Bunul samaritean...

John Legend - save room

Eram in Poiana Brasov si ma indreptam spre pensiunea unde munceam de 2 saptamani. Venise si colega mea din concediu si tocmai ce imi spusese ca nu are de ce sa imi fie frig avand in vedere ca sunt mai grasa ca ea si cum ea nu simte ca ar fi temperatura prea scazuta, atunci eu ar trebui sa fiu mai mult decat incalzita. 

Incepuse sa imi povesteasca ceva, dar nu reuseam sa fiu foarte atenta, fiind cu gandul la cat de dobitoc poate fi cineva ca sa faca o afirmatie ca cea de mai sus, cand am auzit de peste drum "HEY, HEEEY". Am intors repede capul si la cabina telefonica era un negru foarte mare, ce facea semne sa ne apropiem de el. Zambind m-am uitat in stanga si in dreapta cu intentia vadita de a traversa strada, dar colega mea m-a tras de mana si speriata a inceput sa imi sopteasca apasat :

"Esti nebuna?? Cum sa te duci la el?? E mare si e NEGRU!! Daca iti face ceva?" 

"Revino-ti fata! Nu suntem in mijlocul pustietatii! Hai si tu!"

"Lasa-ma in pace! Eu ma duc la munca! Vezi sa nu intarzii"

Lasand-o pe ea sa isi vada de drum, m-am indreptat rapid spre cabina telefonica unde negrul mi-a bagat receporul in fata "TALK!! TALK!!!"

"Hello?" spun cu emotie in telefon, intrebandu-ma daca am procedat corect

"Vorbesti romaneste?" aud un glas de femeie, ce parea la fel de emotionata ca mine.

"Da, da! Te pot ajuta cu ceva?" i-am raspuns relaxandu-ma, deoarece mi se parea ca vocea ei este foarte calda.

In timpul asta, negrul imi impingea in fata un PDA "Spell it! Spell it!!"

Dupa ce am ridicat mana si i-am facut semnul universal "Mai asteapta putin" am putut continua conversatia cu domnisoara misterioasa de la celalalt capat.

"Buna! Ma numesc Alina si sunt stabilita de 10 ani in America. Tipu' de langa tine este un prieten foarte bun care a venit in Romania pentru un concurs si avand in vedere ca a ajuns acolo, am realizat ca vreau din tot sufletul sa imi aduca ceva, numai ca nu stiu cum sa ii explic ceea ce vreau!"

"Ok.... Poate reusesc sa te ajut eu!" ii spun umflandu-ma in pene.

"Stii cumva cum sa ii explici ca vreau ... PUFULETI?"

Fara sa ma pot opri, am inceput sa rad usor, deoarece mi s-a parut cea mai nevinovata cerere pe care am auzit-o.

Negrul vazand reactia mea a inceput iar sa imi bage Pda-ul in fata.

"Wait a second! Asa... Sincer, nu prea stiu cum sa ii explic ce sunt pufuletii, pentru ca nu cred ca aveti asa ceva pe acolo... Insa, stai linistita! O sa ma duc personal sa ii cumpar, pentru a ma asigura ca iti va indeplini aceata dorinta."

"Oooo, iti multumesc!!" si parca simteam ca este cu adevarat fericita ca a dat de mine.

I-am dat telefonul ngrului caruia probabil i-a spus gagica de intentiile mele si dupa nici 1 minut ne aflam in drum spre magazin. Cred ca faceam un contrast foarte amuzant : el negru, eu alba, el mare, eu mica, el facand niste pasi mari, eu aproape alergand pe langa el.

"So, this thing that she wants can't be spelled in english?" m-a intrebat el foarte curios.

"Hmmm... It can be spelled, but i guess it wouldn't help you that much... I really don't think u have this kind of stuff in USA!"

"But can u tell me what it is? I mean, at least of what it's made.. or something like that"

"Hmmm... corn and water?"

"Say what?? Why could someone want something like that???"

"U'll see as soon as u taste it" si deja radeam in hohote deoarece realizam cat de amuzant trebuie sa fie pentru cineva sa auda ca exista oameni care mananca malai cu apa.

"So what kind of contest brought you in Romania?"

Probabil faptul ca ii place foarte mult ceea ce face l-a facut sa se lumineze deodata si sa inceapa sa vorbeasca foarte repede "I'm in the USA wrestling team, and i came here for a battle. I have to win the title at my category, of course i'd have to lose some weight until then... nothing i can't handle! I'm staying at the Sport Centre from Poiana Brasov.. A very nice place..."

Si a tot continuat asa pana cand am ajuns la magazin. 

Din pacate, nu mai aveau pufuleti acolo.

"So what happened?" ma intreaba el vazandu-ma foarte concentrata.

"Well... they don't have it here." si in mintea mea deja incepusem sa clocesc un plan prin care sa ii cumpar eu pufuletii din oras si sa ne intalnim a doua zi. "But i have a small ideea! I will bring some packs of pufuleti tomorrow when i come at work! What do u say? This way u wouldn't have to worry about it!" si aratandu-i cel mai mare ranjet al meu i-am asteptat reactia.

Un pic surprins de dorinta mea de a-l ajuta, nu a ezitat sa lase in mainile mele "fericirea" prietenei lui si mi-a raspuns cu un "If there's no problem, then... it's all up to you"

"Greaaat! I have to go to work now, cause i am very very late! But i'll see you tomorrow at 8:30 at the bus station? What do you say??? It's a deal?"

Imbratisandu-ma foarte calduros, negrul mi-a zambit din suflet "Ok, it's a deal" si m-a lasat sa o iau la fuga pentru a ajunge la pensiune. 

Acolo colega mea a inceput sa ma asalteze cu intrebari si apoi m-a lasat sa imi vad de lucru, in starea mea de buna samariteana, care mi-a luminat toata ziua. 

Am plutit pana acasa si la magazin sa iau pufuletii, am plutit si in club  unde m-am distrat pana dimineata... am plutit si in pat cand m-am pus sa dorm... Insa nu am mai plutit cand...

TRRRRRRRRRRRRRR TRRRRRRRRRRRRRR

"What the f**k?" am ridicat capul greu de pe perna si m-am intins dupa telefonul ce era pe noptiera. Cu fata-mi plina de machiajul pe care nu il stersesem ma uitam uimita la numarul care ma suna. "De ce ma suna Ana asa devreme?" 

"Cata!! Sper ca esti in statie sa iei autobuzul!! PEntru ca daca nu, tocmai ce l-ai pierdut!!!!"

M-am ridicat brusc din pat si nu am putut sa urlu decat "PUFULETIII!!!!!!!!!!!"