si sa ii strige numele, dar era atat de multa lume incat nu putea sa isi dea seama pe unde e. Camera se apropia din ce in ce mai mult si in jurul ei se facea un zid si ea nu intelegea ce se intamplase. Deodata, intr-un loc indepartat i-a vazut chipul. Intristat, tinea pumnul strans si se uita cu ochii in lacrimi la ea.  Abia cand a fost prea tarziu a realizat ca el nu a facut decat sa ii aduca zambetul si vocea.

Acum, ma uit la tine din umbra pe care o face multimea. Am imbatranit amandoi. Vocea imi este calma, zambetul resemnat. Cicatricile de pe maini, imi aduc aminte de ce a fost, dar nu mai dor. Picioarele imi tremura, insa am luat scaunul din tinerete. Cocosat de vina si intristat de privirea grea pe care o simti de mult timp, stai intr-un colt, in genunchi asteptand alta viata. Te-am iertat de mult, desi stiu ca tu nu te vei ierta niciodata. Ma uit la tine din umbra pe care o face multimea, deoarece cu varsta nu mai conteaza de unde arat zambetul si vocea.

Diverse

Hoobastank-The reason



"Increderea se ofera, nu se castiga!" imi spunea cineva. Nici acum nu sunt de acord cu aceasta afirmatie. Increderea o ofereai cand erai mic si nu stiai ce inseamna sa fii mintit, dezamagit si tras in piept de oameni la care nu te asteptai. Acum nu oferi decat niste faramite de incredere, care incetul cu incetul creaza baza pe care vei posta apoi bucati din ce in ce mai mari de incredere.
Pe masura ce te maturizezi si observi rautatea si minciunile ce cresc in jurul tau, doza de incredere acordata este din ce in ce mai mica. Scriam intr-o postare anterioara ca sunt foarte putine persoane, pe lumea asta, cu adevarat bune, si ca incerc sa ajung ca ele, insa nu reusesc. Ei bine unul din motivele pentru care nu reusesc, motiv de care sunt extrem de constienta, este lipsa asta de incredere. Intotdeauna voi pune la indoiala cuvintele oamenilor. Si faptul ca studiez metodele si ma uit la seriale in care sunt expusi mincinosii, nu ma ajuta sa imi intaresc increderea in oameni. Toti psihologii astia au dreptate, copilaria defineste omul. Fiecare a cunoscut persoane pe care le aratau cu degetul pentru ca minteau prea mult, fiecare a spus cateva minciuni nevinovate, insa exista si oameni care si-au pus increderea totala in niste persoane si s-au ars foarte urat. Nu o sa spun ca eu sunt una din acele persoane, insa nici nu o sa neg ca multe probleme de incredere se datoreaza unor intamplari mai putin uzuale si mult prea urate pentru a sta sa le povestesc aici. Nu vrea sa improsc cu noroi pe nimeni. Si nu pentru ca sunt o persoana buna la suflet, ci pentru ca nu m-ar ajuta cu nimic sa spun niste cuvinte goale pe care exista o posibilitate sa nu le citeasca persoanele carora le sunt adresate. Asa ca, la ce folos?
Acum, la 25 de ani, consider ca pentru inceput acorzi acea incredere cordiala de inceput, in care nu contesti faptele expuse si povestioarele relatate, insa nici nu te grabesti cu destainuiri. Acorzi prezumtia de nevinovatie, dar nu te grabesti sa iti pui capul in gura leului...
Si totusi, citesc randurile de mai sus si ma intreb daca asta e gandirea unui om fericit? Pare a se indrepta mai mult catre gandirea unui om paranoic, care nu se poate debarasa de trecut, un catelus care inca isi linge ranile si maraie la orice persoana care se apropie de el. Sau ar trebui sa scriu o catea? Imi place sa cred ca nu sunt la fel de paranoica, ca dupa cele cateva "bad memories" , insa asta nu inseamna ca nu am probleme...
Ce chestie, pot vorbi foarte usor despre multe lucruri, insa cu siguranta nu pot vorbi de lucrurile care ma deranjeaza cu adevarat. De ce asta? Ca nu am incredere in ceilalti sau ca nu am incredere in mine? Trebuie sa invat sa... ce?
Neah... Probabil este ninsoarea de vina, sau faptul ca e sambata seara si stau sa scriu pe blog in loc sa imi iau telefonul si sa sun lumea... Poate nu am indeajuns de mult chef, sau poate am mult prea mult... Good! Mai e mult pana vine vara!!!

