Burger King... O sa crezi ca ne furi!

O noua zi.. o noua reclama.. o singura intrebare : In halul asta am ajuns????
Burger King! Un tip care isi primeste restul inapoi, se uita la el si incepe sa fuga catre masina. Iese pe fereastra pentru ca la usa e coada. Ajunge in masina si se roaga de sotia lui : "Pornesteeee.. te roooog!!"
Nu ca m-as lauda, dar am trecut de mult de varsta la care ma bucuram ca tanti de la magazin nu a observat 5 lei si ma inroseam toata la gandul ca voi avea bani sa imi iau o guma la urmatorul magazin. Acum, o bat pe umar si ii spun sa fie mai atenta data viitoare!
Hai sa incercam sa nu mai promovam inselatoria!


P.S : Cum ar fi fost o reclama in care tipul s-ar fi uitat lung la rest si apoi i-ar fi spus vanzatorului "Este ceva in neregula.. Mi-ati dat prea mult rest", moment in care vanzatorul cu un zambet pe buze i-ar fi spus "Nu este nici o greseala".. apoi din ce in ce mai iritat tipul i-ar fi spus "Este restul prea mult", vanzatorul cu acelasi zambet pe buze i-ar fi spus "Nu este nici o greseala"... apoi apare un ecran negru pe care scrie "Dupa 30 de minute", acelasi tip tinandu-l pe vanzator de camasa urla "ESTEEE PREEAAA MUUULT REEEST" si vanzatorul pastrandu-si acelasi zambet "Acestea sunt preturile Burger Kings". Sfarsitul este cu un client mirat caruia i se lumineaza fata uitandu-se la rest si luandu-si sandwichul

P.S.S : as mai avea cateva deviatii ale acestei reclame, deviatii care nu includ violenta!

La volan...

Orbit... curata si spatiile inaccesibile!

Cine a vazut ultima reclama de la Orbit? Sa va dau mai multe detalii? Un urs satisfacut intr-un colt al unui habitat artificial. Nimic neobisnuit. Poate nici faptul ca ursul ia niste pastile Orbit nu ar fi atat de neobisnuit. Insa decorul in care se afla ursul, ei bine... In timp ce se indeparteaza camera de la urs, si ti se arata "the big picture", observi o pereche de cizme insangerate si un furtun ce stropeste liber, in timp ce in acorduri vesele o voce feminina foarte suava iti rosteste "curata si spatiile inaccesibile". Seriously!!

Pana si in reclamele la guma de mestecat au ajuns sa promoveze violenta?? 

Furia...

Simt cum creste furia in mine, asemeni lavei unui vulcan care incearca sa isi faca loc printre stancile abrupte pentru a distruge tot ce e in jur. Ma uit neputincioasa la toate obiectele din camera si fara sa imi dau seama lacrimi mari mi se preling pe obraji. Daca as putea sa ma razbun pe ele, ar fi totul atat de usor! Acum sunt parca mai nervoasa si imi inabus strigatul de disperare. In locul lui iese un sunet ciudat, ca al unui animal ranit. De ce nu pot gasi o modalitate prin care sa ma exteriorizez? De ce trebuie sa pastrez totul in suflet? Iau telefonul pentru a mia oara si ma uit la numarul tau. Ce usor mi-ar fi sa te sun si sa iti spun tot ce ma apasa, sa tip la tine, sa urlu, sa scot afara toate sentimentele acestea. Insa nu pot face nimic. Sunt mult prea lasa si nu asa functionez...

Dau tarcoale incaperii de parca as fi un leu care isi cauta prada si ochii imi cad pe cartea de pe birou. O iau in maini si o deschid pentru a o rupe. Nici macar de atat nu sunt in stare, fara sa vreau incep sa citesc. Nu stiu ce titlu are cartea si nu imi suna cunoscut fragmentul, insa ma face sa imi cobor mainile si sa caut un loc pentru a-mi continua lectura. Incruntata, citesc de o mare doamna din inalta societatea frantuzeasca, care iubeste un tanar poet. Cuvinte mari primeste din partea acestuia, insa constientizeaza amandoi ca existenta unei relatii legale intre ei ar fi imposibila. De data aceasta las sa iasa un oftat greu si continui sa citesc. Fuga nu este o optiune, deoarece ea este obisnuita cu un trai regesc, iar a-si consuma relatia in vazul tuturor servitorilor este moarte curata.
Las cartea deoparte si ma uit in oglinda. Oare era mai usor inainte? Aveai niste reguli dupa care te ghidai in viata si daca erai destul de curajos, puteai trai impotriva lor, lucru care te-ar fi adus in cartile din ziua de azi. Acum, duci o lupta doar pentru a transmite un sentiment, o vorba. Trebuie sa analizezi pe cine ar afecta deciziile si actiunile tale, trebuie sa fii cu un pas inaintea gestului. Ma uit iar neputincioasa la telefon si ma gandesc ce frumos ar fi sa nu mai gandesc pentru o secunda...

