Vorbeam astazi cu o prietena foarte buna de gretosenia de care da dovada cand se afla in prajma noii ei achizitii si ea incerca sa imi explice cum o sa ma comport exact ca ea in momentul in care o sa incep o relatie. Nu spun ca mi-ar displacea complet sa am parte de o persoana cu care sa vb fara a avea un motiv bine definit (o persoana de sex masculin), sau de o persoana cu care sa pot iesi in oras si care sa ma faca sa am asteptari mai mari de la mine, de la noi. Insa de aici pana la a ma manifesta in public, a-mi ignora prietenii pentru a ma putea saruta pasional in timpul conversatiilor, a nu ma interesa contextul in care imi "exprim" dragostea eterna, este cale lunga.
Practic, daca mi-ai analiza comportamentul pe care il am cand sunt singura cu comportamentul pe care il am cand sunt intr-o relatie, din exterior, nu ai observa mari diferente. Ok, la inceputul relatiei sunt mai agreabila, mai moale. Imi place sa las de la mine, sa nu mai raspund raspicat cand am dreptate, sa ma abtin sa analizez fiecare greseala de comportament, fiecare gest. Dar, daca tai primele saptamani din calendarul relatiei, observi ca ajung sa fiu "the same old me". Poate mai maleabila cu persoana "iubita", pe prietenii mei i-as trata ca pana inainte de a incepe relatia. Nu va simtiti atat de bine pentru perechea mea, deoarece din momentul in care incep sa ma acomodez si sa prind drag de el, incepe adevaratul iad! Asteptari cu nemiluita, gelozie, posesivitate, crize. Si astea trec, mai repede sau mai tarziu, cu multa rabdare si incredere. Din pacate, nu sunt multi barbatii care rezista acestui dus cu apa rece, si in loc sa dea de dulceata din interiorul bomboanei (adica eu!), raman cu dintii sparti de la glazura.
Ca sa nu dezvalui toate devierile-mi de caracter, o sa vb un pic si de gesturile "amoroase" cu care sunt de acord. Avand in vedere ca merg pe principiul ce tie nu-ti place altuia nu-i face, incerc sa am manifestari cat mai subtile in public. Poate sa fiu in prima saptamana de relatie si/sau sa imi placa extrem de mult de tip, ar fi singurele conditii in care as accepta manifestatii publice, in fata prietenilor, in restaurante sau in parc pe banci cu vedere la copii care se joaca prin parc. Dar altfel, cred ca aceste gesturi au mult mai multa insemnatate cand sunt facute in locuri mai intime (si cand zic asta, nu ma refer neaparat in spatii inchise!). Acum ce sa zic si eu, nu sunt o persoana pupacioasa, nu imi place sa ma plimb tinandu-ma de mana, dar poate persoana potrivita ma va dezvata de aceste deprinderi nesociabile si ma va transforma intr-o mica sugativa (nu, nu, nu! nu in acel sens, ci in sensul ca pupa orice obraz pe care il prinde!).
Ultimul lucru care mai e urat la o relatie noua si care probabil este punctul cel mai important, este incarcatura emotionala. Indiferent cat de insignificanta ar fi o relatie, investesti anumite sentimente intr-o persoana. Eu cand ajung sa ma implic, indiferent de natura relatie, ma implic cu totul. Si asta este o bila foarte negra pentru mine. Cred ca asta este motivul pentru care ma feresc si nu sunt de acord cu relatiile la distanta. Stiu ca daca nu te implici in nimic pentru a nu suferi, inseamna practic o delasare din partea ta, insa delasare = siguranta emotionala = liniste (cel putin intr-o mica masura). Si pana la urma, nu aici dorim sa ajungem cu totii? Sa ajungem intr-o casa linistita, sa cinam linistiti, sa dormim linistiti? Eee.. dar sunt mica, ce stiu eu? Poate maine, poimaine va spun ca ma iubesc cu vreunu aflat in alta tara, si atunci imi dau cu firma in cap, nu?
Vezi tu cât de ipocrită ai putut fi pe când spuneai că "eu sunt sentimentalist și asta mă dezavantajează" pe când tu zici că te implici total sau deloc. Practic vorbim de același căcat, împachetat altfel.
RăspundețiȘtergereÎn rest, "asteptari cu nemiluita, gelozie, posesivitate, crize" - astea sunt mizerii ce la un moment dat o să-l sature pe omul de lângă tine. Nimeni nu știe cât durează și nimeni nu e obligat să-ți suporte prea mult mizeriile. E problema ta, nu a lor. Acum poate o să încerci să mi-o vâri pe aia cu: "ăla care rezistă [fill assumption here]". Sună pesimist doar dacă ai capul prin nori și nu ai picioarele suficient de lungi ca să fii bine ancorată în sol. În rest, nu există garanții, rețete de succes 100% sigure, etc. Există doar oameni care se îmbată cu apă rece. Ca inginer bănuiesc faptul că deții câteva grame de gândire analitică, deși faptul că ești muiere îți atribuie "scuza" de a nu face uz de rațiune bazată pe logică așa din când în când. Deci o să înțelegi ceea ce îseamnă faptul că totuși există rețete sigure de a eșua, indiferent cât de prost și de orbit de sentimentele de la început este cel de lângă tine. De fiecare dată pe când vrei să se schimbe ceva, trebuie să pornești de la tine. Reactiv sau proactiv ... fiecare își alege calea.
Mizeriile tale de mai sus le-am văzut 20j de ani la ai mei și s-a terminat cu scandal la judecătorie. Ce mă surprinde, și o surprinde acum și pe maică-mea, de ce naiba i-a luat atât de mult?
Sincer, sunt momente in care vreau ceva mai mult, si sunt dispusa sa imi dau jos carapacea si sa nu joc teatru. Practic, sunt momente in care as vrea sa cred ca exista cu adevarat o persoana care nu vrea sa vada o masca, ci vrea sa ma vada pe mine. Ei bine, imagineaza-ti ca intr-un an intreg, probabil nu am nici macar o saptamana in care sunt vulnerabila si sunt prinsa cu garda jos. Crizele sunt o cauza a ajustarilor pe care le fac la personalitatea mea pentru a ma asigura ca merita un "el" sa ma arat si pentru a nu ma arde.
RăspundețiȘtergereDeci da, sunt sentimentalista.. dar trebuie sa manci ceva carne stricata pentru a ajunge sa ma vezi asa :))))
P.S : nu e ipocrizie ca ma dau mai serioasa, ar fi ipocrizie sa ma dau fragila :)))
Been there, done that ... Eram atât de pornit încât oricine se apropia la mai puțin de 1m era terminat. Eram doar eu și cu mine, fără posibilitatea să mai fiu lovit. Între timp, depresia s-a tocit, amintirea a devenit scrum ... Totuși nu e un motiv să bați pasul pe loc ...
RăspundețiȘtergere