De ce?

De ce nu pot face parte din tagma celor care scriu frumos? Epistole si randuri alese in care sa se regaseasca multi, in fata carora sa se planga si sa se rada, sa fie aratate si transmise ca invataminte. Povesti frumoase despre timpuri trecute si ce va sa fie, cu printi, printese, zmei, balauri...De ce nu pot canta la un instrument? Flaut cu triluri de privighetoare , bass sumbru si apasator, sau chiar gong simplu si totusi atat de plin. De ce nu imi pot revarsa trairile in sunete subtiri de vioara sau ritm alert de chitara? De ce atunci cand degetele-mi ating clapele unui pian nu se aude acel alint al sufletului? De ce nu pot colora viu o panza alba, imagini ale unui zambet cald, o imbratisare stransa, o lacrima amara? Portret al unui chip frumos, cu tenul curat si privirea patrunzatoare, sau chiar o vaza neagra in care se afla, singuratic, un mac rosu sangeriu. De ce nu pot doar cu atingere sa modelez lutul atat de usor de manevrat? O forma a unui trecut furtunos, o mana intinsa catre un viitor necunoscut... De ce sunt atat de complicata in gandiri si atat de simpla in trairi? De ce sa primesc mai mult, cand tot ceea ce pot da este o vorba buna, o atingere delicata si un zambet din suflet?