Tu ... si el!

Emeric Imre - Buna varianta rea

Afara ninge cu fulgi mari si eu simt o mare liniste sufleteasca in timp ce ma uit la jocul lor. Stau cu fata spre cer si simt fulgii care se topesc neputinciosi de pielea calda. Telefonul incepe sa sune si lipsita de chef il scot din buzunar. Primul instinct este sa resping apelul, dar observ ca nu imi apare decat numarul de telefon. Cifrele mi se par cunoscute, si incerc sa imi dau seama cine este. Esti tu...

O umbra de satisfactie si o mare de regret. O urma de zambet, apoi tristetea isi face loc pe chipul ce, in cateva secunde, isi schimba trasaturile radical. Telefonul scoate niste sunete puternice, iar in linistea noptii par niste animale lovite care isi plang soarta. Ascultand jelaniile, ma uit prin telefon si in jurul meu cadrul se schimba, purtandu-ma, in urma cu cateva saptamani, pe canapeaua de acasa . Ridicam capul din perna plina de lacrimi si ma intrebam cu ce am gresit. Ochii ii aveam rosii de la plans si inima grea de la durere. In jurul meu, nu vedeam lucruri atat de cunoscute mie, ci lucruri pe care le-ai atins si care imi aduceau aminte de tine. Covorul pe care ne-am jucat de atatea ori, perna mica pe care deseori te lua somnul, patura ce ajungea inevitabil pe jos, deoarece nu iti placea sa dormi infofolit. Imi spuneai ca eu iti sunt indeajuns in fiecare noapte. Eu si pisoiul meu de plus, atat de drag. Ma uitam la el si ochii aia mari pareau ca rad de prostia mea. L-am luat si l-am aruncat intr-un colt al camerei si plina de furie am inceput sa strang perna. Cu dintii muscam materialul tare si lacrimile incepeau sa se adune iar...  

Sunetele telefonului m-au trezit din visare si odata cu revenirea la realitate mi-a revenit si zambetul. "Alo" .. Glasul tau a ramas neschimbat, insa nu mai are nici o putere asupra mea. Tot ce a mai ramas din noi sunt niste cuvinte goale dintr-o conversatie de duzina. Din spate ii aud vocea. Ce ciudat, stau de mana cu viitorul, si de vorba cu trecutul. Nu te mai ascult si ma uit la el cu dragoste. Ochii ce odata plangeau pentru tine, acum ii zambesc lui, si buzele ce odata iti atingeau obrazul, acum se muleaza perfect cu buzele lui. Iti multumesc ca ai fost tu inaintea lui, pentru ca acum stiu sa il apreciez. Iti multumesc ca ai fost asa cum esti, pentru ca acum el e asa cum e. "Iti multumesc ca m-ai sunat... dar acum sunt cu el. O sa mai vorbim."

The right one... at the wrong time!

Pixie Lott - Broken Arrow

Imi dai drumul la mana si te pierzi in multime. Sunt prietenii tai si e normal sa stai la povesti. Cum nu vreau sa ma plimb ca un catelus dupa tine, ma duc la bar, imi iau o bere si sa ma amestec printre oamenii de aici. Gasesc un scaun la masa de la geam, care este atat de mica incat cu siguranta nu se va mai aseza nimeni langa mine. De aici pot sa va observ pe toti. Doamne, ce colegi ai mai avut! Numai unul si unul. Daca eram in clasa cu ei, ajungeam sa inteleg barbatii care se tot lauda ca "daca eram femeie, stateam la pod". Dar nu au fost, si din fericire pentru tine. Zambesc la gandul asta. Te vad la un moment dat, imi arunci o privire calda si te duci spre alt grup. Langa mine simt miscare si cand intorc capul vad cei mai verzi ochi pe care i-am vazut vreodata. Culoarea ochilor mei, tot verde, paleste pe langa a aceastora. Raman blocata, de parca ma uit la masina care este pe cale sa dea peste mine pe trecerea de pietoni, iar el incepe sa zambeasca. Daca am fi fost intr-un film cu un anume inaripat, ar fi aparut o sageata invizibila si mi-ar fi patruns in piept.

"Nu cumva te plictisesti aici?" si razand mai bea putin din paharul de whiskey. 

Inca ma uit la el, si am impresia ca timpul sta pe loc. Genunchii mi s-au inmuiat si camera este atat de mica si neincapatoare, si parca cineva a luat tot aerul din ea. Nu am mai simtit asa ceva niciodata. Stomacul se contracta si ma simt ca si cum as da cel mai important examen sau ar trebui sa confesez ca am spart o banca sau ca eu l-am omorat pe J.F.Kennedy...

"Hey, esti bine?" si isi misca palma in fata mea, ca pentru a ma trezi din visare.

"Aaa.. scuze...Aaa.. .semeni cu ... cineva.. cunoscut... cred" si inrosindu-ma intorc capul spre multime. Imi doresc atat de mult sa te vad. Trebuie sa te vad, pentru ca trec prin ceva foarte gresit. 

"Si pana la urma, esti aici cu cineva? Ca nu-mi aduc aminte sa fi avut o asemenea colega in generala... sau la liceu.. nici macar la facultate" Isi ia o mimica serioasa, imi studiaza fata spunand "Mda, daca as fi avut o colega atat de draguta mi-as fi amintit cu siguranta!" si incepe sa rada, cu cel mai inspirant ras pe care l-am auzit. Fara sa realizez, incep sa rad si eu si intorc privirea spre el. Stomacul deja da o petrecere si inima imi bate de parca as fi facut jogging de cel putin jumatate de ceas. Fata lui este atat de diferita de a ta. Este brunet cu ochii verzi, ochi care sunt ca ai mei, mici si veseli. Are o gropita de toata frumusetea pe obrazul stang si cand rade se formeaza riduri mici pe langa ea, care o completeaza. Iar dintii sunt atat de albi si drepti. Este perfect. Nu imi dau seama, dar probabil trec cateva secunde bune in care pur si simplu il privesc.

"Hey, mi se pare mie sau tie nu prea iti place sa vorbesti?" si facand ochii mici imi studiaza fata. "Sa stii ca am studiat microexpresiile si imi dau seama cand te plictisesc.. La naiba! Gasesc si eu o persoana care nu ma cunoaste si uite ce fac, o plictisesc. Poate ca fosta prietena are dreptate, sunt un plicticos si jumatate" si iar incepe sa rada.

Incep si eu sa rad, dar fortat, si ii raspund "Nu, nu ma plictisesti, doar ca... si eu am citit cate ceva din domeniul asta". Ma uit in ochii lui si ma intreb de ce acum? De ce sa il intalnesc acum? Iar ma uit spre multime si te caut. Inca mai ai o sansa... Unde esti? Am genunchii prea moi ca sa ma ridic si ma simt ca o carpa care isi asteapta batul pentru a fi mutata.

"Cauti pe cineva?" si incepe sa se uite si el prin multime. "Te ajut?" 

Aici este momentul in care trebuie sa ii spun ca sunt cu tine, ca suntem impreuna de aproape 1 an si ca mi-ai cerut sa ma mut cu tine. Ca te iubesc si ca ... Las capul in jos, apoi il intorc spre el. Serios, inca mai cauta persoana imaginara. Incep sa rad din suflet. Arata ca un copil pierdut. Se intoarce spre mine, si imi spune foarte serios "Imi place foarte mult cum razi! Sper sa reusesc sa te fac sa razi asa cel putin toata seara".

Uitandu-se direct in ochii mei, imi intinde paharul pentru a-l ciocni si spune cu o nota care ma face sa realizez ca sunt pierduta...  "Pentru ca te-am cunoscut"

La multi ani, Just Cata!

Motion City Soundtrack - Always Running Out Of Time

Dragii mei,

Cu un an si cateva zile in urma, Clau mi-a aratat cum sa fac un blog. Incerc sa imi amintesc de ce am vrut un blog si citesc prima postare, in care afirm sus si tare ca This is me. Trece luna noiembrie 2009, si eu nu ma opresc din scris, ba mai mult, anunt cu mare "fast" ca Sarbatorile vin, sarbatorile vin cu un Love Story, sau chiar cu mai multe! Vine si Mosul si scriu o scrisoare, dar nu lui, ci scriu o  Scrisoare catre cel ce te-a ranit.

Au trecut rapid si acestea, si dam de licenta, nu m-am laudat foarte mult cu ea, dar am realizat ca We live in ... Romania, si probabil o sa "live" o perioada mai lunga pe aici. Am fost trista, am fost fericita, te-am intrebat daca Vrei sa te insori cu mine si apoi ti-am spus ca E tarziu. Ti-am spus despre Luv Story ... The end?, si ti-am povestit cand am avut a good day.. for sciencE, ti-am adus aminte de fetita blonda si nevinovata. Am discutat despre ce este mai bine : To be or not to ... die si ti-am vorbit despre Fericire. Intre timp am ajuns pe la Coafor si am facut un Schimb de experienta...

Ne-am cunoscut mai bine, te-am amuzat cu primele first dates si m-ai intrebat de pactul cu .. diavolul... Am dansat, am cantat, am gatit si am mers cu taxiul. Ne-am pus pe disecat reclame ca "Orbit ... curata si spatiile inaccesibile" sau "Burger King : O sa crezi ca ne furi". Ti-am aratat noua ma Rochie si I-am multumit Lui pt asta. Te-am alergat, te-am plimbat, te-am sunat, te-am facut sa razi, te-am facut sa plangi si uite asa, a trecut anul... Am fost buna, am fost rea si uite asa a trecut vremea...

 Nu am reusit sa aduc in discutie decat o mica parte din tot ceea ce v-am povestit in anul asta, dar sper ca la anu' sa imi aduc aminte la timp ca e ziua blogului si poate sa sarbatorim impreuna la un chef ceva.

Cu un an care a trecut si 32 de urmaritori oficiali (stiu ca sunteti multi neoficiali), sper sa raman Just Cata!

Scrisoare pentru tine...

Deschid naiv un ochi si simt parfumul fin de cafea care ma duce cu gandul la tine. Nu mai beau cafea, dar daca m-ai trezi dimineata cu o cana de cafea sunt singura ca ti-as zambi din suflet si as sorbi cu placere fiecare picatura. Lenes imi tarasc picioarele catre baie si ma uit trist la usa inchisa. Daca ai fi aici as ridica din sprancene rautacios, as deschide usa pentru a ma juca cu spuma de ras pe barbia ta si pentru a te imbratisa pastrand capul in dreptul inimii tale. In oglinda vad un chip linistit si simplu, dar daca ai fi aici chipu-mi ar fi ca o jucarie mimand binele, raul, trimitand surasuri si sarutari inspre reflexia ta. Apa rece imi inteapa fata, insa daca te-ai juca tu cu ea si m-ai uda cu mii de stropi as dansa in ploaia trimisa de tine si te-as alerga prin casa doar pentru a-ti arunca apa la randu-mi, joc nevinovat ce ne aproapie mai mult. Deschid dulapul pentru a-mi alege hainele de drum si ma gandesc la parada pe care as face-o ca sa iti poti da cu parerea. Cu o bretea cazuta m-as uita in ochii tai si m-as apropia de buzele tale, doar pentru a ma feri sau a te saruta fugitiv, ca sa iti doresti sa ma opresti si sa ma tii in brate. Nu te-as lua de mana pe drum, nu ti-as spune ca imi va fi dor de tine, insa m-as ruga sa treaca timpul mai repede. Nu te-as alinta la fiecare secunda, nu te-as suna mereu, insa m-as gandi la tine si te-as veghea in somn. Nu ti-as spune ca te iubesc.. Dar te-as iubi.. O cat te-as iubi.

Ma impiedic de aceiasi treapta, rad gandindu-ma ca m-ai prinde doar pentru a-mi pune piedica si a ma prinde iar. Ma opresc in fata aceluiasi magazin, imi iau covrigii si stiu ca i-am putea imparti, certandu-ne apoi in gluma pe ultimul covrig. Ajung in parc si scot aparatul de fotografiat. Daca ai fi aici, nu m-as mai uita la flori, nu as mai capta imagini ale naturii atat de frumoase si linistite, te-as fotografia pe tine. Sau pe noi.... Sau pe noi! Apoi ti-as tine capul in poala si ti-as mangaia parul. Ti-as spune povesti nemuritoare si cat de mult mi-as dori sa desenez norii. Poate daca sunt cu tine, o sa ii desenez. As inchide ochii si as simti mana ta care m-ar prinde de nas si o voce amuzata mi-ar spune "Nu mai fii asa serioasa. Nu iti sta bine"...