Tango...

Inchid ochii si ascultand acordurile usoare ale inceputului de tango ma trezesc intr-o lume noua. Ridic mana dreapta in ritmul muzicii, ma uit direct in ochii lui si il ademenesc cu un zambet pe ringul de dans. Incepe sa imi dea tarcoale si incerc sa nu il pierd din vizor, in timp ce gatul mi se indreapta pentru a ma pregati de acest dans in doi. Imi arcuiesc spatele si il opresc in fata mea. Ma las usor intr-o parte, fara a-mi muta privirea si revin la pozitia initiala. Melodia devine mai alerta si incepem  sa zburam. Ii intorc spatele si cu miscari lascive las impresia ca as vrea sa imi caut alt partener. Nu se lasa pacalit si ma intoarce dintr-o miscare. Acum chipurile noastre sunt atat de apropiate incat singurul detaliu absent al acestui decor este sarutul. Dar nu este momentul , trebuie sa ne continuam dansul. Trebuie sa mai lupte, trebuie sa mai cuceresc. Ma intoarce, ma grabeste, ma conduce. Ii raspund, il provoc, ii zambesc. Totul este un joc si depinde de noi daca vom iesi castigatori . Iar ne apropiem, ii simt bataile inimii si totusi, nu este momentul. Stim ca se apropie sfarsitul. Asemeni unui taur incepe sa imi dea iar tarcoale. Il urmaresc... Si ma prinde ferm de spate. Ii simt respiratia pe gat si cu greu ma abtin in a-i sopti cuvinte dulci la ureche. Imi atinge obrazul cu al sau obraz. Si apoi.. buzele ni se unesc exact cand ultimele acorduri abia se fac auzite pe fundal. 

Cooking...

Desi poate pare surprinzator, prajitura mea preferata este checul! Avand in vedere ca am 24 de ani, se pare ca a venit timpul sa nu mai ma rog de mama, Ruxi sau alte persoane sa imi faca/dea chec. Ce inseamna acest lucru? Ca am decis sa imi iau soarta in propriile maini si sa ma pun pe facut prajituri. Desi mi se parea imposibil, am reusit sa fac chec, si nu o data, ci de doua ori!! Nu mai spun ca au iesit niste prajituri extrem de delicioase. Acum dupa ce m-am initiat in arta checului, nu inteleg de ce am facut atat de mare caz. In 5 min am facut aluatul, in juma' de ora am mancat. Si nu mai spun, ca dupa ce termin aluatul, pot sa mananc din el cat vreau!!

Apropo, asta ma face sa ma gandesc serios la momentul cand voi avea copii. Cred ca o sa trebuiasca sa fac dubla cantitate de aluat, pentru a putea "linge cratita" si eu si copii!

Pace in lume...

Ma uit cu scarba la frigiderul gol si ma rog cu disperare ca foamea ce m-a cuprins sa dispara. Pun capul pe perna facuta din carpe jegoase  si inchid ochii incercand sa imi imaginez viata altfel. Daca as putea sa adorm... O carte murdara se afla in coltul sumbru al camerei in care ma aflu si stergand lacrimile ma indrept pentru a o lua. Scrisul de pe coperta este scrijelit si abia ii pot descifra titlul, "Coliba unchiului Tom". Ma asez iar pe patura care ar trebui sa imi mai atenueze contactul cu pamantul. Desi sunt sigura ca mi-ar fi mai de folos daca m-as inveli cu ea, o las pe jos doar pentru a-mi da un minim confort psihic, inca nu dorm pe ciment. Incep sa citesc randurile din carte si desi ma aflu intr-o stiuatie destul de urata, lacrimile incep sa imi curga iar, insa de data aceasta pentru a blestema zilele in care oamenii, fie si ei negri, erau considerati nimicuri, si primeau mai putina consideratie decat animalele din grajduri. 

