E tarziu...

E tarziu si ma intreb daca te gandesti la ora asta la mine. Uneori nu inteleg cum pot sa ma uit spre cer si sa iti vad chipul, apoi sa ma uit spre o floare si sa zambesc stiind ca intr-un colt indepartat esti tu. Zambesc si nu mai vad nimic. Poate doar ochii tai. Daca ma concentrez putin iti aud si inima cum bate. Acelasi ritm care ma ajuta sa adorm cand esti langa mine. Tu nu stii, dar uneori astept sa adormi doar pentru a ma trezi si a te contempla in tacere. Tu nu stii...
E tarziu si ma intreb daca la ora asta te gandesti la mine. Dar probabil nu o faci pentru ca tu nu esti ca mine. Esti atat de tu. Fiecare om este ca o culoare, eu deja nu mai sunt culoarea ce am fost odata, am devenit un amestec de culori insuflat de tot ceea ce am trait cu tine. Dar culoarea asta este atat de eu. Nu pot sa ma mai bucur de gustul ciocolatei pentru ca am ajuns mult prea dulce din cauza ta. Da. Din cauza ta nu mai mananc ciocolata si uneori uit sa mai gust din alte placeri ale vietii. Parca nici nu mai sunt placeri ale vietii daca nu sunt cu tine. Daca nu sunt cu tine...
E tarziu si la ora asta ma intreb daca te gandesti la mine. Ascult melodia noastra. Nu este melodia noastra, dar simt ca ar putea fi. E trista, dar ma incalzeste, e lenta, dar ma pune in miscare. Un amalgam de sentimente pe care niste cuvinte ti le pot transmite. Asa esti si tu. O adunatura de ganduri care stiu sa atinga punctele mele sensibile. Daca m-ai auzi acum, ai rade de mine spunandu-mi ca nu sunt decat o visatoare fara seaman. Si apoi ai deveni serios doar pentru a-mi prinde barbia si a-mi spune ca ti-ar placea sa fiu asa mai des. Stiu ti-ar placea sa visez mai mult, si sa ma pierd in bratele tale. Sa ma pierd...
E tarziu si ma intreb daca te gandesti la ora asta la mine. Dar nu o faci. Pentru ca ai murit!