marți, 30 noiembrie 2010

Tu ... si el!

Emeric Imre - Buna varianta rea



Afara ninge cu fulgi mari si eu simt o mare liniste sufleteasca in timp ce ma uit la jocul lor. Stau cu fata spre cer si simt fulgii care se topesc neputinciosi de pielea calda. Telefonul incepe sa sune si lipsita de chef il scot din buzunar. Primul instinct este sa resping apelul, dar observ ca nu imi apare decat numarul de telefon. Cifrele mi se par cunoscute, si incerc sa imi dau seama cine este. Esti tu...
O umbra de satisfactie si o mare de regret. O urma de zambet, apoi tristetea isi face loc pe chipul ce, in cateva secunde, isi schimba trasaturile radical. Telefonul scoate niste sunete puternice, iar in linistea noptii par niste animale lovite care isi plang soarta. Ascultand jelaniile, ma uit prin telefon si in jurul meu cadrul se schimba, purtandu-ma, in urma cu cateva saptamani, pe canapeaua de acasa . Ridicam capul din perna plina de lacrimi si ma intrebam cu ce am gresit. Ochii ii aveam rosii de la plans si inima grea de la durere. In jurul meu, nu vedeam lucruri atat de cunoscute mie, ci lucruri pe care le-ai atins si care imi aduceau aminte de tine. Covorul pe care ne-am jucat de atatea ori, perna mica pe care deseori te lua somnul, patura ce ajungea inevitabil pe jos, deoarece nu iti placea sa dormi infofolit. Imi spuneai ca eu iti sunt indeajuns in fiecare noapte. Eu si pisoiul meu de plus, atat de drag. Ma uitam la el si ochii aia mari pareau ca rad de prostia mea. L-am luat si l-am aruncat intr-un colt al camerei si plina de furie am inceput sa strang perna. Cu dintii muscam materialul tare si lacrimile incepeau sa se adune iar...  
Sunetele telefonului m-au trezit din visare si odata cu revenirea la realitate mi-a revenit si zambetul. "Alo" .. Glasul tau a ramas neschimbat, insa nu mai are nici o putere asupra mea. Tot ce a mai ramas din noi sunt niste cuvinte goale dintr-o conversatie de duzina. Din spate ii aud vocea. Ce ciudat, stau de mana cu viitorul, si de vorba cu trecutul. Nu te mai ascult si ma uit la el cu dragoste. Ochii ce odata plangeau pentru tine, acum ii zambesc lui, si buzele ce odata iti atingeau obrazul, acum se muleaza perfect cu buzele lui. Iti multumesc ca ai fost tu inaintea lui, pentru ca acum stiu sa il apreciez. Iti multumesc ca ai fost asa cum esti, pentru ca acum el e asa cum e. "Iti multumesc ca m-ai sunat... dar acum sunt cu el. O sa mai vorbim."


Hai la munca!

missy eliot-work it



Dupa un vis ciudat, in care m-am luat la bataie cu un doctor care m-a jignit (!?!?!?! don't ask!), dimineata mea se indreapta spre o dimineata extrem de irascibila. Simt cum furia clocoteste in vene si cum senzatia de "cap in gura" (repet, pentru ca nu-mi asum aceasta expresie : Ana said it!) isi face loc incet, dar sigur. De ce? 
Primul lucru pe care il fac dimineata, dupa ce deschid ochii, evident :)), este sa imi verific mailurile. Astazi, mi-au sarit ochii pe primul mail din lista, si anume newsletter-ul 9AM. Ce credeti voi ca scria in acesta? Ca in noul cod al muncii li se dau mult mai multe drepturi angajatilor!! Ca sa citez titlul 9AM : "Multa munca, putin drepturi."
Dragii mei cititori lucratori, asta inseamna ca incepand cu data la care va fi aprobat acest nou cod, concediul vostru de 2 saptamani va deveni istorie! In noul cod al muncii, nu se vor mai acorda concedii mai mari de 10 zile lucratoare. Astfel, de Craciun, in loc sa fiti fericiti de pe 24 decembrie, pana pe 7 ianuarie (sper ca am calculat bine), o sa va duceti la munca beti pe data de 2 ianuarie. Da! Ca doar in Romania guvernul are impresia ca clasa muncitoare sta si freaca buha tot anul, motiv pentru care trebuie sa li se mai taie din concediu!
Dar sa nu ne oprim doar aici, ca ar fi prea putin hilar! Domnii distinsi ministrii, care stau toata ziua si isi uzeaza c*rul pe scaunele de la parlament, considera ca angajatorii nu au indeajuns de multe drepturi asupra concedierii angajatilor. Adica, de ce sa mai faca manarii pentru a da afara angajatii, cand o pot face in vazul lumii? Sa se mai chinuie saracii cu actele pt eliminarea unui anumit post, sau sa isi mai dea interesul fata de angajatii care nu au nici o vina pt inactivitatea lor? Nuuu, acum au dreptul sa ii bage in concediu fara de plata, sa le micsoreze perioada de munca sau chiar sa ii dea afara, fara a mai fi obligati sa desfiinteze si postul (cum erau obligati sa o faca in cazurile in care nu au un motiv bine stabilit).
Dar stai, ca totusi avem si noi o facilitate : nu putem fi concediati in concediul paternal. Va multumim!! Sunteti extrem de generosi!
Aaaa si inca un lucru. Stiti cum stateam inainte cu preavizul? Adica eram obligat sa mai muncim 15 zile la vechiul loc de munca, bla bla bla? Ei bine, acum trebuie sa stam cel putin 25 de zile! Ca doar forta de munca este limitata in Romania!
Si acum, tineti-va bine absolventilor, s-a marit perioada de proba in cazul noilor angajati. Ce ziceti? E ca asta e buna? Dupa ce ca oricum nu ne gasim locuri de munca, dupa ce ca oricum angajatorii cer si luna de pe cer la angajari, acum ne pot da afara mult mai repede. Supeer.
Noh, astea fiind spuse, va invit sa continuati lectura noului cod al muncii, si sa va indoiti spatele de pe acum, ca nu are sens sa asteptati un an intreg pt asta!

P.S : Andreelor (me included) :
La multi ani, si la multi bani,
Sper sa faceti gologani,
Nu la munca, ci la soare,
nu in Ro, peste hotare! :D :*


duminică, 28 noiembrie 2010

La tarde se ha puesto triste...

 
Astazi o sa scriu ceva rapid, pentru ca ma cam doare capul de la atata leneveala!! M-am uitat toata ziua la seriale si probabil nu o sa ma opresc pana ma pun sa dorm.. Shame on me, i know! Sa privim totusi partea buna a lucrurilor : invat cum sa imi dau seama cand mint oamenii, adica la ce sa ma uit ca sa depistez mai repede o minciuna. Teoretic cel putin! Da hon, in afara de umeri si sprancene ridicate :))).
De ce acest titlu? Deoarece am ramas fara soare si norii de afara au intunecat cerul.. Eu sunt cam "triste" pe vremea asta..
P.S : Sa speram ca nu incep iar cu posturile deprimante :)))

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Noapte alba

Caro Emerald - A night like this




Ultima oara cand am stat o noapte intreaga fara sa dorm, eram cu honey si ne distram de minune pe seama unui deget. Nu mai stiu care il arata!
Dar nu la asta ma refer cand zic noapte alba. Noaptea e alba cand o umpli de coli pe care se afla cursuri, sau fisiere word pe care incerci sa le incarci cu o multitudine de cuvinte ce nu trebuie sa semene cu altele. Ultima astfel de noapte a fost in urma cu un an si jumatate. La licenta. Nu am avut o noapte alba, ci vreo 20 de nopti albe, la interval de 1-2 ore intre ele. Nu ma asteptam sa mai trec prin nopti albe.
Dar acum sunt la master! Si tocmai mi-am adus aminte ce inseamna sa iti iei cafea de proasta calitate de la un tonomat, sa te uiti nervos la randurile care nu iti spun nimic si sa astepti o idee mareata care sa te ajute sa finalizezi totul, poate,poate mai prinzi vreo ora de somn.
Pentru prima din marele sir de nopti albe... Ti saluto!

vineri, 26 noiembrie 2010

The right one... at the wrong time!

