Avand in vedere ca mi-am propus sa fiu mai responsabila (nu prea ma descurc la capitolul asta, dar nu poate spune nimeni ca nu incerc) in ultimul timp acord foarte mare atentie pomisorului din camera. Am inceput sa il ud in fiecare dimineata, sa o cert pe Pogo cand are impresia ca este o jucarie, sa il sterg de praf, sa ii fac temele pentru la scoala, ce sa mai, sa incerc sa imi spal pacatele pentru multa nebagare in seama.
Ieri, dupa ce am aranjat lucrurile prin camera, mi-am indreptat atentia catre pomisorul meu, care arata ca un palmier miniatural, cu 4 ramificatii. Cineva mi-a spus ca trebuia sa impletesc cele 4 ramuri pentru a obtine un aspect mai placut si cum ziua mea se presupunea a fi foarte lunga, m-am hotarat sa imi pun indemanarea la contributie si sa ma joc cu "cracile" pomului pentru a le "coafa" un pic. Zis si facut. Iau fiecare ramificatie si incerc sa o trec peste ramificatia urmatoare, si tot asa, ca si cum as impleti un spic.
News flash : habar n-am sa impletesc un spic!
In orice caz, eram atenta la frunze pentru a nu le rupe, cand deodata : TROSC! Cu lacrimi in ochi, imi scot mainile din plantuta mea cea mica si odata cu ele si ramura pe care am rupt-o. Ca un copil care si-a omorat toti pestii din acvariu (nu a fost vina mea!), ma duc la mami si ii arat crenguta atat de inofensiva si lipsita de viata, si fac ochii mari la ea, ca si cum puterile ei supranaturale ma vor ajuta si vor lipi crenguta la loc. Ea s-a uitat amuzata la mine si mi-a spus ca pot pune linstita "isprava-mi" in pamant, ca "va prinde". Desigur ca asta am facut :D! Si totusi, azi dimineata cand m-am dus la pomisor, sunt sigura ca s-a uitat trist la mine, pentru ca desi este foarte aproape de crenguta ii simte lipsa.. IARTA-MA!!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu