duminică, 24 ianuarie 2010

Welcome to... Targoviste!

Dupa vacanta mea prelungita pe alte meleaguri muntene, am revenit acasa, cu puteri noi si energie pe masura (avand in vedere ca acolo singura miscare de care am avut parte a fost pana la frigider si inapoi!). Astfel, am raspuns afirmativ invitatiei de a iesi cu copii mei preferati (Alessa si Tibi) la patinoar, incantata de oportunitatea de a patina (NU, sunt paralela!), de a savura din aerul rece de iarna (mi-a inghetat nasul) si de a petrece niste timp de calitate cu niste persoane foarte dragi mie (va pup inca o data :*).
Si uite asa, la ora 3, m-am afisat in fata tarabei la care se plateste biletul si de la care se inchiriaza patine. In fata mea a aparut un tip foarte scarbit de viata (sa zicem ca il inteleg, era duminica, foarte frig, si el era blocat intr-o cutie de chibrituri, dar NU E VINA MEA!!) care imi intinde biletele ca si cum i-ar intinde niste boarfe unui aurolac. Incerc sa imi abtin grimasa care ameninta sa imi inlocuiasca zambetul senin pe care mi-l aduc copii, si trec mai departe catre geamul de la care trebuie sa imi iau patinele. Acolo, un al doilea tip, se uita foarte ciudat la mine si la copii mei (gen : "What the f**k, are they her kids?") si ma intreaba rapid ce patine vreau, dupa care imi tranteste geamul in nas (bine ca m-am ferit la timp, ca daca as fi intarziat o secunda probabil mi-as fi cules nasul de pe jos!). Desigur ca nu am nimerit patinele Alessei si a trebuit sa ma postez iar in fata geamului ca sa le schimb. Acum al doilea tip, a afisat acelasi dezgust (fata de job, sper!) si s-a pus sa caute alta pereche.
Cu copii incaltati, m-am chinuit sa ajung pe patinoar (a fost a doua oara cand am patinat) si ma asteptam sa ma lipesc de gard pentru inceput, insa in momentul in care am pus patina pe gheata, am realizat ca o sa si raman lipita de gard! Patinoarul nu era curatat (si sincer nu cred ca a fost curatat in saptamana aceea!), motiv pentru care patinele mele nu alunecau deloc pe gheata si am riscat sa imi rup picioarele de cateva ori.
Acum trebuie sa recunosc ca, copii mi-au dat lectii de patinaj, in loc sa o tin eu pe Alessa de mana, ea ma tinea pe mine mai bine, si Tibi aproape ca facea triplu tulup pe langa noi!
Per total, ma bucur foarte mult ca am iesit in oras, dar regret ca nu suntem in stare sa avem grija de lucrurile de calitate pe care le producem. Daca tot avem patinoar, inchiriem patine, si tinem un fast-food pe langa, am putea sa il si curatam!

joi, 21 ianuarie 2010

Always and forever...

"Never say "I love you", If you really don't care,
Never talk about feelings, If they aren't really there!
Never hold my hand, if you're gonna break my heart,
Never say you're going to... If u don't even plan to start!
Never look into my eyes if all you plan is lies...
Never say hi if you really mean goodbye!
If you really mean forever, then say you will try..
Never say FOREVER, cause forever makes me cry!"

written by .. unknown ;)

miercuri, 20 ianuarie 2010

Afara ninge...

Este ora 23:00, stam in pat pierdute printre asternuturi uitandu-ne la serialul ce ne-a ocupat majoritatea timpului in ultimele 2 saptamani. Afara ninge foarte frumos, cu fulgi mici si luciosi, stralucitori in lumina difuza a stalpilor de iluminat de pe marginea strazii, iar parcul este cuprins de o atmosfera de basm. Imaginea de la geam ne trimite in lumea copilariei, si fara sa ne dam seama, suntem una cu un picior intr-o pereche de blugi, cealalta tragand puloverul pe gat, ambele grabindu-ne, pentru a nu mai pierde nici macar o secunda din povestea de iarna ce ruleaza la nici doi pasi de noi. Inhatam aparatul e fotografiat si ne aruncam cu capul inainte in vantul slab ce ne imbujoreaza obrajii. Nu-mi pasa ca am tenesii in picioare sau ca am blugii prea subtiri, imediat ce pun talpa pe zapada si simt fulgii de nea pe fata, un zambet tamp imi apare pe chip si imi aduc aminte de zilele de demult, in care ieseam cu frica din scara blocului, uitandu-ma in stanga si in dreapta, asteptand cu ochii aproape inchisi un bulgare de zapada. Acum e prea tarziu pentru asa ceva. Ruxi incepe sa alerge prin parcul alb, ridicand mainile si razand catre cer, cu ochii mariti de senzatia pe care nu a mai trait-o de ceva ani. Incep sa fac poze, si nu bagam de seama cazaturile si alunecarile de care avem parte. Ne pierdem prin parc, fiecare creandu-si propria carare, doar pentru a ne intalni la cativa pasi mai incolo si pentru a ne arunca in zapada. Facem ingerasi. Unul mare si unul mai micut. Ne uitam spre cer si incercam sa induram cat putem de mult frigul ce ne inteapa cu mii de niste ace... Ne ridicam si vedem ingerasii. Unul mare si unul mai micut. Aparatul a ramas fara baterie de la a treia poza, dar nu conteaza, putem alerga si ne putem juca in zapada si fara a pastra marturii ale acestei mici escapade...
Nu imi place zapada, insa iubesc sa ma mai simt copil si sa fac casute din pasi (sau Hony, cum a scris Ruxy :)) alintul nostru! a mancat un "e" ca nu si-a luat portia de ciocolata pe ziua de azi), sa simt fulgii ce imi ating pielea, sa ma joc cu mainile in zapada... si de ce nu, sa fac ingerasi.. unul mai mare si unul mai micut!

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Povestea noastra...

Eram haioasa cand m-ai cunoscut, si m-am schimbat un pic de atunci, nu? Acum fac doar haz de necaz si rad!, dar parca nu e rasul meu. Eee... tu stii ca nu e rasul meu, dar ceilalti nu se pot opri din ascultat si se zbat ca niste pesti pe uscat pentru ca sunt demna de stand-up! Se mai intampla sa ramana unul uimit de sinceritatea pe care o afisez cand vine vorba de tine.. De tine si de mine! Adica, tu nu ai ramane uimit daca ai vedea ca nu mi-e frica sa rad de "eficienta "de care dadeai dovada in situatii neasteptate (ai fost si tu virgin odata...)? Sau daca as subtiliza foarte putin partea in care naivitatea mea depasea orice limite, si chiar credeam ca tipa din telefon este "o colega" de departe. "Colega" de departe cu care nu ai fost la aceiasi scoala/liceu/facultate, nici macar la vreun loc de munca, dar este "colega" ta si mi-a luat locul cat ai zice "pa". Sau nu, nu MI-a luat locul, pentru ca nu a fost niciodata locul MEU, scuza-ma mai gresesc si eu, e omenesc! Sau sa ne mai aducem aminte de clipele de romantism etern in care nu stiai exact cat de zi/noapte este afara si te tineam de tricou ca sa nu cumva sa "uzi peluza" altui cort?
Dar tu probabil nu o sa stii niciodata cat de amuzanta sunt acum, nu mai faci parte din persoanele cu care port conversatii, indiferent de natura lor! Si nici nu mai este interesanta versiunea ta a povestii. Atat va ramane din noi doi : versiunea mea. De ce? Pentru ca eu am curajul sa vorbesc despre ea si despre tine, despre iarba verde din spatele caminului si camera murdara dintr-un "loc de vis", banca ascunsa din parcul central si biroul al carui scaun era mult prea incomod, inima din bambus de langa bricheta gravata, baia stramta si plapuma de pe covor... si de cat de mica era! Povestea noastra, draga, nu te enerva!

...

M-am trezit de dimineata cu fata la cearceaf si cu o durere de cap in genul celor de la mahmureala.Si chiar nu am baut azi-noapte! Sunt sigura ca e din cauza somnului mult prea lung pe care l-am avut (11 ore!!) si a faptului ca nu era Honey in pat sa imi demonstreze ca daca eu am dormit mult, ei bine, nu este indeajuns de mult! Nu am avut chef sa imi iau micul dejun, nici macar sa ma spal pe fata si de vreo jumatate de ora incerc sa imi storc creierii in incercarea de a scrie ceva, la licenta, pe blog, in carte.. Si nu prea imi iese, dupa cum prea bine observati!
Ce am facut eu zilele astea de nu am mai postat pe blog? Ei bine, am petrecut timpul fie in fata laptopului salivand la fetele perfecte ale unor actori dintr-un anume serial, fie am iesit la o bere cu fetele si la partide de dans...
Dar nu va faceti griji, in curand mi se termina vacanta!
...
Si o sa-mi revin :))

luni, 11 ianuarie 2010

Luv Story ... Until now!

Luv Story
Luv Story... first date?
Luv Story... first fight...
Luv Story... mornin'
Luv Story... Christmas Carol
Luv Story... After dark

Si o sa mai vina ;)

Girl's night out!

E duminica seara si marea majoritate a oamenilor stau linistiti in casele lor, odihnindu-se in urma unui weekend tumultuos, sau poate doar relaxandu-se si pregatindu-se, moral si fizic, pentru saptamana ce va sa vina... Insa, in Ploiesti, 4 fete se duc intr-un club (gol) si animeaza atmosfera (pentru personal). Ingredientele necesare : vodka cu suc de mere, bere, 2 microfoane si fete dornice de karaoke. Care este rezultatul? Vama veche, Vita de vie si multe alte formatii ale caror melodii sunt cantate in acorduri "ridicate, dar calde"! Have u ever been in love with a woman? U should come to Ploiesti! Pentru a vedea "voiosia" de care dam dovada in timp ce altii lancezesc (se relaxeaza) ...
Stiu ca este tarziu pentru unii sau poate prea devreme pentru altii, insa am tinut sa scriu acest post cat inca mai simt vibratiile vocii si dorinta de a mai canta o melodie...
"La radiooooo, vreau ajung la RADIOOOO ... s-auda o tara intreaga cine's eu ... CU ADEVARAAAT!!!"

duminică, 10 ianuarie 2010

Jurnalul unui necunoscut... 2

"Niciodata nu as putea sa traiesc daca as uita dulceata primului sarut,buzele muscate si lacrimile de dupa,razvratirea si teama de nou..

Nu as putea niciodata sa spun te iubesc fara sa simt,fara sa am sufletul mic si ganduri mari!
Nu as putea niciodata sa ating un om doar pentru a-i face rau,
niciodata nu as putea trai cu sufletul gol, fara iubire si chin.
Niciodata nu as putea zambi fara soare mai mult de 2 zile si...
niciodata nu as putea trai fara zilele de toamna, fara plimbarile prin parc calcand pe frunze ,fara ploile reci si lungi ce intregesc toamna.


Niciodata nu as putea uita tot ce a rupt suferinta din sufletul meu ,construind nebunul de astazi,romanticul de ieri ,copilul de anul trecut si barbatul de maine...

Niciodata nu as putea sa stau nepasator cand vad o femeie cum plange si

niciodata nu as putea sa visez fara sa-mi fuga gandul la o femeie.

Sa traiesc fara sa pot construi magie din cateva condimente si ceva bucati de carne si legume nu as putea niciodata.

Niciodata nu as putea renunta la sexul de cuvinte, niciodata nu as putea renunta la scrisul pe foi, la mirosul de cerneala imbratisand disperata coala alba ,sau la praful de mina nins peste foi...

Niciodata nu as putea spera in mai bine cand totul ar ramane fara culoare,

niciodata nu as pleca fara sa spun adio!

niciodata nu as putea sa fiu intreg fara un trup alaturi care sa-mi sarute fruntea in zori,niciodata nu as putea intinde brate daca as stii ca nu te vor gasi sa te cuprinda, niciodata nu as putea trai fara a face dragoste si sex,

niciodata nu as putea trai intr-o camera cu pereti goi,fara chipuri si zambete desenate pe ei,fara urme de iubire sau ura

niciodata nu as putea sa mor de plictiseala!!"

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Luv Story ... After dark

Grabesti pasul si speri ca EL sa nu te urmareasca... Afara este intuneric si nu este nimeni pe aceastra straduta nenorocita. De ce nu ai mers pe acelasi drum ca de obicei? De ce ai vrut sa o iei pe scurtatura la ora asta tarzie? Desi este foarte frig, te simti aprinsa si simti picaturile de transpiratie care se aduna pe sirea spinarii. Ai vrea sa intorci capul, dar pasii aceia atat de apasati si constanti ti-au blocat functiile gatului si au intetit miscarile picioarelor. "Doamne, imi este atat de frica! Imi pare rau ca m-am certat cu tine, imi pare rau ca nu ti-am spus ca te iubesc... O sa ti-o spun de indata ce ajung acasa! " Simti cum inima iti bate cu putere si cauti cu privirea un loc in care sa te poti ascunde. "De ce am luat pantofii cu toc?" te intrebi speriata de sunetul strident pe care il scot pantofii la fiecare pas pe care il faci. Ai vrea sa fugi, dar esti constienta ca ar trebui sa renunti la pantofi si asta nu ar fi un atu avand in vedere ca sunt o gramada de cioburi de care nu te-ai putea feri. Deodata te opresti. "Nu!" In fata ta a mai aparut un individ. Nu ii vezi chipul, insa parca lumina difuza ce se asterne asupra lui iti infatiseaza un zambet pervers. Simti o mana pe ceafa... Inghiti in sec si inchizi ochii, ca pentru a alunga toate imaginile macabre ce ti se infatiseaza in minte. Tremuri. Auzi pasii calalului din fata si simti lama rece ce iti mai atinge gatul in timp ce o mana incepe sa iti cutreiere coapsele. "Imi pare rau ca nu ti-am spus ca te iubesc..." Lacrimile curg fara sa le poti opri si un sunet slab iti iese din gat. O simpla intepatura si simti un firicel cald ce iti curge spre bustul dezgolit, in timp ce o voce ragusita iti spune ca la urmatorul sunet nu vei mai apuca sa mai deschizi ochii. "Imi pare rau ca nu ti-am spus ca te iubesc..." Mainile cutreiera trupul si tu te simti ca un simplu spectator al unui spectacol sumbru. "Iarta-ma.."
Si deschizi ochii. Se uita la tine speriat si te tine strans de maini in timp ce iti spune ca este totul in regula, totul a fost un vis. Si fara sa iti dai seama, cuvintele iti ies ca o avalansa : "Te iubesc" ...

Jurnalul unui necunoscut...

"Te inciti ca un sambure de masline negre stors usor in plin octombrie... Te musc de buze, iti ling urechea,tresari ca un copil la auzul sunetului produs de 3 bani aruncati in pusculita.

Te atrg spre mine. vii flamanda de o dragoste nebuna ,imprastii peste ochii tai un praf de stele. Ma vezi frumos asa cum poate doar tu o faci ,sunt aici in mirajul cearceafurilor udate de sudoarea orgasmelor matinale.

Al tau... ma vrei al tau! Te simt aproape. Iti musc palma ,la ureche imi soptesti un cantec de dragoste ,finalul il stiu , acorduri inalte cu note calde.

Sunt tanarul dupa care iti pierzi usor capul ,pe care il vrei iar si iar ca un lucru ce iti place.

Ne sacrificam o dupa amiaza pentru a ne regasi ,printre umbrele trecutului te destainui si imi spui un "te iubesc", cald si dulce, asa cum doar tu poti sa il spui.

Am tacut... Dragostea ta e cel mai frumos cadou pe care il vreau! Iar te vreau in jocul meu ,iar ma daruiesc tie ,iar sunt al tau ,iar suntem noi ,nebunii indragostiti de viata.

Un joc greu cu un castig frumos , o munca usoara cu trairi intense ,cuvinte si suflete impletite in drumul spre fericire.

O ultima suflare imi da puterea de a te saruta usor si lin ,iti musc inca o data buzele. In acest sarut sta dragostea noastra ,sudata zi de zi cu responsabilitatea cu care construim drumul spre un lung si unic, noi2."

El este Marius .. poate o sa il cunoastem impreuna!

XO XO... Gossip Girl

Scuza perfecta pentru lipsa de activitate!!!
Dar stati linistiti :
Chiar daca plec, am sa ma-ntorc ;)

xo xo

"You know u love me".... Cata

vineri, 1 ianuarie 2010

A venit 2010!!!