miercuri, 17 februarie 2010

We live in... Romania

Sau mai bine spus : "Poveste din cartierul de Vest"...
In decursul zilei de ieri, am fost cu Honey la un xerox pentru a-si copia niste pagini... si pentru a ma afla in treaba, il intreb pe tipul de acolo (parea dragut) daca printreaza si A2. Din fericire pentru mine, imi raspunde pozitiv, motiv pentru care, din cauza oboselii incep sa ma amuz ca nesimtita de proiectul meu de licenta ("E atat de urat incat merita o reducere!"). Desigur ca imi revin repede, si il intreb, tot pentru a ma afla in treaba, pana la ce ora este deschis. Cand aud ca tipul imi raspunde foarte dragut "pana la ora 7", realizez ca tocmai mi s-a imbunatatit ziua! Chiar am de scos o plansa A2 pentru proiectul de licenta, si chiar ma gandeam ca mai am de pierdut o noapte pentru a o face, "insa cu o astfel de veste, pot dormi linistita!!!"
"o poti scoate si pe panza, ca aici... si te costa totul la.... 80 lei m2 ... mda.. 29 de lei cu totul!" il aud ca prin vis pe interlocutorul meu care imi expune si pretul final. Entuziasmul meu nu mai are limite "WOOOW o sa ma duc si cu plansa frumoasa TESATURA!!! si la pretul asta!! GENIAL!!"
Desigur ca azi-noapte am dormit neintoarsa (exceptand orele in care m-am trezit panicata ca mai am de invatat!), si de dimineata de la 7, pana la 6 fara un sfert, am lucrat doar la plansa de prezentare a proiectului de licenta.
La 6 si 5 min seara, dupa ce am avut o mica problema cu taximetristul "far' de rest", ma postez in fata usii xeroxului si intru cu un zambet larg pe fata.
"cu ce te pot ajuta?"
"pai stii, am venit sa scot plansa de prezentare de la licenta!" ii spun foarte vesela, poate chiar un pic pitigaiata si matzaita... si ii intind stick-ul pe care se afla mirifica plansa.
"la ora asta?" ma intreaba el mirat.
"pai ai zis ca pana la 7 pot sa vin..." deja mi se schimbase mimica fetei.. nu, nu intr-una nervoasa ci intr-una care nu prea se prindea de unde atata mirare!!
"Daca veneai la 5, te puteam ajuta! dar acum.. nu am cum!Nu am foaie A2, si nu am ce sa fac!"
"... Da-mi stick-ul, ca sa ies afara sa plang, sa nu ma fac de ras aici!...." simteam cum mi se instaleaza nodul in gat...
Probabil induiosat de mimica mea, se gandeste putin, si SUNA UN PRIETEN, iar apoi mi se adreseaza ca si cum mi-ar fi facut cea mai mare favoare "Auzi, stii ceva, ba te pot ajuta! Am intors omul la pravalie, si iti pot scoate plansa in seara asta... te costa... 600 de mii"
"...." stiti ca de multe ori, o imagine face cat 1000 de cuvinte, ei bine imaginea mea nu cred ca facea nici makr un ban cand l-am auzit.. poate pentru ca toti banii pe care ii aveam erau 40 de lei!!! Incep sa lucrez repede cu "creierii capului" pun mana pe telefon si incep sa sun pe unde, pe neunde ... poate poate fac rost de ceva bani. Desigur, nu gasesc pe nimeni!
El auzind probaba il conversatiile pe care le aveam si vazandu-mi nedumerirea/disperarea/tristete/etc de pe fata, imi spune iar foarte frumos "daca vrei, le putem scoate pe A3 si le lipim! chiar imi pare rau ca nu te pot ajuta... dar daca veneai mai devreme cu doua ore, ar fi fost alta situatia"...
Nu ma mai chinui sa continui propozitiile ce s-au spus pana la iesirea mea din xerox deoarece implica multi "nu am cum altfel" din partea lui si multe "aha" din partea mea.
Oricum ideea de baza este ca mi-am luat o mare teapa pentru ca am fost extrem de credula... Din fericire, in momentul in care deja simteam ca nu mai am nici macar o speranta (da! am plans cam tot drumul pana aproape de camin) mi-a sarit in ajutor o colega!! ITI MULTUMESC DIANA!!!
Acum sa-mi tineti pumnii pentru maine!!
Si gata, ca s-a terminat pauza!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu