Este ora 23:00, stam in pat pierdute printre asternuturi uitandu-ne la serialul ce ne-a ocupat majoritatea timpului in ultimele 2 saptamani. Afara ninge foarte frumos, cu fulgi mici si luciosi, stralucitori in lumina difuza a stalpilor de iluminat de pe marginea strazii, iar parcul este cuprins de o atmosfera de basm. Imaginea de la geam ne trimite in lumea copilariei, si fara sa ne dam seama, suntem una cu un picior intr-o pereche de blugi, cealalta tragand puloverul pe gat, ambele grabindu-ne, pentru a nu mai pierde nici macar o secunda din povestea de iarna ce ruleaza la nici doi pasi de noi. Inhatam aparatul e fotografiat si ne aruncam cu capul inainte in vantul slab ce ne imbujoreaza obrajii. Nu-mi pasa ca am tenesii in picioare sau ca am blugii prea subtiri, imediat ce pun talpa pe zapada si simt fulgii de nea pe fata, un zambet tamp imi apare pe chip si imi aduc aminte de zilele de demult, in care ieseam cu frica din scara blocului, uitandu-ma in stanga si in dreapta, asteptand cu ochii aproape inchisi un bulgare de zapada. Acum e prea tarziu pentru asa ceva. Ruxi incepe sa alerge prin parcul alb, ridicand mainile si razand catre cer, cu ochii mariti de senzatia pe care nu a mai trait-o de ceva ani. Incep sa fac poze, si nu bagam de seama cazaturile si alunecarile de care avem parte. Ne pierdem prin parc, fiecare creandu-si propria carare, doar pentru a ne intalni la cativa pasi mai incolo si pentru a ne arunca in zapada. Facem ingerasi. Unul mare si unul mai micut. Ne uitam spre cer si incercam sa induram cat putem de mult frigul ce ne inteapa cu mii de niste ace... Ne ridicam si vedem ingerasii. Unul mare si unul mai micut. Aparatul a ramas fara baterie de la a treia poza, dar nu conteaza, putem alerga si ne putem juca in zapada si fara a pastra marturii ale acestei mici escapade...
Nu imi place zapada, insa iubesc sa ma mai simt copil si sa fac casute din pasi (sau Hony, cum a scris Ruxy :)) alintul nostru! a mancat un "e" ca nu si-a luat portia de ciocolata pe ziua de azi), sa simt fulgii ce imi ating pielea, sa ma joc cu mainile in zapada... si de ce nu, sa fac ingerasi.. unul mai mare si unul mai micut!
Nu imi place zapada, insa iubesc sa ma mai simt copil si sa fac casute din pasi (sau Hony, cum a scris Ruxy :)) alintul nostru! a mancat un "e" ca nu si-a luat portia de ciocolata pe ziua de azi), sa simt fulgii ce imi ating pielea, sa ma joc cu mainile in zapada... si de ce nu, sa fac ingerasi.. unul mai mare si unul mai micut!
Draga mea Hony :P .....acum savurand o tigara si un fervex ( bine meritat )in timp ce citesc postarea ta (obligata fiind ..de circumstante..evident !!! ) ma gandeam..Oare cand a fost ultima oara cand am facut asta?Sa ma bucur asa de zapada?..Ei bine cred ca au trecut mult prea multi ani ...mult prea multe zapezi , asa ca nu am decat sa iti spun MULTUMESC PENRU SEARA SUPERBA!!! Si doi ingerasi ...unul mai mare si unul mai micut!
RăspundețiȘtergere