Cu parul in vant...

Razele de soare si-au facut loc prin perdeaua grea ce atarna la geam si au reusit sa ma traga de pleoape si sa ma faca sa deschid ochii in dimineata aceasta frumoasa. Am ridicat mainile ca in filme si cu ochii inca inchisi am inspirat cat am putut aerul din camera. As fi vrut sa il iau pe tot, sa il pun la pastrare si de fiecare data cand sunt departe sa il scot si sa imi aduc aminte de dimineata asta. Sunt bine dispusa, desi intampin fetele cu fata morocanoasa pe care nu au mai vazut-o de mult. Ma gadila putin la orgoliu sa stiu ca, chiar si asa ele imi vor da un vesel "buna dimineata" si prin mici glume imi vor schimba mimica intr-una binevoitoare. Intre noi fie vorba, mai mereu imi aduc zambetul pe buze insa daca le-as spune-o in fiecare zi probabil s-ar plictisi de mine. Astept sa se cafeaua in timp discutam prostiile pe care le-am mai triat si lucruri de care ne aducem aminte. Soarele este falnic pe cer si ma ademeneste afara. Pe geamul deschis aud cum adie vantul si ma apuca usor de obraz trangadu-ma spre usa. "Nu irosi cerul albastru" incepe sa imi spuna si constiinta. Stiu ca fetele imi vor ierta o iesire in aer liber, motiv pentru care nu mai stau pe ganduri, trag blugii pe mine, imi iau un maieu si o geaca si cu un zambet strangar pe buze ma arunc cu capul inainte in imaginea boema a acestei noi si frumoase dimineti. Zambetul il arat tuturor trecatorilor, desi sunt sigura ca multi mi-au pus deja eticheta de "copil al strazii". Cu parul in vant, cu privirea inainte ma indrept spre locul in care ma poarta pasii... Brutaria din Tractoru' unde ma tot mint ca o sa ajung ma asteapta primitoare in acelasi loc. Din momentul in care am pasit in interior, privirea imi este acaparata de ciocolata de casa la care visez de cand am gustat-o ultima oara. Abia cand imi este intinsa punguta cu cele 2 bucati de ciocolata ma pot concentra si asupra altor produse din interiorul brutariei. "Pateu cu branza si lapte" incepe sa imi urle creierul in timp ce imi deruleaza imaginea parcului si realizez ca tot ce imi doresc este sa stau in parc si sa iau micul dejun acolo.
Am savurat fiecare inghitura de placinta, fiecare picatura de lapte si fiecare particica de aer. Este atat de liniste, desi sunt inconjurata de copii si oameni ce se distreaza, se plimba cu rolele, pe bicicleta. Este linistea aceea pe care o simti cand esti multumit de locul in care te afli. Eu sunt multumita ca ma aflu aici. Desi maine nu o sa mai fiu in acelasi loc, o sa fiu multumita ca am fost aici. Nu am tot ce imi doresc, am multe lucruri de rezolvat, probleme, vise, dar ma bucur ca sunt momente in care ii multumesc Celui de sus ca ma lasa sa realizez ca traiesc. Multumesc!
M-am uitat la toate chipurile pe care le-am intalnit, am admirat toti pomii si am alergat, am stat pe loc, am deschis geaca, am inchis-o, am zambit, am vorbit la telefon, am tacut, am zambit. Am zambit!