Tablou de iarna ...

Pic... Pic... Pic...

Picaturile de la gura robinetului cad pe metalul rece al chiuvetei si scot acest pic enervant, dar nu mai ai puterea sa te ridici pentru a inchide mai bine apa. Parca sunetele lor intregesc tabloul unei nopti de iarna, pe care il formeaza decorul in care te afli. Singura lumina vine de la felinarul din fata geamului si da un aspect sumbru intregii incaperi. Galeria atarna de un cui si perdeaua e pe jumatate cazuta pe fotoliul de langa geam. Scaunele de la masa sunt aruncate prin camera si masa este intoarsa si schioapa. Piciorul lipsa l-ai folosit pentru a sparge geamurile bibliotecii si farfuriile odata aranjate ordonat, iar acum se afla singur pe hol. Covorul este plin de cioburi si de foi rupte din cartile atat de pretioase. In urma cu cateva momente sfasiai cu sete cartea preferata si ceva s-a rupt in tine. Te-ai uitat la titlul din coltul paginii pe care o tineai strans in mana si ... lacrimile si-au facut loc in ochii tai. Strangand cartea la piept, ai inceput sa gemi ca un copil pierdut si uitandu-te in jurul tau te-ai simtit deoadata mult prea grea pentru a sta in picioare.

Nu mai poti privi incaperea si ridici ochii catre geam. Prin bucata neacoperita de draperie se vede ninsoarea deasa. Ce fericita erai cand a inceput sa ninga... Si acum? Ca si cioburile ce te inconjoara, sufletul tau este spart si bucatile ramase iti zgarie intestinele si gatul si ochii si creierul. Inchizi ochii si te rogi ca intunericul sa se extinda si sa te infasoare usor, dar stii prea bine ca nu se va intampla nimic. La fel ca picaturile de apa, durerea este constanta si frigul te cuprinde din interior.
Pic... Pic... Pic