Deschid naiv un ochi si simt parfumul fin de cafea. Lenes imi tarasc picioarele catre baie si ma uit trist la usa inchisa. In oglinda vad un chip linistit si simplu, si simt apa rece ce imi inteapa fata. Deschid dulapul pentru a-mi alege hainele de drum si imi iau si aparatul de fotografiat pentru a face poze naturii. Ajung in parc, ma asez pe o banca, inchid ochii si .... trebuia sa fii aici lasule!

Luv Story... Christmas Carol!

"Afara ninge cu fulgi mari, frumos e peste tot/ Gradinile s-au imbracat in haine de omat..." Colindul se aude in surdina si astepti cu mari emotii langa brad, sa vina EL cu cadoul mult visat. De doua saptamani arunci subtil cate o vorba "Ce frumos este acest bolero", "Ce bratara interesanta", "Woow, pantofii astia se potrivesc perfect cu blugii", si acum curiozitatea a atins cotele maxime. Iti aranjezi perlele de la urechi, indepartezi o scama invizibila de pe rochia neagra, cumparata special pentru acest prim Craciun impreuna, si incepi sa numeri beculetele de la instalatie. Cand ajungi la beculetul al 3-lea, parca ti se aprinde si tie o luminita deranjanta "Daca nu imi aduce cadoul si chiar s-a dus sa se schimbe?". "Este imposibil" si zambetul iti revine pe buze, ca si dorinta de a te duce peste el pentru a-l lua in brate si a-i arata ce ti-ar placea cu adevarat sa primesti de Craciun. "Nu acum, mai tarziu!" iti spui hotarata, in timp ce te ridici si te apropii de geam pentru a vedea daca mai ninge. "Este perfect, totul! Acum ne vom da cadourile, apoi vom lua cina si in cele din urma vom trece in dormitor... Daca mai pot astepta pana acolo".In sfarsit apare si el! "Cu mana goala?!?!" Te ia in brate si te saruta cu foc. "Ok! Nu accept mita! Unde naiba are ascuns cadoul??" Te desprinzi cu un zambet din imbratisare, si iei timida cadoul pe care l-ai impachetat cu atat de mare grija. Astepti reactia cu sufletul la gura, deoarece spre deosebire de tine, el nu a schitat nici un gest la vreun lucru material din jur. Stii ca ii sclipesc ochii cand se uita la tine, "Dar e deja lipsita de personalitate faza cu funda legata de mana/gat/picior/mijloc! Si oricum am cumparat desuurile rosii la ziua lui", asa ca tot ce ti-a ramas, a fost discografia+videoclipuri Metallica, deoarece ti-ai adus aminte ca la inceputul relatiei ti-a spus ca singurul lui regret este lipsa unor cd-uri originale cu formatia asta. "Si ar fii bine sa aprecieze, ca a trebuit sa ma strofoc ceva timp pentru a face rost de ea!" Desigur ca reactia lui a intrecut orice asteptare, deoarece privirea pe care a avut-o dupa ce a vazut cd-urile a echivalat cu nistre tribune pline de microbisti care urla de fericire la golul dat de echipa preferata. O imbratisare lunga si un sarut plin de inteles te-au umplut de incantare "Perfect! Perfect!". Simti cum mainile buclucase isi fac loc pe sub rochie, si desi mintea ta urla "SI CADOUL TAU????" este neputincioasa simturilor atat de aprinse, si te lasi ridicata si purtata inspre dormitor!
....
"Eee.. A cam nimerit-o cu cadoul meu" si zambetul tamp iti apare iar pe fata, in timp ce stai intr-un cot, te joci buzele lui si te uiti cu drag la chipul lui perfect. Simti cum mana lui umbla pe sub perna si nu intelegi de ce se joaca cu colturile pernei si nu cu pielea ta. Simti o adiere pe langa urechea stanga, si cand iti intorci capul pentru a vedea ce se intampla, observi ca tine in mana o cutie neagra. "Il iubesc..."

Cand scriu aceste randuri sper ca esti departe...

Cand scriu aceste randuri, sper ca esti departe...
In viata multe lucruri pier, si multe sunt desarte,
Dar tu ai fost doar un strain, neasemuit Adonis,
Si eu sclav, nu floare doar un spin, in gradina din Boboli.

Cu mana chipu-ti mangaiam, cu sufletul iubirea,
Cu ochii mana-mi alungai, cu vorbele privirea...
Roseam la gandul c-ai sa vii, si eram toata un zambet,
Dar tu, doar un diavol fara sens, invesmantat in inger,
Imi luai zambetul far' un ban si mi-l duceai in haos,
Si-mi aduceai in schimb un sac... plin de lacrimi!

