A minti... sau nu?

Mai tii minte Filip cand stateam in baia de pe modul, ca sa scapam de sunetul mult prea odios al manelelor ce se tot ascultau la chef? Cum imparteam berile si discutam despre minciuna? De cand mi-ai spus ca minciuna este spusa pentru a nu-i rani pe ceilalti (nu mereu, am inteles!), am ajuns sa te cred. Si sa inteleg. Desi este un foarte mare pacat (si nu o spun la modul religios, ci in cel mai uman mod cu putinta!), fara minciuni nu am mai fi inconjurati de persoanele care ne sunt foarte dragi sau mai putin dragi. Stiu, pe tine nu te intereseaza de astea mai putin dragi! Dar trebuie sa recunosti ca ai avea o existenta mediocra daca nu ar exista cineva asupra caruia sa iti poti rasfange amalgamul de replici usturatoare. Si cine ar fi mai potrivit decat persoanele care iti sunt mai putin dragi? Eu ma bateam cu pumnul in piept ca mi-as dori sa mi se spuna adevarul in fata (inca o mai fac de multe ori) si tu incercai sa imi explici ca nu va exista niciodata omul care sa nu minta.

Oare mi-ar placea sa ma trezesc dimineata si sa imi spuna "arati ca dracu!" si apoi sa se duca la baie? Mi-ar placea sa imi spuna ca m-am ingrasat si ca ar trebui sa "mananci mai putin, sau poate chiar deloc" si sa ma lase intr-o stare deplorabila doar pentru ca se grabeste sa ajunga la servici? Si totusi sunt sigura ca as vrea sa stiu cand se intampla ceva, cand deranjez, cand e prea mult, cand e prea putin. Si atunci, ca si acum merg pe principiul ca un adevar spus in fata doare, dar se iarta! Este foarte greu sa spui adevarul in fata si sa fii tu, cand ceilalti nu sunt ei si nu te vor pe tine... Ufff, este atat de greu sa vorbesti despre un subiect care se bate cap in cap cu felul tau de a fi. Am mintit si probabil voi mai minti mult timp si multe persoane, insa sunt atat de ranita cand sunt mintita. Tocmai am terminat de citit un blog in care o gagica spunea ca nu a mai mintit de ceva timp. Exista cineva care sa poate avea o perioada de timp extrem de lunga in care sa nu minta? Da. Eu , pentru ca nu am mai iesit din casa si nu am mai avut de ce sa mint :))). Dar serios vorbind acum, minciuni sunt si acele mici cuvinte pe care le scoti din gura pentru a evita niste "mici" certuri parentale sau intrebari stupide de la munca!

Care este diferenta intre minciunile pe care le spun si cele care mi se servesc? Ale mele sunt mai nevinovate? "Am vrut sa te sun" desi nu am avut nici cea mai mica intentie sa pun mana pe telefon, "Abia asteptam sa te vad" desi nu avea nici cel mai mic chef sa ies din casa, "Am intarziat pentru ca am asteptat autobuzul" desi am stat cel putin juma de ora sa imi schimb tinuta etc. Si totusi sunt sigura ca nu mint mereu. Pot arata cateva pesoane pe care nu le-am mintit... Sau stai.. Omisiunea se pune? Este o minciuna nespusa sau un adevar nerostit?

Chiar am vazut un film despre cum ar arata lumea daca omul ar spune tot ce gandeste si a fost extrem de plictisitor! Daca de maine nu ar mai minti nimeni, oamenii de langa voi v-ar mai fi prieteni?

P.S : Filmul s.n. : The invention of lying!