vineri, 7 mai 2010

pact cu .... diavolul

Ziua in care mi-am pierdut sufletul este o zi extrem de trista pentru toata omenirea, este o zi in care fiecare se simte trist fara a avea un motiv bine definit, fiecare crede ca lipseste ceva in viata lui. Dar hai sa nu sar asa peste povestea palpitanta a momentului si a motivului pentru care am ramas fara suflet.
Nu stiu daca stiti, dar cu Diavolul te poti intalni doar daca pacalesti de 3 ori moartea. Ei bine, prima oara cand am pacalit moartea aveam 6 ani si un pic. Ca orice plozi cu mintea creata (nu consider ca aveam mintea creata... probabil o fost o eroare de comportament care s-a manifestat la varsta acea frageda!) eu si sora mea ne-am hotarat sa ne jucam de'a doctorii. Pentru a putea face asta, aveti nevoie de multe monede de 5 lei (d'alea mari ca pe vremuri) un copil care este pacient, o fata cat mai zambitoare pentru acelasi copil care este pacient si o sora mai mare care stie sa gadile bine. Se pune pacientul pe un pat, si i se pun pe ochi, pe obraji si pe gura monedele de 5 lei. Apoi "doctorul" verifica comportamentul pacientului la gadilat excesiv si de preferinta incepe sa rada cand pacientul inghite una bucata moneda. NU INCERCATI ASTA ACASA!! 
Si uite asa, s-au trezit ai mei parinti cu un copil extrem de rosu la fata care nu mai putea vorbi bine. Ar trebui sa precizez ca in aceiasi zi in care ne-am hotarat noi sa ne jucam de'a doctorii, ai mei aveau un chef cu rudele. Care a fost prima reactie pe care am primit-o in momentul in care am aparut toata rosie la fata si cu lacrimi in ochi, incercand sa spun "E n...ai.. vi...a... Mo...i..ai" (tradus prin semne "e numa vina Monicai")? Un hohot de ras in masa! Care a fost reactia la povestea sora'mii cum ca am luat singura moneda si am bagat-o in gura? "O sa iasa pe fund!" si alt val de rasete. Care a fost reactia la lacrimile mele nestapanite si sunetele innecate pe care le-am scos? Mi s-a cumparat o inghetata. 
Momentul cu adevarat trist al familie mele a fost a doua zi, cand fata nu a scos nimic metalic la olita si vocea deja nu i se mai auzea (cred si sper ca ala a fost un moment trist.. inca nu stiu cu siguranta!). Cand am fost cu ai mei la doctor, ni s-a spus ca am avut un noroc extrem deoarece daca moneda ar fi fost intr-o pozitie orizontala ar fi reusit sa faca niste stricaciuni si probabil "yours truly" fie ar fi vorbit prin semne, fie ar fi bantuit ceva oratanii! In orice caz, dupa 3 zile de spitalizare in care am ademenit toate colegele de camera in a face schimb de supa/suc cu banane si ciocolata, am revenit cu forte noi si cu glas recuperat!

To be continued...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu