Bunul samaritean...

Anouk and Kane - My best wasn't good enough

Dupa ce m-am trezit panicata, m-am aruncat in baie si in nici 10 minute alergam cu punga in care se aflau pufuletii spre taxiurile de pe Grivitei. Nu ma puteam gandi decat la ce impresie isi va face negrul, cu referire la Romania, la oamenii de aici... la mine. M-am suit in taxi si l-am rugat pe sofer sa se grabeasca. 

"Va rog frumos sa va grabiti! Probabil nu o sa prind nici a doua masina de Poiana si am intarziat groaznic de mult la munca!! Doamne, Dumnezeule!! Cum am putut sa dorm asa de mult? Cuuum???" 

Imi tineam capul in maini si ma intrebam cum o sa mai dau de negru, cand il aud pe sofer soptindu-mi -"Pai daca vrei, te duc eu in Poiana" 

M-am uitat cu mila la el, stiind ca probabil spera sa mai faca un ban in plus - "Domnule, abia ca am bani sa iti platesc drumul pana acolo, asa ca nici vorba sa ma duceti d-voastra"

"Nu, domnisoara... Va duc eu acolo, daca va grabiti asa de tare! Gratis. Sau nu chiar gratis..." 

Am incruntat din sprancene si am pus mana pe portiera. El a ridicat mainile panicat, pentru a ma face sa inteleg ca nu vrea sa imi propuna nimic indecent.

"Tot ce trebuie sa faceti este sa stati la o cafea cu mine!" imi spune el plin de patos.

Am ramas interzisa si apoi am inceput sa rad isteric - "Nici macar bani de cafea nu am". 

Soferul a asteptat sa ma opresc din ras - "E, mai e vorba de asa ceva? Platesc eu tot! Doar sa stam la o cafea"

"Hmm... OK" si aratandu-i cel mai frumos ranjet al meu m-am prins de scaunul din dreapta (stateam in spate, ca doar era mai sigur) si am inceput sa ii povestesc de faptul ca la un moment dat as fi vrut sa ma fac si eu taximetrist, dar nu am reusit!

"Pai eu imi deschid firma de taximetrie in cateva luni, nu vrei, pot sa iti spun vrei, nu?" ,am dat din cap si el a continuat, "nu vrei sa lucrezi pentru mine?"

"Acum nu stiu daca mai vreau sa fiu sofer! Adica, nu ar fi exclus sa incerc si asa ceva... Dar ce fac in traficul de aici? Nu am mai condus de ceva timp..."

Ce sa mai, intre a fi taximetrista si a-i explica omului ca totusi nu sunt cel mai viabil sofer din Brasov, am intrat in Poiana si ne-am oprit la prima locatie deschisa.

Abia la cafea a inceput soferul sa introduca niste mici ocheade si aluzii la o urmatoare intalnire. Desi fiindu-i recunoscatoare pentru ca m-a adus asa rapid, nu i-am lasat nici numarul de telefon, nici speranta ca ne-am mai putea intalni cu alta ocazie.

Inainte de a incepe sa urc spre pensiune, m-am dus in statie. Autobuzul isi astepta cuminte, in fata unei bancute, calatorii, iar dincolo de el nu se vedea picior de ... negru.
"Mda... Halal cuvant mai ai si tu! Data viitoare nu mai fa promisuni pe care nu le poti tine!' si abtinandu-ma sa plang pe drum, am pornit repejor spre locul de munca.