Dar hai sa nu mai plang in van, caci noaptea e maiastra,
Ceru-i frumos, pe strada nea, si rochia-mi e albastra!

Scrisoare catre cel ce te-a ranit...

Mai indraznesti sa ridici ochii, cand rusinea ar trebui sa iti plece privirea catre sosetele murdare de'atata mers spre nicaieri? Cand stii ca inima-ti este un loc pustiit de orice sentiment inaltator si chipul tau cel nevinovat este doar masca unei minciuni desfranate? Ea nu a stiut sa te iubeasca asa cum ai fi vrut si totusi te-a iubit...
Gura ti se deschide fara sa bagi de seama, si incerci sa spui soptit ca si tu "ai iubit cum ai stiut", dar din pacate pentru tine, eu stiu ca iubirea TA se-aseamana cu o haina uzata ce-o vinzi negustorilor abia initiati in arta negotului. Ochii ti se aprind si vrei sa ma contrazici, dar secretul nu mai e secret, si stiu ca ai jucat pe alte meleaguri, dar nu ti-a mers. O alta nu te-a vrut si-acum te intorci spasit spre locul ce l-ai parasit, sperand sa culegi din faramitele pe care le-ai lasat si multumindu-te cu niste ramasite de suflet distrus. Si ea stie! Nu are puterea sa arunce pansamentul cu care si-a acoperit ranile dintr-o alta poveste, nu gaseste cuvintele prin care sa iti ceara socoteala, nu stie sa te indeparteze. Ati fi perfecti, daca nu ai fi parsiv: doua suflete care au nevoie de mangaieri si intelegere, epave ale altor vremuri, barcute de salvare ce astepta pamantul mult visat. Dar esti mult prea egoist si iti lingi orgoliul cu fiece vorba de bine din partea ei, un zambet trist ce iti este destinat iti incalzeste libido-ul. Esti demn de mila!Pacat ca ea este sincera si inca mai spera la basmul ce ii era promis, inca mai simte niste maini, inca mai vede niste gesturi... in zadar! Stiu ca, chiar daca o vei avea, dorinta ta se va schimba si vei cauta altceva, alte sentimente mai puternice, alti ochi mai calzi, alte brate mai suave. Pentru ca tu nu stii ce inseamna sa ai pe cineva aproape care sa te accepte asa cum esti! Ca un patefon stricat ce a ramas la acelasi sunet si il repeta la nesfarsit, tu iti incerci versurile de amor si speri sa mearga. Dar nu te bucura prea mult, pe lista suferintelor se gaseste si numele tau, si cum saracul isi va cunoaste bogatia in Rai, asa tu iti vei cunoaste lacrimile aduse, cand va vrea El.
Mai indraznesti sa ridici ochii, cand rusinea ar trebui sa iti plece privirea catre sosetele murdare de'atata mers spre nicaieri? Cand stii ca inima-ti este un loc pustiit de orice sentiment inaltator si chipul cel nevinovat este doar masca unei minciuni desfranate? Ea nu a stiut sa te iubeasca asa cum ai fi vrut si totusi te-a iubit...

Go to sleep!

Ma tot gandeam sa scriu ceva interesant ... dar avand in vedere ca negura se extinde pe arii intinse, m-am hotarat sa pun o poza care sa exprime starea mea din aceasta seara... sau cel putin pozitia in care dorm de obicei =))).

Nu uita de mine...

Stiu ca citesti si ca te bucuri, caci am ramas in urma ta...
Te vad din departari traindu-ti viata
Si ma intreb de ce raman pe loc?
Insa raspunul este simplu, raman acolo unde m-ai lasat!



Desi plecata intr-un vis mai dulce,
Nu inteleg de ce nu ii spun cosmar,
Zarindu-te cum ochiul inca iti mai fuge,
Spre mine, cea care a fost odat'
Astept sa vii in locul nostru pasnic, raman acolo unde m-ai lasat!

Inca mai sper la viata noastra cea promisa,
La tot ce e mai bun si sfant,
Chiar daca vei avea multe pacate,
Eu simt ca inca sunt ceea ce-am fost,
Iubite, nu uita de mine, caci eu raman acolo unde m-ai lasat!