duminică, 10 octombrie 2010

Bunul samaritean...


Eagle Eye Cherry - Save Tonight

La ora 4 si 10 minute, m-am postat increzatoare in fata receptionerei de la Olimp si zambindu-i i-am adus aminte cine sunt. Nu a fost nevoie sa imi termin toata povestea, ca a inceput sa rada usor, spunandu-mi ca nu a uitat cine sunt, dar ca sunt lipsita de noroc. Echipa de lupte este la sauna si probabil o sa mai dureze cel putin 40 de minute pana cand se vor duce la camere.
"Hai sa privim partea buna a lucrurilor! Toti vor trece pe aici, asa ca nu va fii nevoie sa mergi din camera in camera!"
Supeeer! Asezandu-ma in lobby, am inceput sa rasfoiesc reviste si sa imi verific ceasul din 5 in 5 minute. Desigur, incepuse sa mi se infiripe in minte gandul ca s-ar putea sa nu il recunosc si sa ma fac total de ras. Dar apoi am realizat, cate gagici albe care i-au dat teapa sa fii cunoscut si el! Nu il recunosteam eu, cu siguranta ma recunostea el.  Receptionera si-a invins timiditatea si m-a rugat sa ii relatez care e legatura intre mine, negru si pufuleti. Si uite asa, fara sa ne dam seama, apare un negru foarte simpatic in receptie. 
Violeta, caci asa o chema pe gagica, imi arunca o privire gen "Uuu.. e cumva asta?", si asteapta sa imi vada reactia. Stiam de la inceput ca nu putea fi el. Nu ca negrul meu nu ar fi fost simpatic, dar era doar de vreo 3 ori cat asta! I-am facut semn din cap ca nu. Mai trec 5 minute si apare un alt negru. Aceasi privire din partea Violetei, acelasi raspuns din partea mea. Timp de 30 de minute se tot perinda prin fata receptiei negrii de toate felurile, mai mici, mai inalti, mai plapanzi, mai robusti, dar nici urma de negrul pe care il cautam eu. 
"Mai sunt 2! Pun pariu ca al tau vine ultimul" si incepe sa rada in timp ce intra penultimul negru. Nu era el. 
"Putini oameni sunt ca tine. Eu as fi plecat de foarte mult timp! Pana la urma, pufuletii sunt buni si chiar nu conta daca se mancau in America sau aici in Bras... Ah.. vine si ultimul!"
Ridicandu-ma in picioare, incep sa ma treaca cele mai negre ganduri. Daca am stat degeaba si sunt 2 echipe pe aici? Daca nu ma recunoaste? Daca nu mai vrea pufuletii pentru ca i-am tras clapa de dimineata?
Violeta ii face semn negrului si deodata parca totul se deruleaza in slow motion. Desi inca de la spate mi-am dat seama ca el este cel pe care il cautam, cand i-am vazut profilul am ramas fara dubii. Reactia lui este greu de descris, deoarece a facut ochii mari si mi-a aratat dintii lui mari ALBI de parca ar fi fost la o reclama de pasta de dinti! Timp de vreo 30 de secunde nu a spus decat "OH MY GOD!!" si s-a indreptat spre mine pentru a-mi lua mana intr-a lui. Ce mica era mana mea.
Zambindu-i, am lasat capul in jos si i-am intins pufuletii -"I brought u the pufuleti. A little late.. but at least you have them!"
"I would take you in my arms right now... But as u can see i'm all wet!" si a inceput sa rada. "Oh my god"
A luat punga de pufuleti si mi-a spus rapid "Don't ya go nowhere!! I'll be back!! Don't ya go!!!" si a fugit spre camera lui.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu