Ziua in care mi-am pierdut sufletul este o zi extrem de trista pentru toata omenirea, este o zi in care fiecare se simte trist fara a avea un motiv bine definit, fiecare crede ca lipseste ceva in viata lui. Dar hai sa nu sar asa peste povestea palpitanta a momentului si a motivului pentru care am ramas fara suflet.
Urmatoarele daruri pe care le-am primit au fost : prezenta de spirit si orientarea in spatiu. Aveam 5 anisori cand ai mei parinti m-au lasat in grija bunicii mele care statea la cateva blocuri de locuinta noastra. Tata s-a dus la munca si mama era cu fratele meu in spital pentru a-l opera de polipi. Si cum stateam eu la bunica mea , am avut ingenioasa idee de a lua papusa cea mare (ce intre noi fie vorba, nu cred ca mai fusese clintita din locul in care se gasea de cel putin un deceniu). Desigur ca, avand in vedere ca eram doar cu cativa centimetri mai mare ca respectiva papusa, o manevram destul de greu si dupa doar cateva momente de joaca am reusit sa cad pe ea si sa ii rup un picior. Eu inca declar sus si tare ca papusa s-a deplasat singura pana la mine in camera, si tot singura si-a rupt piciorul, de ciuda ca pe mine ma iubea mamaia mai mult! In orice caz, cand a descoperit mamaia papusa, mi-a spus ca nu mai am voie sa ma joc si m-a bagat in camera cea mai indepartata de unde nu puteam face absolut nimic.
Acum sa fim seriosi, ce copil de 5 ani ar sta linistit intr-o camera in care nu are ce face? M-am folosit de toata ingeniozitatea pe care o aveam in arsenal si prin metode numai de mine stiute am reusit sa ma imbrac si sa ma incalt fara ca mamaia sa bage de seama, si intr-un moment de neatentie am zbughit-o pe usa afara. Desigur ca mamaia a auzit usa si a inceput sa alerge dupa mine "Undeee tee duuuciiii???"
"La taaataaaaaaaaaaaa!!! Te uraaaaaaaasc!!!" si ala mi-a fost drumul. Mamaia statea linistita pentru ca drumul pe care il aveam de parcurc pana la tata era un drum drept pe care il faceam in maxim 5 minute. Ce nu stia ea era ca m-am oprit la jumatatea drumului.
"Hmmm.. daca ma duc la tata, o sa vina si mamaia si o sa ma pareasca. Si tata nu o sa creada ca papusa a alunecat si si-a rupt piciorul. Si o sa ma certe... si o sa ajung in camera... Hmmm... mai bine ma duc la mama, ca ea ma crede!" Si cu un zambet larg pe fata am pornit in directia opusa si am inceput operatiunea CAUTAT MAMA. Trebuie sa mentionez ca la spitalul unde era internata mama fusesem o singura data si singura memorie vie pe care o aveam despre acel loc era ca avea un zid mare de piatra in fata lui.
Si uite asa, mergeam in fata, facand ce ma invatasera mama si tata : salutand toata lumea pe care o zaream. "Saru' mana... Saru' mana" si impartasind tuturor zambete. Dupa nu foarte mult timp de mers, am gasit si spitalul. DA! Eu, copil de 5 ani, am reusit sa gasesc un loc in care nu mai fusesem decat o data.
Am intrat pe usa spitalului si m-am indreptat catre nenea de statea la un geam de langa intrare.
"Neneeaaaa"
"............"(presupun ca primele momente de tacere ale respectivului om se datorau faptului ca nu reuseam sa fiu vazuta de la geam... decat daca ar fi scos capul pe geam si s-ar fi uitat in jos)
"Neneeaaaaa"
"Aoleu.. ce cauti aici mai fetita? Te-ai pierdut???"
"Nuuu :D, o caut pe mama mea!"
"Si cum anume o cheama pe mama ta?"
(asta a fost momentul in care mi se parea ca nu am intrebat pe cine trebuia deoarece nu se poate sa existe oameni care sa nu o cunoasca pe mama mea)"MAMA!!! :-|"
"Pe mama ta... o cheama mama?"
"DA!! A venit aici sa il opereze pe Georgica .. avea probleme la nas.. si s-a dus sa il repare. Poate il si schimba daca nu mai merge. Mi-ar parea rau sa il schimbe totusi, pentru ca desi e cam urat, il iubesc pe Georgica "
"A.. pai in cazul asta ia du-te tu frumos pe scari, pana la etajul 2 si poate o gasesti acolo pe mami. Ce zici?"
"Multumuesc frumos! SAAARUUUT MANAAAAA"
Ajunsa la etajul 2, am facut cel mai uzual lucru pe care l-ar putea face un copil care isi cauta mama. Am inceput sa o strig si in maxim 2 minute, a iesit mama mea pe hol. Si uite asa, am reusit sa ajung la mama mea, teafara si nevatamata.
Nu mai mentionez fata tatei cand m-a gasit acolo, desi el venise cu inima cat un purice sa o anunte ca m-au pierdut si nici fata bunicii care a venit sa ma ademeneasca cu prajituri inapoi in "casa intunecata" (Nu am acceptat, stiam mai multe inca de pe atunci!)!
To be continued....
Oricum toate cunostintele tale au pierit..acum pt o farfurie plina cu prajituri si muuulltaaaaa ciocolata..te-ar aduce inapoi..clar!! :))))
RăspundețiȘtergere