marți, 20 aprilie 2010

first date...

Daca mi-ati intreba prietenii de cum decurg primele mele intalniri, probabil ar fi prea ocupati sa rada si nu ar mai apuca sa va povesteasca evenimentele care le insufla aceste reactii, motiv pentru care o sa va povestesc o singura prima intalnire (care intamplator a fost si ultima!).
Nu era chiar o prima intalnire, deoarece cu respectivul m-am cuplat intr-un club. Ar trebui sa spun ca era si coleg de munca, dar avand in vedere ca abia ne salutam as putea spune ca nu il stiam decat din vedere. In club nu am avut parte de cine stie conversatie care sa poata coincide cu o minima cunoastere reciproca, motiv pentru care "prima" noastra intalnire a fost doua zile mai tarziu, intr-o duminca,dupa ce terminam tura de 12 ore.
Cum lucram in acelasi loc, a venit sa ma ia direct din fata magazinului, lucru care m-a uimit si care m-a socat in acelasi timp. Deoarece eu speram sa nu facem un mare caz in fata colegilor. Insa omul a tinut sa ma si pupe in fata usilor,usi langa care se aflau colegi de'ai nostri (nu mai trebuie sa precizez ca a doua zi stia tot magazinul de "ieseala" noastra). Din pacate nu reactionez foarte bine in situatii de criza si primul meu impuls a fost sa ma feresc din calea sarutului, care din pacate a avut loc (tipul este destul de inalt pe langa mine). Oricum, era clar ce semnal transmiteam (iarasi, din pacate pentru mine!!!).
Dupa aceste momente umilitoare, ne-am suit in masina lui si ne-am propus sa mergem in oras. In masina era clar o ditamai bariera de stanjeneala, probabil de la primele gesturi pe care le-am facut. In orice caz, am ajuns in oras si cel mai natural gest in momentul in care s-a oprit masina a parut a fi acela de a ne saruta cum o facusem in club. Maare greseala,deoarece aveam o guma in gura. Care guma s-a indreptat vertiginos spre gat deoarece tipul fiind inalt mi-a fortat practic o ridicare a barbiei... fiasco total! M-am retras imediat si am inceput sa scot sunetele unui om care, evident!, se ineaca. (Acum stau si ma intreb la ce s-o fi gandit saracul baiat "Oare am limba atat de mare?"). 
Cu corabiile deja foarte scufundate, ne-am indreptat spre primul local care ne-a iesit in cale. Nu numai ca stanjeneal de la inceput se transformase in anxietate, dar sunt ferm convinsa ca cel mai bun lucru pe care l-am fi putut face ar fi fost : SA PLECAM NABII ACASA!! Dar desigur ca nu am facut asa ceva. Ne-am asezat la o masa (in centrul localului!!) si am inceput sa vorbim. Aaa, nu sa vorbim, sa vorbesc! Intr-una! Fara oprire! INTR-UNA!!!!
Nu mai trebuie sa spun ca la doua zile dupa toata iesirea noastra "am ramas prieteni", nu?

P.S : Sa clarificam un lucru, aceasta reactie o am in momentul in care :
- imi place foarte mult de un tip;
- este o persoana pe care abia am cunoscut-o;
- ambele variante de mai sus.

6 comentarii:

  1. Pai mai honey....povestea asta mai are ceva detalii picante...sau macar cu un anume iz :))),speram sa le regasesc aici dar sunt convinsa ca ne tii in suspans .

    RăspundețiȘtergere
  2. "iz-ul" acelor detalii condimentate :))) este strict personal! sa nu improscam cu noroi pe site ca zice lumea ca sunt rea :))) si nu sunt.. corect? :D

    RăspundețiȘtergere
  3. nuuuu..departe de tine rautatea :)))..ideea e ca noi cititorii tai vrem sa te cunoastem cat mai bine,sa stim fiecare experienta traita de tine in detaliu..plus ca stiu ca ar fi un post delicios ..mwuahahaha :P

    RăspundețiȘtergere
  4. bine,bine.. o sa fiu rautacioasa intr-un post viitor.. poate o sa il intitulez "cele 7 prostii ale barbatilor" :D

    RăspundețiȘtergere
  5. Si asta la care ma refer eu ar fii a 8-a ... :)))

    RăspundețiȘtergere
  6. cred ca asta ar fi prima.. si cea mai stupida :)))

    RăspundețiȘtergere