joi, 18 noiembrie 2010

From... with love!

Roses from the South

Asculta mai multe audio diverse



Spal vasele bosumflata. Ai plecat fara sa ma saruti si fara sa te uiti macar la masa nestransa si la teancul de vase care a ramas de aseara. Dormeam ai sa imi spui, dar nu o sa iti mearga de data asta. O sa incerci sa ma imbratisezi si razand o sa imi soptesti ca trebuia sa le las acolo. Sunt decisa sa nu te iert. Muscandu-ma de ureche si ciupindu-ma de solduri, o sa aplici metoda imbunarii prin gesturi tandre. Da! Deja iti stiu toate tertripurile mister. Hotararea mea insa iti va dejuca toate planurile ascunse. Suna telefonul si raspund la fel de imbufnata. Ma imbrac rapid si ma duc la prietena noastra. Daca are o treaba urgenta, o ajut. Parca vad ca o sa vii acasa si o sa ramai socat ca piticii nu si-au mai facut treaba. Asta e pedeapsa ta! Sac!
E, nu era chiar asa urgenta treaba. Nu mai sunt suparata si acum imi pare rau ca nu am reusit sa termin curatenia. Ar fi fost dragut sa te chinui putin. Acum va trebui sa te conving sa muncim amandoi. Ca apoi te inveti prost. Deschid usa casei si raman in prag. Un miros foarte placut de chec a invaluit holul de la intrare. Ma aplec pentru a ma descalta si podeaua miroase a a levantica. Dumnezeule, oare am gresit casa? Ma indrept speriata spre bucatarie, si pe masa, se afla un chec imens, rumen, din care ies aburi. In cuptor mai pare a fi inca un chec. Nu este nici urma de vase si totul straluceste in chiuveta. Te strig cu jumatate de gura, deoarece surpriza m-a lasat fara glas. Probabil esti in camera noastra. Totul este atat de curat. La intrarea in camera, fix pe prag, observ ceva. Ma aplec si ridic o petala de trandafir. Raman paralizata. Nu ma mai pot misca. Inima imi bate mult prea tare si parca as avea picioarele de plumb. Imi fac curaj si imping usa camerei. Usor, sa nu ma sperii. Probabil ca deja sunt rosie. Camera este toata imbracata in petale de trandafiri. Patul la fel (SHIT!! Iti dai seama ca o sa miroasa asternuturile a trandafiri!! BLEAH!!). Si in mijlocul patului, tu esti imbracat cu o pereche de chiloti cu ata, rosii, in centrul carora este un trandafir. Daca la inceput nu m-am putut misca de surprindere, acum ma abtin din rasputeri sa fac un gest total neindicat si nealocul lui. Incep sa imi strang buzele si lacrimi imi curg din ochi. Tu, ridici ochii si cu o voce sexi imi spui in timp ce bati usor locul de langa tine  "Iubito, hai langa mine..". Imi duc mana la gura, lacrimile parca nu se mai opresc si corpul imi este cuprins de un tremur. Am incercat, dar ochii imi cad pe trandafirul din dreptul... si nu ma mai pot abtine. Incep sa rad ca o apucata. Ma trantesc pe jos, ma tin de burta si rad de parca as muri in cateva secunde. El nu stie ce sa spuna si se pune in genunchi pentru a vedea daca sunt bine. Mare greseala. Rad in hohote, rad diavolesc si rad cum nu cred ca am ras vreodata in viata mea. Dumnezeule. Sunt o dereglata!! Nu ma mai pot opri. Deja pare ca ma inec de la atat de mult ras. Sunt mai rosie decat o patlagica si deja scot sunete ciudate care nu mai seamana a ras. Dar jur ca nu ma pot opri! Cand te vad ca vrei sa vii sa ma ajuti, ridic mana, deoarece nu mai pot vorbi, si incep cu un alt val de hohote. E clar! O sa rad de tine pana la adanci batraneti! De tine si de trandafirul tau.
Dupa o ora...
Inca mai rad cand ma gandesc la cum aratai cu trandafirul la... Dar te iubesc mai mult ca niciodata. Ma musti de nas si imi juri ca este ultima oara cand imi mai faci o surpriza. Iar incep sa rad si te iau in brate pentru a ma ascunde la pieptul tau. Iti multumesc ca existi!

(Avand in vedere ca aceasta idee mi-a fost cumva inspirata de Johann Strauss si de Alin, o sa transmit si un mesaj cu dedicatie din partea celui de-al doilea
"Imi pare rau ca sunt idiot uneori, dar asa suntem noi barbati,
Te iubessc Simona!")

4 comentarii: