La multi ani, Honey!!

Honey.. tot te plangi ca nu te pomenesc destul pe acest blog, ca nu vorbesc de tine (hello!! vb la telefon ore bune, cat de egoista sa fii sa vrei sa vorbesc despre tine si pe blog???), ei bine, avand in vedere ca e ziua ta, m-am hotarat sa iti fac o surpriza si desi nu pot sa povestesc prima impresie pe care mi-ai lasat-o la intalnirea din camin (gretoasa din Ploiesti 2 nu se pune!), o sa ne aducem impreuna aminte de unul dintre cele mai frumoase momente din studentia mea. (il pastrasem si pe asta pentru carte, dar deah, pana la urma nu se supara nimeni daca il citeste de doua ori!).

Ca sa te cunoasca toata lumea, numele tau e Ruxi si ne cunoastem de cativa ani. Povestirea mea incepe cand erai si tu la un inceput.Inceputul relatiei cu Dragos. Eu eram inca innebunita dupa cine nu trebuia. Desigur, inca de pe atunci ai inceput sa ma apreciezi si sa iti placa compania mea. Desigur ca, tot de pe atunci iti facea rau sa ma vezi suparata si incercai sa imi ridici moralul cu mici nazbatii si provocari pe care le duceam la bun sfarsit impreuna.  Urma sa iesim in oras cu totii : tu, eu, Iris, Clau, Dragos (o sa spun si Vali, Borcan, Ana, desi sunt destul de sigura ca nu a fost asa... insa suna atat de frumos), numai ca mai trebuia sa fie cineva, care desigur ca a reusit sa ma dezamageasca pentru a mia oara prin simpla absenta. Desi moralul meu era la pamant, voi toti ati reusit sa ma faceti sa zambesc... Dar tu ai avut un aport mai mare. 

Aici este momentul in care intra in context prietenii nostrii imaginari : Andrei si Catalin (desi mi-ar fi placut sa fie alese numele dupa numele meu Andreea Catalina, acestea erau primele nume care ne-au venit in minte). Andrei si Catalin nu erau prieteni si nu se cunoasteau dinaintea noastra. A trebuit sa le facem cunostinta. Catalin mai avea o prietena, tot imaginara, dar din pacate peste ea a dat masina. Am trecut repede peste eveniment pentru ca o uram! Am mers prin tot orasul cu Andrei, respectiv Honey a mers tot orasul cu Catalin, de mana! Literalmente. Ne-am plimbat prin centrul orasului cu prietenii nostrii imaginari. Cu care ne si conversam! Spuneam omenilor sa le faca loc, ne trageau dupa ei, ne certam cu ei. Andrei si Catalin s-au inteles atat de bine, incat uneori ii lasam sa mearga in urma noastra si doar ne intorceam ca sa le mai aruncam cate o vorba. Din pacate se mai intampla sa fie alti oameni inaintea lor si trebuia sa ridicam glasul pentru a ne face auzite. 

O sa pastrez pentru noi detaliile cu cocktailul cu inimioara in el si conversatiile pe care le-am avut cu prietenii nostrii imaginari la masa si o sa trec direct la sfarsit, subliniind momentul in care, din pacate Andrei si Catalin au fost nevoiti sa plece curand dupa ce am primit sticla de vin, fapt ce nu ne-a impiedicat sa ne simtim bine toata seara. Desigur ca totul s-a terminat cand ne-am indreptat pe motocicleta noastra imaginara (condusa de honey) spre colina.

Brrrrrrrrrrruuuuuuuuuuum, bruuuuuuuuuuuuuuuuum!!!!!!