Iubirea? Ce definitie inaltatoare as putea da acestui cuvant, care sa exprime si sa reuneasca toate implicatiile sentimentale din care este compus? Ce asemanare, ce comparatie as putea face, pentru ca iubirea sa fie recunoscuta de fiecare in parte, sa fie inteleasa complet si privita la fel de catre toti?
Adevarul este ca nicioadata nu va exista acea definitie, acel inteles in care sa se regaseasca toti cititorii, toti privitorii... Toti simtim iubirea in forme diferite, la intensitati diferite.
Iubirea este o iluzie creata de sentimentul apasator al unei singuratati sociale. Iubirea este cuvantul care ne ajuta sa trecem peste multe obstacole, deoarece ne insufla increderea in propria persoana, si ne transmite falsul sentiment cum ca, indiferent de situatie, nu vom fi singuri, langa noi este cineva care ne accepta asa cum suntem, care este acolo cand gresim, care ne strange de mana cand ne doare. DAR, EXISTA ASA CEVA?
Cand incepem o relatie, ajungem sa mintim fara sa constientizam acest lucru, pentru ca ascundem defectele si temerile noastre. Ne punem o masca a perfectiunii, un zambet cat se poate de veridic si ne folosim de arsenalul de cuvinte frumoase si haioase, doar pentru a putea ademeni si atrage un alt om, care la randul lui, in functie de interesul ce il prezentam, isi va pune o masca. Apoi, cand relatia este inchegata, apar compromisurile si iertarile, pentru ca "viata este mai frumoasa (usoara) in doi". Se spune ca iubirea nu exista decat pentru 2 ani, deoarece apoi ramane doar respect si rutina.
Intrebarea mea este, de ce exista atatea reguli in "a iubi"? De ce suntem priviti ca pe niste exponate speciale daca nu iubim? Sau daca iubim doar prietenii, familia? Sau daca ne iubim cartile, fotografiile, natura? Toata lumea canta, asculta si vorbeste despre iubire, dar cati mai simt cu adevarat iubirea? De ce sa iubim doar pentru a avea pe cineva langa noi la sfarsitul vietii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu