joi, 24 decembrie 2009

Scrisoare catre cel ce te-a ranit...



Mai indraznesti sa ridici ochii, cand rusinea ar trebui sa iti plece privirea catre sosetele murdare de'atata mers spre nicaieri? Cand stii ca inima-ti este un loc pustiit de orice sentiment inaltator si chipul tau cel nevinovat este doar masca unei minciuni desfranate? Ea nu a stiut sa te iubeasca asa cum ai fi vrut si totusi te-a iubit...
Gura ti se deschide fara sa bagi de seama, si incerci sa spui soptit ca si tu "ai iubit cum ai stiut", dar din pacate pentru tine, eu stiu ca iubirea TA se-aseamana cu o haina uzata ce-o vinzi negustorilor abia initiati in arta negotului. Ochii ti se aprind si vrei sa ma contrazici, dar secretul nu mai e secret, si stiu ca ai jucat pe alte meleaguri, dar nu ti-a mers. O alta nu te-a vrut si-acum te intorci spasit spre locul ce l-ai parasit, sperand sa culegi din faramitele pe care le-ai lasat si multumindu-te cu niste ramasite de suflet distrus. Si ea stie! Nu are puterea sa arunce pansamentul cu care si-a acoperit ranile dintr-o alta poveste, nu gaseste cuvintele prin care sa iti ceara socoteala, nu stie sa te indeparteze. Ati fi perfecti, daca nu ai fi parsiv: doua suflete care au nevoie de mangaieri si intelegere, epave ale altor vremuri, barcute de salvare ce astepta pamantul mult visat. Dar esti mult prea egoist si iti lingi orgoliul cu fiece vorba de bine din partea ei, un zambet trist ce iti este destinat iti incalzeste libido-ul. Esti demn de mila!Pacat ca ea este sincera si inca mai spera la basmul ce ii era promis, inca mai simte niste maini, inca mai vede niste gesturi... in zadar! Stiu ca, chiar daca o vei avea, dorinta ta se va schimba si vei cauta altceva, alte sentimente mai puternice, alti ochi mai calzi, alte brate mai suave. Pentru ca tu nu stii ce inseamna sa ai pe cineva aproape care sa te accepte asa cum esti! Ca un patefon stricat ce a ramas la acelasi sunet si il repeta la nesfarsit, tu iti incerci versurile de amor si speri sa mearga. Dar nu te bucura prea mult, pe lista suferintelor se gaseste si numele tau, si cum saracul isi va cunoaste bogatia in Rai, asa tu iti vei cunoaste lacrimile aduse, cand va vrea El.
Mai indraznesti sa ridici ochii, cand rusinea ar trebui sa iti plece privirea catre sosetele murdare de'atata mers spre nicaieri? Cand stii ca inima-ti este un loc pustiit de orice sentiment inaltator si chipul cel nevinovat este doar masca unei minciuni desfranate? Ea nu a stiut sa te iubeasca asa cum ai fi vrut si totusi te-a iubit...

4 comentarii:

  1. Atat de adevarat... din pacate... Parca ma regasesc de mai multe ori in aceesi poveste... Sigur nu ai scris despre mine aici? Sau oare suntem toate la fel? :)) Insa cred ca ideea principala e sa reusim sa trecem peste aceste experiente, sa invatam din ele si sa reusim sa iubim din nou. Cum stim noi mai bine... Pana la urma trebuie sa existe cineva pe lumea asta caruia sa-i placa sa fie iubit asa, nu? Sper...

    RăspundețiȘtergere
  2. M-a impresionat teribil simetricul din inceput si sfarsit... ca un fel de apropo... ceva ce sare in ochi..! Frumos si adevarat! Si eu ma regasesc undeva aici...!

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca in ea am pus toata raunchiunea pe care am simtit-o vizavi de cei care au fost ...

    RăspundețiȘtergere
  4. Mult,mult adevar sh unii nu au rusine sh continua in as ridica privirea d parca nimik nu s.ar fi intamplat

    RăspundețiȘtergere