Cand scriu aceste randuri, sper ca esti departe...
In viata multe lucruri pier, si multe sunt desarte,
Dar tu ai fost doar un strain, neasemuit Adonis,
Si eu sclav, nu floare doar un spin, in gradina din Boboli.
Cu mana chipu-ti mangaiam, cu sufletul iubirea,
Cu ochii mana-mi alungai, cu vorbele privirea...
Roseam la gandul c-ai sa vii, si eram toata un zambet,
Dar tu, doar un diavol fara sens, invesmantat in inger,
Imi luai zambetul far' un ban si mi-l duceai in haos,
Si-mi aduceai in schimb un sac... plin de lacrimi!
Dar hai sa nu mai plang in van, caci noaptea e maiastra,
Ceru-i frumos, pe strada nea, si rochia-mi e albastra!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu