sâmbătă, 15 mai 2010

Taxi 2

Ma grabeste sor'mea de zor ca sa ajungem la marea intalnire cu Vali. Nu am mai vazut-o de mult si ce-i drept la capitolul socializare stagnez de ceva timp incoace. A trecut si vacanta de vara si parca nu mai sunt asa incantata ca stau pe Colina. 
"Nu te mai uita atat in oglinda!! Incalta-te naibii o data si hai sa plecam.. Sunt sigura ca am intarziat mai mult decat o groaza!!!"
"Hooo ca nu ne intalnim cu presedintele! Nu mai mergem pe jos, ci cu taxiul! Il platesc eu!! MULTUMITA???"
Ma uit iar in oglinda pentru a fi sigura ca am nimerit bluza si realizez ca mi-ar placea totusi sa iau adidasii. "Nu vine bine nici asa". Ii dau jos si iau iar sandalutele cu toc. Acum sunt multumita!
Iesim amandoua in parcare la A-uri pentru a astepta taxiul si incepem sa discutam despre ce am mai facut in orele cat nu ne-am vazut. Intr-un final apare si taxiul din care iese soferul (un tip extrem de frumusel) pentru a-i deschide portiera sora'mii. Eu care raman bulversata pe partea cealalta a taxiului cu mana pe portiera deschisa "Oare daca inchid portiera, vine sa o deschida?". Imi ia o fractiune de secunda sa realizez ca as avea mai multe sanse sa ma baga in seama daca nu as fi atat de patetica si ma arunc in taxi. 
"Bine, bine, daca stiam ca deschizi portiera ramaneam pe partea cealal...." rostesc in acelasi timp cu el care ...
"Uite ca lumea e mica!" si ii vad ochii extrem de veseli in oglinda.
Nedumerita, trantesc un "Poftim" destul de nepoliticos si imi ridic spranceana in semn de "crezi ca eu stiu orice taximetrist de pe lumea asta?" (nu stiu daca de pe lume, dar cu siguranta stiu foarte multi in Brasov si in Targoviste!)
"Nu ma mai tii minte?"
Fata mi se destinde si acum imi folosesc toate resursele mintale pentru a-mi aminti chipul taximetristului. Adevarul e ca la cati taximetristi am acostat in ultima perioada, slabe sanse sa imi aduc aminte tocmai de asta. Chit ca este extrem de dragut! Nu sunt atenta si imi scapa un gest ce nu poate sa exprime decat "ee... it's not such a big deal" pe care din pacate nu il scapa taximetristul ce dragut.
"SERIOS NU ITI ADUCE AMINTE DE MINE??? Am petrecut aproape o noapte impreuna si tu nu iti mai aduce aminte nimic???"
"Poftiim" sare si sor'mea "a-ti petrecut o noapte impreuna?"
"......" eu nu stiu cum sa reactionez sau ce replica sa dau. Stiu ca am mai sarit calul cu bautura de cateva ori, dar de aici pana la a face ceva cu cineva si a nu avea nici o amintire e cale extrem de lunga. Deja am bagat privirea in pamant si incerc din rasputeri sa reanimez creierul pentru a-mi oferi macar o mica informatie cu privire la iesirile mele nocturne.
"Trebuia sa pleci in Bucuresti si am stat cu tine pana dimineata"
Nu a fost nevoie sa termine propozitia, deoarece in momentul in care am constientizat ce taximetrist este si inspre ce Bucuresti ma indreptam, cred ca roseata pe care o emanam putea fi folosita pentru a lumina un intreg oras. "O Doamne!"


To be continued...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu