Today was a good day... for science!

Desi nu m-am pus la cea mai potrivita ora la somn, azi de dimineata, la ora 8 jumate fix, am inceput sa aud primele sunete ale unei dimineti normale, si anume claxoane de masini. Ce este ciudat? Faptul ca am un somn atat de greu, incat ceasul suna uneori si o ora, poate, poate "ii f*t pumnul de rigoare sa il sting". In orice caz, la ora 9 (de obicei am o carte la cap si jumatate de ora dimineata si uneori seara o mai rasfoiesc) eram "rised and shined" pregatita pentru o noua zi. Programul pentru azi includea mersul la reparat laptop si ochelari. Ochelarii au avut nesansa de a-mi apartine, fapt pentru care, candva in urma cu 3 saptamani m-au simtit. Literalmente. Avand o forma neregulata (daca te uiti dintr-o parte este extrem de ovala) imi este imposibil sa ii tin la ochi, fapt ce m-a fortat sa ii duc la reparat. Cu laptopul este alta poveste.. mai lunga! Cred ca s-a saturat de mine (da Honey, am ajuns la concluzia ta!). Dupa ce timp de 6 luni a incercat sa imi dea semnale stingandu-se dupa conversatii mult prea lungi, stingandu-se la prea mult Farmville sau CafeWorld, stingandu-se la prea mult web, intr-un cuvant stingandu-se, saptamana trecuta s-a hotarat ca e cazul sa ia atitudine si s-a deschis..degeaba! Cred ca daca ar fi fost o persoana ar fi avut un zambet malefic si degetul mijlociu ridicat in aer. Ecranul albastru ce nu voia nicicum sa se transforme in plictisitorul steag al Windows a reusit sa ma faca sa realizez ca este timpul. Nu Tm, nu este timpul sa il arunc pe geam! Este timpul sa il duc la cineva care se pricepe. Si dupa cum incepusem, dimineata am scos cainele la plimbare si apoi cu zambetul pe buze si 3 covrigi brasoveni calzi in mana, am pornit la drum. Cum stabilisem cu tata, m-am dus la loto, unde am reusit sa ma fac singura de ras : am bifat cifrele Jokerului in chenare diferite si "madamoasela" de la geam s-a simtit nevoita sa imi urle greseala ca sa fie sigura ca aude toata incaperea, poate si cativa trecatori; si dupa loto, m-am postat in fata... blocului, pt ca nu ii pot spune "Magazinului de Reparat Laptopuri Incapatanate". Cu curaj si tinandu-l de mana (pe laptop) am pasit usor in incaperea semiobscura (era luminata, dar unde ar mai fi misterul?) unde un domn cu parul grizonat si o pereche de ochelari la ochi (asa o sa ajungi si tu Andrei!!) ma intampina foarte calduros "fetita lui Vasile?". M-am abtinut din rasputeri sa nu ii raspund cu un "Fetoaia lui Vasile" si i-am aratat in schimb cel mai frumos zambet al meu cu un abia auzit "Da". Ii explic omului cum sta treaba, ce am facut, ce n-am facut, ce as fi putut face, cine, ce, cum, unde si ii deschid laptopul. Omul ramasese destul de zambitor, desi eu tot incercam sa ii spun ca situatia nu este chiar asa usoara. In cele din urma, il las cu zambetul pe buze si cu bebelusul meu (este prima oara cand il las la cineva :(( ). Incercand sa imi pastrez dispozitia cu care am iesit din casa, ma indrept si spre "Magazinul unde se duc fraierii care s-au asezat cu fundu' pe ochelari", si anume sucursala din Targoviste a firmei la care mi-am facut ochelarii. Ajung acolo, imi afisez dintii cat pot de dragut (adica deloc!) si intru. Explic si acolo cum sta treaba (omit partea in care idioata s-a asezat literalmente cu fundu' pe ochelari, desigur) si dupa 5 min de dat din maini si vorbit, mi se spune ca acolo nu se ocupa nimeni de asa ceva "la Bucuresti avem laboratorul, aici nu va putem ajuta cu nimic". Supeer.

Ies din incapere clar dezamagita si incep sa imi tarasc picioarele spre casa. Pe drum ma suna tata sa ma anunte ca zambaretul si-a cam pierdut zambetul si laptopul meu necesita operatie ("Dee ceee???? Copilul meu :((( " ) si ca probabil il voi primi abia saptamana viitoare, daca am noroc. Supeeeeeeer.

Ajung acasa. Extrem de dezamagita. Si o vad pe Pogo. Si realizez ca ar fi dragut sa ies cu ea afara si sa stau pana face ceva (se pare ca puii nu isi pot tine vezica mai mult de 2 ore). Zis si facut. Mandra ca macar i-am cumparat ham si nu o mai strangulez, iau lesa si hop cu ea afara. Dupa o ora, are chef de joaca, incep sa ma alerg cu ea, sare sa ma prinda, imi prinde sacoul si .... PRRRRR. Intamplator tocmai repusesem in uz sacoul preferat pe care l-am cumparat din primul salariu pentru simplu motiv ca dupa 2 ani in sfarsit ma incapea, ba mai mult imi era si largut!Su-fucking-peeeeeeer!!!

Concluzia? Daca aveti impresia ca o portie de cartofi prajiti cu smantana si usturoi ridica moralul, aveti pe jumate dreptate!