vineri, 27 august 2010

Suna, te rog...



Imi fixez dusmanul si incrunt sprancenele pentru a-i da de inteles ca nu glumesc. Nu imi clintesc nici macar un muschi, chiar daca stomacul imi face feste, ca de fiecare data cand am emotii sau incerc vreun sentiment mai "profund". 
"Te roog, te roog ... ajuta-ma! Se presupune ca imi esti prieten!! Suna!! Vibreaza! Fa ceva!! Arata-mi ca traiesti!" imi spun usor si inchid ochii, rasufland greu. "Nu ar fi fost mai usor sa nu ma bag? Nu ar fi fost mai usor sa imi vad de treaba mea? Dar nuuuu.. ".
Deodata, dusmanul, telefonul care ma uraste, incepe sa vibreze. Ca o apucata il iau rapid si fara a ma uita cine apeleaza raspund plina de speranta "Alo!". Imi indrept capul spre masa de langa mine si il lovesc usor de ea. 
"Ce faci fata? Ia zi, ne mai vedem diseara? Abia astept sa mergem ..." Bianca incepe sa imi povesteasca ce a mai facut, iar eu ma uit deznadajduita la nimic. O ascult, pentru ca imi face bine sa mai aud un glas de om, chiar de este prin telefon. Imi pare rau ca nu pot sa ma conversez, dar ma bucura ca ea nu se da batuta. "Ia zi... Te-a sunat?" Intrebarea parca ma trezeste din visare si ma aduce cu picioarele pe pamant. 
Un abia auzit "Nu" isi face loc printre buze si Bianca se prinde ca imi pusesem toate sperantele in acest telefon, in acest necunoscut. Chiar daca ar fi insemnat poate sa ma indepartez de ea, simt ca si pe ea o doare ca nu primesc mult-asteptatul semn.
"Lasa ca o sa sune... Sunt sigura! Si daca nu suna, diseara mergem si te inveselesc eu." 
Zambesc. Chiar daca nu ma vede, zambesc. Asa face si Ruxi cand nu stie ce sa spuna. Ma lasa in lumea mea si cauta sa ma inveseleasca cu ceva din lumea ei. PRobabil o sa reuseasca si Bianca.
"Hai ca... mai vorbim. Cred ca ma bag la somn, pentru ca ... imi este somn."
Desi stie ca este o minciuna, Bianca imi inchide telefonul dupa ce se asigura ca intalnirea noastra de seara ramane valabila.
"Am ramas iar noi doi" si fixez inca o data telefonul. Cred ca ce ma enerveaza cel mai mult este aceasta stare in care nu stii ce sa faci. Sa suni tu? Dar nu poti face asta, este inadmisibil. Tu ai sunat prima, acum trebuie sa astepti! Asa se face in lumea noastra. Nu te bagi ca un supozitor. Dar vai, cat m-ar doare pe mine fix in dos. "Si ce daca sun eu? Asa sunt eu! Daca vreau sa stiu ce mai face cineva, sun sa aflu.. Nu? De ce nu as proceda asa si in situatia asta? Ce conteaza ca nu este prietenul meu cel mai bun?". Pun mana pe telefon si parca vad in el reflexia lui Honey care se uita cu repros la mine. Imi retrag mana si imi lipesc obrazul de masa, pastrandu-mi privirea asupra telefonului. Nu stiu cat stau asa, dar la radio incepe sa sune melodia de la telefonul meu. Si parca e un cutremur. Ma ridic sa dansez pe melodie si sa imi pastrez echilibrul. Si ma opresc. "Eu nu am radio!". Ma trezesc speriata si realizez ca telefonul suna. Ma uit la apelant si stomacul mi se incodreaza mai rau ca la abdomene. 
"Alo?" 
"Buna ziua! D-soara Vasile? Ne pare rau sa va anuntam, nu corespundeti cerintelor noastre..."
Cu zambetul pe buze si cu ochii inlacrimati astept ca secretara sa isi termine discursul. "Va multumesc pentru telefon! Poate o sa reusesc data viitoare...". 
Mda... nici de data asta nu voi fi inginer...

4 comentarii:

  1. Foarte tare......" Eu nu am radio" mi se intampla de multe ori...d-aia am lasat ca ton de apel nokia tune :)).... tare postarea....imi place stilul tau de a scrie

    RăspundețiȘtergere
  2. In fiecare dimineata, cand este musai sa ma trezesc, visez ceva frumos care ma induce in eroare si ma face sa deschid ochii morocanoasa :P ... Multumesc :P

    RăspundețiȘtergere
  3. Ah...ce naspa e cand astepti sa sune...mai ales cand e vorba de-un baiat.La mine era cu un id de mess.Ma uitam la fereastra de messenger incontinuu ,si-n cap imi facea tot:"spune-mi ca m-ai adaugat!spune-mi!spune-mi!!" Ai vazut filmul He's not that into you?Ti-l recomand...in timp ce citeam imi imaginam secvente din film care mergeau cu cuvintele tale.

    RăspundețiȘtergere
  4. Oooo.. Cred ca toate ne regasim in "He's not that into you". Cred ca cel putin o data mi s-au povestit sau am trecut prin situatiile pe care le prezinta filmul :P, in mod special partea de inceput "Eee, cred ca nu vorbeste cu tine pentru ca te place. Sunt sigura! Este o tehnica". :))
    Si cu privire la a astepta un apel important, ei bine, cam asta e starea mea uzuala. Ma uit la telefon de 1000 de ori si chiar daca incerc sa fac altceva, inevitabil tot la telefon ma gandesc :P

    RăspundețiȘtergere