Pixie Lott - Broken Arrow


Imi dai drumul la mana si te pierzi in multime. Sunt prietenii tai si e normal sa stai la povesti. Cum nu vreau sa ma plimb ca un catelus dupa tine, ma duc la bar, imi iau o bere si sa ma amestec printre oamenii de aici. Gasesc un scaun la masa de la geam, care este atat de mica incat cu siguranta nu se va mai aseza nimeni langa mine. De aici pot sa va observ pe toti. Doamne, ce colegi ai mai avut! Numai unul si unul. Daca eram in clasa cu ei, ajungeam sa inteleg barbatii care se tot lauda ca "daca eram femeie, stateam la pod". Dar nu au fost, si din fericire pentru tine. Zambesc la gandul asta. Te vad la un moment dat, imi arunci o privire calda si te duci spre alt grup. Langa mine simt miscare si cand intorc capul vad cei mai verzi ochi pe care i-am vazut vreodata. Culoarea ochilor mei, tot verde, paleste pe langa a aceastora. Raman blocata, de parca ma uit la masina care este pe cale sa dea peste mine pe trecerea de pietoni, iar el incepe sa zambeasca. Daca am fi fost intr-un film cu un anume inaripat, ar fi aparut o sageata invizibila si mi-ar fi patruns in piept.
"Nu cumva te plictisesti aici?" si razand mai bea putin din paharul de whiskey. 
Inca ma uit la el, si am impresia ca timpul sta pe loc. Genunchii mi s-au inmuiat si camera este atat de mica si neincapatoare, si parca cineva a luat tot aerul din ea. Nu am mai simtit asa ceva niciodata. Stomacul se contracta si ma simt ca si cum as da cel mai important examen sau ar trebui sa confesez ca am spart o banca sau ca eu l-am omorat pe J.F.Kennedy...
"Hey, esti bine?" si isi misca palma in fata mea, ca pentru a ma trezi din visare.
"Aaa.. scuze...Aaa.. .semeni cu ... cineva.. cunoscut... cred" si inrosindu-ma intorc capul spre multime. Imi doresc atat de mult sa te vad. Trebuie sa te vad, pentru ca trec prin ceva foarte gresit. 
"Si pana la urma, esti aici cu cineva? Ca nu-mi aduc aminte sa fi avut o asemenea colega in generala... sau la liceu.. nici macar la facultate" Isi ia o mimica serioasa, imi studiaza fata spunand "Mda, daca as fi avut o colega atat de draguta mi-as fi amintit cu siguranta!" si incepe sa rada, cu cel mai inspirant ras pe care l-am auzit. Fara sa realizez, incep sa rad si eu si intorc privirea spre el. Stomacul deja da o petrecere si inima imi bate de parca as fi facut jogging de cel putin jumatate de ceas. Fata lui este atat de diferita de a ta. Este brunet cu ochii verzi, ochi care sunt ca ai mei, mici si veseli. Are o gropita de toata frumusetea pe obrazul stang si cand rade se formeaza riduri mici pe langa ea, care o completeaza. Iar dintii sunt atat de albi si drepti. Este perfect. Nu imi dau seama, dar probabil trec cateva secunde bune in care pur si simplu il privesc.
"Hey, mi se pare mie sau tie nu prea iti place sa vorbesti?" si facand ochii mici imi studiaza fata. "Sa stii ca am studiat microexpresiile si imi dau seama cand te plictisesc.. La naiba! Gasesc si eu o persoana care nu ma cunoaste si uite ce fac, o plictisesc. Poate ca fosta prietena are dreptate, sunt un plicticos si jumatate" si iar incepe sa rada.
Incep si eu sa rad, dar fortat, si ii raspund "Nu, nu ma plictisesti, doar ca... si eu am citit cate ceva din domeniul asta". Ma uit in ochii lui si ma intreb de ce acum? De ce sa il intalnesc acum? Iar ma uit spre multime si te caut. Inca mai ai o sansa... Unde esti? Am genunchii prea moi ca sa ma ridic si ma simt ca o carpa care isi asteapta batul pentru a fi mutata.
"Cauti pe cineva?" si incepe sa se uite si el prin multime. "Te ajut?" 
Aici este momentul in care trebuie sa ii spun ca sunt cu tine, ca suntem impreuna de aproape 1 an si ca mi-ai cerut sa ma mut cu tine. Ca te iubesc si ca ... Las capul in jos, apoi il intorc spre el. Serios, inca mai cauta persoana imaginara. Incep sa rad din suflet. Arata ca un copil pierdut. Se intoarce spre mine, si imi spune foarte serios "Imi place foarte mult cum razi! Sper sa reusesc sa te fac sa razi asa cel putin toata seara".
Uitandu-se direct in ochii mei, imi intinde paharul pentru a-l ciocni si spune cu o nota care ma face sa realizez ca sunt pierduta...  "Pentru ca te-am cunoscut"



joi, 25 noiembrie 2010

La multi ani, Just Cata!

Motion City Soundtrack - Always Running Out Of Time




Dragii mei,
Cu un an si cateva zile in urma, Clau mi-a aratat cum sa fac un blog. Incerc sa imi amintesc de ce am vrut un blog si citesc prima postare, in care afirm sus si tare ca This is me. Trece luna noiembrie 2009, si eu nu ma opresc din scris, ba mai mult, anunt cu mare "fast" ca Sarbatorile vin, sarbatorile vin cu un Love Story, sau chiar cu mai multe! Vine si Mosul si scriu o scrisoare, dar nu lui, ci scriu o  Scrisoare catre cel ce te-a ranit.
Au trecut rapid si acestea, si dam de licenta, nu m-am laudat foarte mult cu ea, dar am realizat ca We live in ... Romania, si probabil o sa "live" o perioada mai lunga pe aici. Am fost trista, am fost fericita, te-am intrebat daca Vrei sa te insori cu mine si apoi ti-am spus ca E tarziu. Ti-am spus despre Luv Story ... The end?, si ti-am povestit cand am avut a good day.. for sciencE, ti-am adus aminte de fetita blonda si nevinovata. Am discutat despre ce este mai bine : To be or not to ... die si ti-am vorbit despre Fericire. Intre timp am ajuns pe la Coafor si am facut un Schimb de experienta...
Ne-am cunoscut mai bine, te-am amuzat cu primele first dates si m-ai intrebat de pactul cu .. diavolul... Am dansat, am cantat, am gatit si am mers cu taxiul. Ne-am pus pe disecat reclame ca "Orbit ... curata si spatiile inaccesibile" sau "Burger King : O sa crezi ca ne furi". Ti-am aratat noua ma Rochie si I-am multumit Lui pt asta. Te-am alergat, te-am plimbat, te-am sunat, te-am facut sa razi, te-am facut sa plangi si uite asa, a trecut anul... Am fost buna, am fost rea si uite asa a trecut vremea...
 Nu am reusit sa aduc in discutie decat o mica parte din tot ceea ce v-am povestit in anul asta, dar sper ca la anu' sa imi aduc aminte la timp ca e ziua blogului si poate sa sarbatorim impreuna la un chef ceva.
Cu un an care a trecut si 32 de urmaritori oficiali (stiu ca sunteti multi neoficiali), sper sa raman Just Cata!


Stire

In urmatoarea postare as vrea sa dau o mana de ajutor celor care, ca mine, isi doresc sa aiba un buton "Like" de la Facebook. Este foarte usor si in cateva minute puteti lasa la latitudinea celor care nu vor sa lase un comentariu, sa lase macar un like :D. Tot ce trebuie sa faceti gasiti aici .
Acum nu mai trebuie decat sa testez eficacitatea butonului. Asa ca va invit sa dati like de cate ori credeti ca merit!

Ca sa fiu si o stire totusi, o sa anunt festivalul de film DaKINO va avea loc din 2011 la Brasov. Eu cred ca are de-a face cu reusita atat de mediatizata a Noptii Devoratorilor (da,da,da.. nu am ajuns nici anul asta! dar la anu' vin cu imagini!! PROMIT!).

Neatentia unora ... plimbarea altora!

Bon Jovi - You Give Love a Bad Name

Asculta mai multe audio diverse


Ma uitam la ea si ea se uita la mine. Dadea din umeri si nepasator imi spunea ca nu stie nimic. In urmatoarea secunda, printre injuraturi, am luat banca de langa ghiseu si am aruncat-o in geam. In spatele meu, se auzeau oamenii surpinsi de intorsura pe care o luase o simpla asteptare la coada. In fata mea, ea a realizat ca va avea o zi proasta si uitandu-se ingrozita la geamul care se facea tandari s-a ridicat de pe scaun si a inceput sa fuga pe hol. In timp ce cioburile se imprastiau pe jos am sarit peste birou si am rupt-o la fuga dupa ea. Ca in filme, arunca in spatele ei coli si lucruri de pe mese. De parca numai cu atat m-ar fi putut opri. A intrat in biroul principal si acolo a impins xerox-ul in usa, pentru a ma impiedica sa intru. Fara a sta prea mult pe ganduri, am luat toporul de la stingator si m-am indreptat foarte hotarata spre usa. Cu un zambet rautacios m-am uitat la multimea stransa in capatul holului si am inceput sa lovesc usa. Ea deja tipa si plangea ca un copil. Nu imi mai pasa. Sareau stinghii de lemn din usa si pe masura ce miscam toporul, usa se topea ca prin minune. Intr-un sfarsit am reusit sa imi fac loc pentru a trece. Ea, printre spasme, s-a asezat intr-un colt al camerei si cu mainile la urechi urla speriata "Chiar nu stiu nimic!!!". I-am prins capul intre maini "Nici acum nu mai stii?". Nu cred ca am fost vreodata mai furioasa ca acum, si nici macar privirea speriata pe care o afisa nu reusea sa ma imbuneasca. Am inceput sa presez pe cap si ...
"Domnisoara, ma auziti?" 
Se uita la mine si eu ma uitam la ea. Inca mai vedeam imaginea capului ei aflat intre mainile mele atotputernice, si inca mai stiam toate injuraturile pe care i le-am spus, insa ... Am rasuflat greu si cu privirea resemnata i-am raspuns "Da, ma duc in capatul celalalt al orasului sa intreb ce s-a intamplat." Am iesit de la coada si am facut loc urmatoarei victime.
Asta se intampla ieri dimineata la posta, cand trebuia sa primesc niste banuti si nu i-am primit din cauza unor oameni care fie nu si-au facut treaba, fie nu au fost atenti, fie.. , si a trebuit sa ma plimb prin oras, sa pierd autobuzul spre Brasov si tot asa.
Cand ma aflam in spatele biroului nu intelegeam de ce este atat de ofuscata lumea."Totul se rezolva" spuneam pe vreme aceea. Acum realizez ca nimic nu ar trebui "sa se" rezolve, ci totul ar trebui sa fie rezolvat. Este groaznic sa te plimbi pe la birouri din cauza neatentiei unora.


marți, 23 noiembrie 2010

Bambilici...

De-a bambilici cu autobuzul.
Ia autobuzul, unde-i autobuzul, cine?...autobuzul?
Ce fac eu de dimineata pana acum? Ma tot plimb pe la autogara ca sa prind autobuzul pt acasa... Ori nu il prind, ori ma duc degeaba ori cred ca o iau razna.
Cred ca tumora de care tot ma laud prinde radacini adanci... Poate ar trebui sa nu mai glumesc atat!! :|

Luv Unifest!

Cine nu stie ce este UNIFEST, sa caute aici, deoarece e cam mult de explicat ce fac ei si unde fac. Pe mine ma intereseaza si sunt extrem de multumita de ce fac la Brasov, si anume : CALATORII GRATIS!!!
Hoo, nu va alarmati si nu va luati carnetele de student ca sa plecati in America, insa daca sunteti studenti si mai sunteti si in Brasov, puneti portofelul la pastrare cand vine vorba de bilete de autobuz. In prima faza si eu am zis "Ce e asa mare lucru?", insa credeti-ma, ieri, cand a trebuit sa schimb 2 autobuze la dus, 2 la intors, si azi cand va trebui sa fac acelasi lucru, imi prinde foarte bine.
Ce sa mai, colegi, luati-va carnetele la voi si hai sa cunoastem Brasovul din autobuz :D... Va tine?

P.S : At the same time, i hate MONDOTRANS! Pt ca pleaca mai repede din gara si doar pentru ca am ajuns cu 2 minute inainte de plecare, am ratat sansa de a fii acasa la 12!

Will you still love me?

Amy Winehouse -Will you still love me tomorrow

Asculta mai multe audio diverse


Imi incordez pumnul si maxilarul este mai rigid ca niciodata. Sunt sigura ca din cauza ta cuta de pe frunte se va adanci cu cel putin 1 cm. Riduri inutile pe care le fac pentru ca sunt incapatanata. Incapatanata sa nu te parasesc si sa pastrez imaginea falsa pe care si-au facut-o toti cum ca am fi fericiti. Ce relativa este aceasta fericire. Eram multumita pentru ca ma vedeau altii fericita. Acum nu imi mai este indeajuns. Tu imi infrunti privirea cu un sange rece care doare. Unde au disparut zilele in care te uitai cu drag la mine si imi mangaiai parul pentru ca iti placea sa ma vezi zambind? Acum ochii tai sunt ironici si iti mangai doar orgoliul, printr-o atitudine superioara si vorbe acide. Am obosit. O relatie nu ar trebui sa fie o lupta si in cadrul ei nu ar trebui sa existe un podium in care sa se acorde locul 1 si locul 2.
Trag adanc aer in piept si realizez ca am pierdut. Ma asez pe canapea si ma uit prin tine. Nu este prima oara cand pierd luni din viata, si nici cand pierd sentimente, insa este prima oara cand simt ca trebuie sa o iau de la capat. Pe obraz mi se prelinge o lacrima, dar nu vreau sa o sterg. Nu mai am putere. Ridic privirea spre tine si incerc sa iti spun fara cuvinte ca s-a terminat. Inghit in sec si incep sa plang incet si fara suspine. Si ma uit la tine. In sfarsit o schimbare. Deschizi gura si stiu ca vrei sa spui ceva, dar sunetele refuza sa iasa. Nepasarea iti este inlocuita de teama si probabil realizezi ca s-a schimbat ceva. Este prea tarziu. Vrei sa faci un pas spre mine, dar ma ridic brusc si iti intorc spatele. Aud cum spun "Pleaca" si ma intreb de ce am vocea atat de stinsa. Simt ca te-ai apropiat de mine. Imi imaginez ca, ca intr-un film, ai mana deasupra umarului meu si tremurand te intrebi daca ar trebui sa mai incerci, daca ai face bine sa ma iei in brate. Dar nu faci nimic. Aud usa de la intrare inchizandu-se si uitandu-ma la fereastra aud sunete de sticla sparta. Un geam care se sparge de mii de ori. Ma reped spre usa, pun mana pe clanta si mintea urla "nu". Insa mana imi ramane inclestata si raman nemiscata. Lacrimi se scurg nepasatoare si ma ard. S-a terminat.

luni, 22 noiembrie 2010

Stire

Uite o STIRE care mi se pare interesanta! Sa mergi la teatru, la o piesa nonconformista, la o ora nonconformista.
Piesa : "Dragostea dureaza 3 ani"
Ora : 22:00
Locatia : The Ark, Bucuresti
Despre piesa : „este un spectacol pe care poţi să îl revezi de sute de ori şi de care nu o să te plictiseşti niciodată recomandat spectactorilor dezinhibaţi şi lipsiţi de prejudecăţi, un spectacol neconvenţional, care anulează limita dintre actori şi spectatori. De fapt nici nu e un spectacol, e viaţa fiecăruia"
Sfat : daca sunteti in Bucuresti, si aveti vreun Andrei sau o Andreea prin preajma, care stiti ca s-ar bucura sa faca ceva neobisnuit cu ocazia onomasticii, cumparati bilete si  mergeti la teatrul de la miezul noptii!

ENJOY!

Ca sa fac o paranteza, acum cativa ani studiile aratau ca dupa 2 ani, daca unul din parteneri sustine ca mai iubeste cu aceasi pasiune de la inceput, inseamna ca este nebun, deoarece dupa 2 ani de zile, sentimentul de iubire este inlocuit incet, dar sigur, de alte sentimente precum respectul, obisnuinta si alte asemenea atribute care te fac sa ramai alaturi de un om toata viata. Desigur, majoritatea dintre voi stiu acest lucru, motiv pentru care trec la un alt studiu pe aceasi tema, care a avut un rezultat diferit. Cu o diferenta de vreo 2 ani, si anume, se pare ca esti considerat nebuna daca declari ca iubesti pe cineva dupa 4 ani de convietuire (ma rog, nu convietuire, relatie ar fi corect, dar convietuire mi se pare mie mai frumos :P). Anyhow, la sfarsitul zilei conteaza cand ai langa cine dormi linistit(a), nu neaparat daca il iubesti, te iubeste sau nu.

duminică, 21 noiembrie 2010

Zilnice

E asa de greu sa scrii anumite chestii cand stii ca multe persoane care citesc au fost implicate intr-un fel in poveste si nu vrei sa le ranesti sentimentele scriind o parere despre momentele care te-au "afectat", parere care nu caracterizeaza persoana in sine, ci doar momentul respectiv (sunt sigura ca doar de la aceasta fraza, multe persoane se simt cu musca pe caciula :)) ).
Ca atare, va intrebati de ce nu scriu zilnic? Ei bine, pentru ca inainte de a scrie, gandesc o poveste, care sa nu afecteze oamenii cu care interactionez, iar apoi ii adaug niste momente amuzante, pentru a nu va plictisi, si abia apoi ia nastere intamplarea pe care o cititi. Asta nu inseamna ca nu exista realitate in ce scriu pe blog, inseamna doar ca realitatea pe care o cititi aici este infrumusetata sau satirizata (mai ales cand vine vorba de propria-mi persoana) de multe ori.
Practic imi este mult mai usor sa plec de la o idee/dorinta/repulsie pentru a crea o poveste, decat sa relatez ce am patit intr-o zi.
De ce am inceput sa scriu despre asta? Pentru ca la comentarii, mi-a scris cineva sa postez zilnic cate ceva, stiri si chiar pareri de ziua care a trecut. Avand in vedere ca nu prea ma uit la stiri, o sa imi fie greu sa fac asa ceva :))) , dar din putinile "stiri" la care ma uit o sa incerc sa fac un top al celor care mi-au trezit interesul... Sper doar sa nu fie foarte "afumate"...
Gata.. .desi la inceputul acestei postari aveam o intreaga armata de idei, se pare ca a dezertat... Ce sa ii fac, a intrat neuronul in repaus... Asa ca, va doresc o duminica frumoasa si o lectura cat mai placuta!

joi, 18 noiembrie 2010

From... with love!

Roses from the South

Asculta mai multe audio diverse



Spal vasele bosumflata. Ai plecat fara sa ma saruti si fara sa te uiti macar la masa nestransa si la teancul de vase care a ramas de aseara. Dormeam ai sa imi spui, dar nu o sa iti mearga de data asta. O sa incerci sa ma imbratisezi si razand o sa imi soptesti ca trebuia sa le las acolo. Sunt decisa sa nu te iert. Muscandu-ma de ureche si ciupindu-ma de solduri, o sa aplici metoda imbunarii prin gesturi tandre. Da! Deja iti stiu toate tertripurile mister. Hotararea mea insa iti va dejuca toate planurile ascunse. Suna telefonul si raspund la fel de imbufnata. Ma imbrac rapid si ma duc la prietena noastra. Daca are o treaba urgenta, o ajut. Parca vad ca o sa vii acasa si o sa ramai socat ca piticii nu si-au mai facut treaba. Asta e pedeapsa ta! Sac!
E, nu era chiar asa urgenta treaba. Nu mai sunt suparata si acum imi pare rau ca nu am reusit sa termin curatenia. Ar fi fost dragut sa te chinui putin. Acum va trebui sa te conving sa muncim amandoi. Ca apoi te inveti prost. Deschid usa casei si raman in prag. Un miros foarte placut de chec a invaluit holul de la intrare. Ma aplec pentru a ma descalta si podeaua miroase a a levantica. Dumnezeule, oare am gresit casa? Ma indrept speriata spre bucatarie, si pe masa, se afla un chec imens, rumen, din care ies aburi. In cuptor mai pare a fi inca un chec. Nu este nici urma de vase si totul straluceste in chiuveta. Te strig cu jumatate de gura, deoarece surpriza m-a lasat fara glas. Probabil esti in camera noastra. Totul este atat de curat. La intrarea in camera, fix pe prag, observ ceva. Ma aplec si ridic o petala de trandafir. Raman paralizata. Nu ma mai pot misca. Inima imi bate mult prea tare si parca as avea picioarele de plumb. Imi fac curaj si imping usa camerei. Usor, sa nu ma sperii. Probabil ca deja sunt rosie. Camera este toata imbracata in petale de trandafiri. Patul la fel (SHIT!! Iti dai seama ca o sa miroasa asternuturile a trandafiri!! BLEAH!!). Si in mijlocul patului, tu esti imbracat cu o pereche de chiloti cu ata, rosii, in centrul carora este un trandafir. Daca la inceput nu m-am putut misca de surprindere, acum ma abtin din rasputeri sa fac un gest total neindicat si nealocul lui. Incep sa imi strang buzele si lacrimi imi curg din ochi. Tu, ridici ochii si cu o voce sexi imi spui in timp ce bati usor locul de langa tine  "Iubito, hai langa mine..". Imi duc mana la gura, lacrimile parca nu se mai opresc si corpul imi este cuprins de un tremur. Am incercat, dar ochii imi cad pe trandafirul din dreptul... si nu ma mai pot abtine. Incep sa rad ca o apucata. Ma trantesc pe jos, ma tin de burta si rad de parca as muri in cateva secunde. El nu stie ce sa spuna si se pune in genunchi pentru a vedea daca sunt bine. Mare greseala. Rad in hohote, rad diavolesc si rad cum nu cred ca am ras vreodata in viata mea. Dumnezeule. Sunt o dereglata!! Nu ma mai pot opri. Deja pare ca ma inec de la atat de mult ras. Sunt mai rosie decat o patlagica si deja scot sunete ciudate care nu mai seamana a ras. Dar jur ca nu ma pot opri! Cand te vad ca vrei sa vii sa ma ajuti, ridic mana, deoarece nu mai pot vorbi, si incep cu un alt val de hohote. E clar! O sa rad de tine pana la adanci batraneti! De tine si de trandafirul tau.
Dupa o ora...
Inca mai rad cand ma gandesc la cum aratai cu trandafirul la... Dar te iubesc mai mult ca niciodata. Ma musti de nas si imi juri ca este ultima oara cand imi mai faci o surpriza. Iar incep sa rad si te iau in brate pentru a ma ascunde la pieptul tau. Iti multumesc ca existi!

(Avand in vedere ca aceasta idee mi-a fost cumva inspirata de Johann Strauss si de Alin, o sa transmit si un mesaj cu dedicatie din partea celui de-al doilea
"Imi pare rau ca sunt idiot uneori, dar asa suntem noi barbati,
Te iubessc Simona!")

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Buna Dimineata!!!



Buna dimineata LUMEEEE!!!
Hai sa spunem impreuna cele 2 cuvinte : te iub.... :)))
E soare, e caldura si suntem inconjurati de oamenii care au iesit din gaoace!! Hai sa mai incercam o data : te iub... :D
Bine, bine, sa luam micul dejun si apoi sa fim veseli :D! Te iubesc!

vineri, 5 noiembrie 2010

Ro!

Ce frumoase sunt melodiile romanesti. Ce usor e sa retii si sa intelegi versurile din limba materna si ce drag trebuie sa simti atunci cand le intonezi cuiva. Inchizi ochii, iti apar imagini pitoresti si caldura din suflet te invaluie cu totul. Iti iei prietenii in brate si razand le canti ultimele strofe care ti-au placut.
Sau cand simti o durere. Lacrimile iti curg pe obraji si in pumni tii strans o perna. Sunetele sunt mai puternice si te ating mult mai rapid, te regasesti in fiecare vers si te intrebi de ce tocmai despre tine canta. Lasandu-te usor pe vine sau intinzandu-te pe gresia rece, lipind obrazul de cea din urma placa, te uiti in gol si chitara de pe fundal te plange.
Sa ne aducem aminte de melodiile romanesti. Sunt multe care imi plac, sunt multe pe care le-as pune acum aici, dar nu o sa pun decat cele la care m-am gandit acum!
Daca aveti melodii romanesti de care doriti sa amintim, lasati comentarii :D.









marți, 2 noiembrie 2010

Outdoor Experience


Katy Perry - Firework


Joi dimineata, am alergat in stanga si in dreapta pentru a imi putea depune dosarul pentru a-mi oficializa inscrierea la niste cursuri, si cand am ajuns la secretariat, am aflat ca una din activitatile pentru stagiul ce urmeaza este aceea de a escalada. Dintr-o data m-am inrosit ca un rac, la gandul ca o sa ma fac de ras printre necunoscuti. Hello, multi participanti la Amazing Race, si cand zic de ei, nu ma refer la tati, persoane mai solide sau cine stie ce vulnerabilitati au mai ajuns pe acolo (ii respect pe toti, sa nu ma intelegeti gresit!), ci la persoane cu conditie fizica! Dupa cum spuneam, multi participanti nu au reusit nici macar sa ajunga la jumatatea panoului, ce asteptari sa am eu, care abia de 2-3 saptamani am inceput sa urc si sa cobor colina (asta intrand la capitolul exercitii fizice!). Deja ma vedeam agatata de prima priza, urland ca nu mai pot si sa ma dea cineva jos. :| JENANT!
Pe langa asta, cand am ajuns in camera, am realizat ca sunt total nepregatita pentru asa ceva! Adica bietii mei bascheti sunt prapaditi, treningul imprumutat de la mama imi sta mai lung si mai larg ca niciodata (si este din catifea, cah!) si am fost in pragul unei depresii de zile mari. Dai si suna prietenii, apropiatii, colegii, fostii colegi, cunostinte, toata agenda, ciocane la usi prin camin, iesi in fata caminului, in strada, opreste masini, doar doar m-o scoate si pe mine cineva din impas. Nu a avut cine! La ora 19:20, joi seara, in timpul unui laborator, disperarea mea atinsese cote maxime, cand am ridicat capul spre calculator (unde nu stiu cum, eram logata pe mess :-") si mi-am adus aminte ca nu eram chiar atat de singura. 3 ore mai tarziu, ma aflam in bucataria fetelor, cu o pereche de adidasi seriosi si o pereche de pantaloni de trening in care ma simteam mult mai bine.
Cand am ajuns in camera, mi-am facut rapid bagajelul, si m-am aruncat in pat plina de ganduri pozitive si negative... ok eram mai mult in emisfera gandurilor negative, si am adormit cu gandul la cat de ciudata o sa fie aceasta experienta!

Va continua...

luni, 1 noiembrie 2010

Outdoor Experience

Au trecut 4 zile de cand nu am mai deschis laptopul, de cand nu am mai intrat pe mail, de cand nu am mai stat cu orele la telefon si de cand am parasit Brasovul pentru a pasi intr-o experienta in aer liber organizata de scoala. Au fost cele mai pline 4 zile pe care le-am avut, dupa o perioada extrem de mare de timp in care programul meu suferea de o rutina dureroasa. Aceste zile au fost pline de neprevazut, oamenii demni de a fi cunoscuti, corzi, manusi, bârne, padure, poteci si creste ale muntilor.
Miercuri dimineata, adica cu 2 zile inainte de marea plecare de la 8 dimineata, am deschis site-ul oficial pe care am gasit poze de la stagiile anterioare organizate de scoala. Cu ochii ingroziti, am vazut oameni tinuti  pe bratele altor oameni, pozitii neobisnuite ale participantilor (hey, lasati prostiile deoparte! ca nu era nimic xxx), treceri printre plase realizate din sfoara, folosindu-se de oameni, fara a se atinge solul, si alte asemena grozavii ce imi pareau nerealizabile. Pentru prima oara, am constientizat, ca eu in 2 zile o sa plec cu niste persoane straine, intr-o excursie de 3 zile jumate, iar odata ajunsa acolo va trebui sa imi inghit propriile pareri si sentimente, pentru a putea convietui cat mai frumos si mai lipsit de conflict. Nu mi-a fost niciodata frica de necunoscut, insa niciodata nu m-am aruncat cu capul inainte. Cand am venit in camin, eram pregatita sufleteste pentru orice si aveam si rude in Brasov in cazul in care s-ar fi ajuns la situatii urate, cand am fost la Tg Jiu ma asteptam la multa seriozitate si nu m-am inselat, cand am plecat in tabara la mare, stiam ceva oameni, si tot asa gandindu-ma la toata viata mea, intotdeauna am riscat si am putut lasa totul in urma, insa niciodata nu am plecat cu capul inainte legata la ochi, adica practic riscam stiind si cantarind niste situatii. Ei bine, acum, eram oarba de'a binelea! Nu stiam cu cine plec, nu stiam ce o sa fac unde o sa plec, nu stiam daca sunt pregatita pentru ceea ce ma asteapta acolo.

 Va continua...