joi, 25 noiembrie 2010

Neatentia unora ... plimbarea altora!

Bon Jovi - You Give Love a Bad Name

Asculta mai multe audio diverse


Ma uitam la ea si ea se uita la mine. Dadea din umeri si nepasator imi spunea ca nu stie nimic. In urmatoarea secunda, printre injuraturi, am luat banca de langa ghiseu si am aruncat-o in geam. In spatele meu, se auzeau oamenii surpinsi de intorsura pe care o luase o simpla asteptare la coada. In fata mea, ea a realizat ca va avea o zi proasta si uitandu-se ingrozita la geamul care se facea tandari s-a ridicat de pe scaun si a inceput sa fuga pe hol. In timp ce cioburile se imprastiau pe jos am sarit peste birou si am rupt-o la fuga dupa ea. Ca in filme, arunca in spatele ei coli si lucruri de pe mese. De parca numai cu atat m-ar fi putut opri. A intrat in biroul principal si acolo a impins xerox-ul in usa, pentru a ma impiedica sa intru. Fara a sta prea mult pe ganduri, am luat toporul de la stingator si m-am indreptat foarte hotarata spre usa. Cu un zambet rautacios m-am uitat la multimea stransa in capatul holului si am inceput sa lovesc usa. Ea deja tipa si plangea ca un copil. Nu imi mai pasa. Sareau stinghii de lemn din usa si pe masura ce miscam toporul, usa se topea ca prin minune. Intr-un sfarsit am reusit sa imi fac loc pentru a trece. Ea, printre spasme, s-a asezat intr-un colt al camerei si cu mainile la urechi urla speriata "Chiar nu stiu nimic!!!". I-am prins capul intre maini "Nici acum nu mai stii?". Nu cred ca am fost vreodata mai furioasa ca acum, si nici macar privirea speriata pe care o afisa nu reusea sa ma imbuneasca. Am inceput sa presez pe cap si ...
"Domnisoara, ma auziti?" 
Se uita la mine si eu ma uitam la ea. Inca mai vedeam imaginea capului ei aflat intre mainile mele atotputernice, si inca mai stiam toate injuraturile pe care i le-am spus, insa ... Am rasuflat greu si cu privirea resemnata i-am raspuns "Da, ma duc in capatul celalalt al orasului sa intreb ce s-a intamplat." Am iesit de la coada si am facut loc urmatoarei victime.
Asta se intampla ieri dimineata la posta, cand trebuia sa primesc niste banuti si nu i-am primit din cauza unor oameni care fie nu si-au facut treaba, fie nu au fost atenti, fie.. , si a trebuit sa ma plimb prin oras, sa pierd autobuzul spre Brasov si tot asa.
Cand ma aflam in spatele biroului nu intelegeam de ce este atat de ofuscata lumea."Totul se rezolva" spuneam pe vreme aceea. Acum realizez ca nimic nu ar trebui "sa se" rezolve, ci totul ar trebui sa fie rezolvat. Este groaznic sa te plimbi pe la birouri din cauza neatentiei unora.


2 comentarii:

  1. Ma uit la un serial care se numeste "In Therapy" si sincer, cred ca esti in pragul unei crize :)))))
    Ia-o mai usor si adu-ti aminte ce esti intr-o perioada in care soarele este pe strada ta... A, si lasa toporul ala jos ca te bat :P

    RăspundețiȘtergere
  2. Heeei.. era imaginatia care isi face de cap!! Nu ai patit niciodata sa vrei sa, cum ar zice Ana, "ii dai un cap in gura"? Ca e vorba de calculator, de un om, de o masina, pur si simplu "sa ii dai un cap in gura"!!

    RăspundețiȘtergere