Fara sa imi dau seama, atipesc si cand ma trezesc, sunt inconjurata de o multime de negrii imbracati in straie saracacioase. Speriata, incerc sa tip, dar realizez ca nu am glas, si singurul lucru pe care il fac este sa imi pun mainile tremurande in fata ochilor. Un tanar mai voinic se apropie de mine si imi spune ceva intr-o limba pe care nu o inteleg, apoi intinde o mana si in privirea lui se afla o bunatate cum nu am mai vazut. Inca tremurand, imi pun mana intr-a lui. Toata multimea incepe sa tipe de bucurie si deoadata sunt luata pe sus. In cantece de camp, cum am vazut in filmele cu negrii sunt purtata pana la casele negrilor. Nu sunt case, sunt niste colibe de paie, care nu inteleg cum pot sta ridicate. Copii negrilor incep sa alerge pe langa tanarul care ma tine in brate si imi arata dintii care sunt ireal de albi. Intr-un final, intram intr-o coliba si negrul ma lasa usor pe ceea ce pare a fi un pat. Este indeajuns de moale pentru a dormi pe el, dar e departe de a samana cu un pat pentru oameni.  Incaperea este extrem de simpla, are acest pat, o masa  cu 2 scaune, un dulapior in care se observa cateva tacamuri, 2-3 farfurii si un ceaun aflat deasupra unui foc care mocneste incet. Cand ma opresc din analizat locul in care ma aflu, realizez ca toata harmalaia de mai devreme s-a oprit si linistea a inconjurat locul. Tanarul negru se apropie usor de mine, tinand in mana o farfurie cu supa pe care mi-o intinde timid. Fara sa stau pe ganduri, infulec toata supa si ii dau farfuria pentru o mi-o umple. Dupa 3 farfurii de supa, nici nu imi dau seama cum ma ia somnul si cand ma trezesc realizez ca negrul dormea pe pamant. Ma uit la ceaunul de pe focul acum stins, vad ca este gol si imi amintesc sunetul de metal lovit cand am cerut ultima portie de mancare. Negrul asta sarac mi-a dat mancarea lui si m-a lasat sa dorm in patul lui. Fara sa imi dau seama incep sa plang si lacrimile ce imi aluneca pe barbie cad pe pielea lui atat de inchisa. Pesemne se trezeste si se uita la mine cu ochii blanzi ai unui om cu sufletul pur.

Clipesc o data si ma aflu iar in decorul macabru al disperarii ce m-a cuprins. Pe piept se regaseste aceiasi carte cu titlul scrijelit. Fara sa stau pe ganduri, ma ridic si ma indrept apasat spre iesire. Spre deosebire de ei, eu am de ales...

Let's talk about sex...

Ca orice tanar care se respecta in ziua de azi, am conturi pe majoritatea site-urilor de "socializare" si desi nu sunt activa 100%, incerc sa imi mentin profilul cat mai la zi. De la hi5, la facebook, tagged, perfspot, am o multitudine de adrese si de mailuri, insa in aceasta postare o sa mentionez cateva ceva strict despre tagged. Contul mi l-am facut prin 2006 din greseala si abia in 2009 am inceput (de plictiseala) sa vad ce se intampla mai exact pe acest site. Ca orice lucru nou accesat, in cateva zile, deja imi pusesem poze si asteptam cu nerabdare sa vad cine ma mai cauta, cine considera ca am putea fi "match", cine are un mesaj interesant, stiti voi, obsesia incepatorului. Unde vreau sa ajung cu aceasta introducere? Ei bine, pe tagged, am inceput sa primesc mesaje destul de ciudate de la diversi indivizi/individe prin care imi subliniau ca par a fi un om dragut cu mintea lipsita de inhibitii, si ca si-ar dori sa... Aici nu o sa va spun cuvintele pe care le foloseau respectivii, nu ca ar fi lipsite de respect, ci pentru ca nu le mai tin minte. In orice caz, totul se rezuma la propuneri de natura sexuala la care m-as putea preta, si pentru care se pare ca aveam fata (sau dupa caz, spate!). Cea mai ciudata propunere a fost aceea a unui tip, care ma ruga sa scriu niste articole pe bogul lui, preluand astfel rolul de prima fata care scrie pe acel blog. Ce era asa ciudat? Blogul lui era strict sexual si articolele erau cu privire la fantezii, ce ai face, cui i-ai face si in mod special ce ti-ai face tie gandindu-te la ce i-ai face lui/ei. Sunt si eu om, motiv pentru care am citit cateva articole (SUNT OM CURIOS!) si desi se vedea clar ca erau scrise de barbati, unele pareau a fi chiar interesante. Unele! Nu fac parte din acea categorie care blameaza libera exprimare a orientarii sexuale sau parerea despre sex in general (Bianca, nu mi te sui in cap! Stiu ca am avut momente cand am fost mult mai pudica, insa toata lumea se schimba, remember? :D), insa de aici pana la a te pierde in vulgar, este cale lunga. Daca pret de cateva articole as fi fost interesata in a-mi pune mintea la contributie si pentru povesti erotice, pana la sfarsitul lecturii mele, m-am razgandit. Inteleg, dupa o anumita varsta toti simtim nevoia sa discutam despre sex, dar sunt sigura ca cele mai frumoase povesti erotice sunt cele pe care le discuti personal, cu oameni din jurul tau, fie ca le adaugi o nota de amuzament, fie ca le expui entuziast. Tot ce trebuie sa facem este sa gasim persoane care stiu sa asculte fara sa fie oripilati de ideile bizare pe care le avem (am zis si eu asa, nu ca as avea idei bizare... sau poate am, but that's for me and my friends to know :))) ). 

Daca aveti chef de o "dezbatere", inca sunt jobless, asa ca am ceva timp liber!

P.S : sunt sigura ca nu as apela la persoane de pe net pentru a-mi indeplini cine stie ce fantezie!!

P.S.S : ar trebui sa ii multumesc tipului cu blogul, pentru ca de la acea propunere, am realizat ca as putea spune multe pe un blog de-al meu, fara a scrie offtopic pe un blog erotic!

Relatie Vs Burlacie

Vorbeam astazi cu o prietena foarte buna de gretosenia de care da dovada cand se afla in prajma noii ei achizitii si ea incerca sa imi explice cum o sa ma comport exact ca ea in momentul in care o sa incep o relatie. Nu spun ca mi-ar displacea complet sa am parte de o persoana cu care sa vb fara a avea un motiv bine definit (o persoana de sex masculin), sau de o persoana cu care sa pot iesi in oras si care sa ma faca sa am asteptari mai mari de la mine, de la noi. Insa de aici pana la a ma manifesta in public, a-mi ignora prietenii pentru a ma putea saruta pasional in timpul conversatiilor, a nu ma interesa contextul in care imi "exprim" dragostea eterna, este cale lunga. 

Practic, daca mi-ai analiza comportamentul pe care il am cand sunt singura cu comportamentul pe care il am cand sunt intr-o relatie, din exterior, nu ai observa mari diferente. Ok, la inceputul relatiei sunt mai agreabila, mai moale. Imi place sa las de la mine, sa nu mai raspund raspicat cand am dreptate, sa ma abtin sa analizez fiecare greseala de comportament, fiecare gest. Dar, daca tai primele saptamani din calendarul relatiei, observi ca ajung sa fiu "the same old me". Poate mai maleabila cu persoana "iubita", pe prietenii mei i-as trata ca pana inainte de a incepe relatia. Nu va simtiti atat de bine pentru perechea mea, deoarece din momentul in care incep sa ma acomodez si sa prind drag de el, incepe adevaratul iad! Asteptari cu nemiluita, gelozie, posesivitate, crize. Si astea trec, mai repede sau mai tarziu, cu multa rabdare si incredere. Din pacate, nu sunt multi barbatii care rezista acestui dus cu apa rece, si in loc sa dea de dulceata din interiorul bomboanei (adica eu!), raman cu dintii sparti de la glazura. 

Ca sa nu dezvalui toate devierile-mi de caracter, o sa vb un pic si de gesturile "amoroase" cu care sunt de acord. Avand in vedere ca merg pe principiul ce tie nu-ti place altuia nu-i face, incerc sa am manifestari cat mai subtile in public. Poate sa fiu in prima saptamana de relatie si/sau sa imi placa extrem de mult de tip, ar fi singurele conditii in care as accepta manifestatii publice, in fata prietenilor, in restaurante sau in parc pe banci cu vedere la copii care se joaca prin parc. Dar altfel, cred ca aceste gesturi au mult mai multa insemnatate cand sunt facute in locuri mai intime (si cand zic asta, nu ma refer neaparat in spatii inchise!). Acum ce sa zic si eu, nu sunt o persoana pupacioasa, nu imi place sa ma plimb tinandu-ma de mana, dar poate persoana potrivita ma va dezvata de aceste deprinderi nesociabile si ma va transforma intr-o mica sugativa (nu, nu, nu! nu in acel sens, ci in sensul ca pupa orice obraz pe care il prinde!).

Ultimul lucru care mai e urat la o relatie noua si care probabil este punctul cel mai important, este incarcatura emotionala. Indiferent cat de insignificanta ar fi o relatie, investesti anumite sentimente intr-o persoana. Eu cand ajung sa ma implic, indiferent de natura relatie, ma implic cu totul. Si asta este o bila foarte negra pentru mine. Cred ca asta este motivul pentru care ma feresc si nu sunt de acord cu relatiile la distanta. Stiu ca daca nu te implici in nimic pentru a nu suferi, inseamna practic o delasare din partea ta, insa delasare = siguranta emotionala = liniste (cel putin intr-o mica masura). Si pana la urma, nu aici dorim sa ajungem cu totii? Sa ajungem intr-o casa linistita, sa cinam linistiti, sa dormim linistiti? Eee.. dar sunt mica, ce stiu eu? Poate maine, poimaine va spun ca ma iubesc cu vreunu aflat in alta tara, si atunci imi dau cu firma in cap, nu?

pact cu ... diavolul

Ziua in care mi-am pierdut sufletul este o zi extrem de trista pentru toata omenirea, este o zi in care fiecare se simte trist fara a avea un motiv bine definit, fiecare crede ca lipseste ceva in viata lui. Dar hai sa nu sar asa peste povestea palpitanta a momentului si a motivului pentru care am ramas fara suflet.

Doamne Doamne stiind ca batalia pentru sufletul meu este aproape pierduta, S-a hotarat sa ma mai napastuiasca un pic, si S-a gandit ca in jurul varstei de 13 ani sa se aseze cu ingerii la o bauta si sa faca tot posibilul sa intretina atmosfera cu intamplari din viata mea. Astfel, la 13 ani am avut primul prieten. Desigur, multi dintre voi asociaza primul prieten cu primul sarut, insa pentru mine, primul prieten a presupus o relatie de 2 zile in care pur si simplu mi-am pierdut timpul. De ce mi-am pierdut timpul? 

Totul se intampla in ziua in care aveam banchetul de clasa a 8-a. In momentul in care am stabilit cu tipul respectiv ca vom incerca o relatie, asteptand cu emotii sa se indrepte spre mine, tuguindu-mi buzele cum vazusem in filme cand s-a asezat langa mine, tipul mi-a pus o mana dupa gat, s-a uitat in directia opusa mie si mi-a zis ca e foarte incantat ca avem o relatie. Dupa jumatate de ora de stat cu mana pe gatul meu, am hotarat de comun acord sa mergem afara.  In seara banchetului, tipul m-a chemat afara pentru a petrece mai mult timp impreuna. Eu le-am spus fetelor sa nu ma deranjeze, intuisem ca prietenul meu nu m-a sarutat in cabana pentru ca astepta clipa perfecta. Inconjurati de munti, luminati de o luna plina superba, pe treptele unei cabanute ca in povesti, ce sa mai, decorul feeric pe care orice fata il viseaza pentru primul sarut. Aici cred ca a intervenit Doamne si le-a spus ingerilor "De ce sa o lasam sa se sarute aici? Ia sa ii facem asta" si dupa ce m-am asezat pe treptele cabanei, al meu prieten s-a ridicat si s-a asezat in fata mea. S-a aplecat usor, s-a uitat in ochii mei si mi-a spus cu un glas mieros :

"Tu ce vrei sa faci dupa ce termini scoala generala?"

Tot entuziasmul mi s-a evaporat cat ai zice "Teapa" si in locul zambetului siropos mi-a aparut o grimasa constipata si o dezamagire crasa. Ca sa nu traiti in suspans, va anunt ca mi-a turuit mai mult de o ora ce si-ar dori sa faca si ce viata o sa duca, mi-a turuit intr-atat de mult incat cand am intrat in cabana m-am dus direct la baieti pentru a le cere o tigara. Cert este ca odata ajunsi in oraselul nostru nu am mai dat ochii cu respectivul!

Burnin'

Soare... ploaie... soare... ploaie...

Ce ar trebui sa intelegem din vremea asta? Iubesc vara si din momentul in care incepe sa dispara soarele printre nori, si starea mea de spirit se schimba. Sunt facuta pentru a sta la soare si a ma bucura de fiecare raza ce cade pe pamant. Desigur, uneori incerc sa le iau pe toate si acest lucru inseamna vreo 3 zile in care nu mai pot dormi, in care numai gandul ca trebuie sa ma asez pe un scaun imi provoaca dureri si in care pielea mea sufera de arsuri foarte grave. Dar nu va speriati, nu se intampla extrem de des acest lucru :D 

Ei bine, imi vreau soarele inapoi! Va rog, IMI VREAU SOARELE INAPOI!

pact cu .... diavolul

Ziua in care mi-am pierdut sufletul este o zi extrem de trista pentru toata omenirea, este o zi in care fiecare se simte trist fara a avea un motiv bine definit, fiecare crede ca lipseste ceva in viata lui. Dar hai sa nu sar asa peste povestea palpitanta a momentului si a motivului pentru care am ramas fara suflet.

A doua tentativa de a ma trimite in rai, a fost in jurul varstei de 7 ani. Era vara afara si pe vremea aceea, masinile faceau dovada avutiei persoanelor care le conduceau. Un prieten de'al parintilor mei, doctor, d'abia isi cumparase o Dacie, si venise fericit nevoie mare sa se laude cu noua lui achizitie. Desigur ca la plecare, a aparut si buricul pamantului (EU) care voia sa iasa la jucat cu copii afara, dar care isi rupea cateva minute din timpul pretios de alergat pentru a vedea "jucaria" mare pe care si-a luat-o "nea doctoru'". Dupa ce am admirat cateva minute jucaria minuscula pe care o avea intr-o cutie maare de metal, am observat ca nea' se pune si el in cutie. "Nea, Nea, daca te inghite cutia asta???" si speriata am inceput sa il trag pe om din calea masinii care parea ca vrea sa il inghita. "Mai iubito, asta e jucaria mea mare! Nu inghite oameni" "NUUUUUUUUU!" si am facut ce stiam eu mai bine : sa plang cat puteam de tare. Pana la urma, mi-a explicat doctorul ce face jucaria cea mare si ca este foarte cuminte, nu musca, nu zgarie, nu face nimic, decat "te face sa zbori".

Mare greseala din partea lui sa imi spuna ca masina te face sa zbori, pentru ca imediat ce a pornit masina, m-am prins cu manuta de portiera din dreapta si in mintea mea ma vedeam zburand ca in desenele animate, eu si Supermanul patrat de metal. Din pacate pentru mine, in momentul in care a pornit masina, m-am impiedicat si piciorusul mi s-a prins sub roata din spate. Ce imi aduc eu aminte din toata patania? Ii vedeam pe vecinii din blocul meu, iesiti la geam si urland cat puteau de tare "OPRESTE MASINA!!! E FATA SUB MASINA!!". Toata povestea s-a terminat fara repercursiuni majore, dar m-a adus cu un pas mai aproape de intrevederea cu "The Red Boss".

To be continued...

Imi doresc sa fiu designer..

Imi simt corpul strabatut de o doza foarte mare de adrenalina si pentru prima oara dupa o perioada foarte mare de timp simt ca o sa urmeze o perioada frumoasa pentru mine. Am citit astazi site-ul unui designer din Romania si cand s-a descris in cateva cuvinte, am relizat ce om vreau sa fiu. Imi doresc sa ajung un om care poate descrie in cateva cuvinte ce este si ce vrea de la viata. Nu este legat de un domeniu, nu traieste pentru a-si indeplini un scop binedefinit, ci incearca sa se bucure de viata si sa bucure pe altii prin ceea ce creaza. 

Stiam din primul an de facultate ca nu mi-ar placea sa fiu legata de un birou si tot de pe atunci am aflat ca imi doresc sa fiu inconjurata de oameni pe care sa ii cunosc si carora sa le ofer o mica particica din ceea ce sunt. Cand m-am angajat barman, am observat ca oamenii vin sa ma vada si ca le face placere sa vorbeasca cu mine. Cand am terminat proiectul de licenta, am realizat ca am o satisfactie interioara ce nu mai poate fi asemuita cu nimic. Imi doresc sa fac multe lucruri in viata, sa cant la chitara, sa scriu o carte, sa imi deschid un bar... dar cel mai mult imi doresc sa fiu un om care ajuta alti oameni, un designer. IMI DORESC SA FIU DESIGNER!!!

Taxi 4

Taxi
Taxi 2
Taxi 3
Un pic ametita de seara care a trecut astept nerabdatoare taxiul. A fost o zi destul de plina si cheful organizat de fete a iesit super fain. Din fericire pentru mine, apar toate cele 3 taxiuri in acelasi timp si nu sunt nevoita sa astept sa plece toata lumea pentru a transmite multumirile. Ca niciodata s-a hotarat si prietenul Monicai sa ne insoteasca si uite asa ne inghesuim toti 3 in taxi. 

"Ce ziceai ca se va intampla a 3-a oara?"

Ridic capul din cadouri si cand il vad realizez ca lumea este cu mult mai mica decat mi s-a spus. Din fericire pentru mine, tequilla si berea sunt mult prea in sange pentru a ma mai intimida la vederea lui X. Incep sa rad stupid si tare, "Esti mai rau ca scaiul!!" si continui cu rasul.

Desi sunt sigura ca orice alt tip s-ar fi uitat urat si si-ar fi vazut de drum, al nostru TaxiGuy a inceput sa rada in ton cu mine "Mda, cred ca ai putea spune si asa". 

"Si tie iti place ca ne intalnim! Apropo, e ziua mea.. asta inseamna ca am parte de o cursa gratuita, nu?" si iar dau cu rasul. 

"Clar! Desi avand in vedere ca te fac sa razi, as putea echivala rasul cu un cadou" si imi baga un suras de milioane, gen smiley-ul de pe mess.

"Eee.. poate ma provoc singura ..." si nu reusesc sa imi duc la bun sfarsit vorba ca ma buseste rasul si mai tare. 

Sis si prietenul ei rad de rasul meu, si cand observa ca aproape ca am ajuns la destinatie incearca sa ma convinga sa le dau cadourile pentru a le duce ei in camera "Hai ca luam noi astea, si asa mai poti ramane si tu cu baiatul asta, ce zici?"

"CEEE??? Sunt cadourile mele! Nu se atinge nimeni de ele! Nu le dau nimanui!! Si de ce as ramane cu baiatul asta? Auzi ma, tu vrei sa raman cu tine aici?" Nu mai trebuia decat sa marai un pic ca sa pot fi o salbatica in toate regula.

X incepe iar sa rada si imi spune "Mi-ar face o foarte mare placere sa ramai sa iti spun si eu un La Multi Ani mai potrivit".

Ei bine nu ma asteptam la reactia asta, motiv pentru care am inceput sa ma fastacesc si cand am iesit din masina aproape ca am iesit in dinti. Din fericire a fost Sis pe faza si nu mi-am pocit mutrisoara, ba mai mult, am reusit sa ma postez sistematic in locul din fata, incercand sa fiu cat de domnisoara puteam la ora aia (mi-am  trantit un genunchi pe bord, desi voiam sa ma asez finut in pozitia picior peste picior).

"Deci... as putea sa te pup pe obraz?" si cu un zambet subtil se uita direct in ochii mei.

OK! Daca ar fi fost o seara obisnuita de betie, as fi fost eu cea care l-ar fi abordat si la ora asta as fi fost calare pe el ca fetita pe ponei, insa cum nu era o seara obisnuita, eram doar ametita si efectul vorbelor lui m-a facut sa bag capul in pamant, sa zambesc stupid, sa ma inrosesc si sa rostesc un abia auzit ".... da....." 

X pare un tip super. De varsta cu mine, la facultate, inteligent si amuzant, ba mai mult, extrem de atletic. (nu ar trebui sa pot sa asimilez cuvintele astea, insa am facut-o, e blogu meu :D) Ii spusesem niste lucruri foarte personale si a avut grija sa nu faca misto de mine pe seama lor. Ce sa mai,  seara trebuia sa se termine cu niste saruturi pasionale, un nr de telefon si un nou boyfriend.

Din pacate pentru mine, in momentul in care m-a prins de barbie, a intrat in functiune sistemul de autoaparare si m-am smucit ca un animal care a fost batut de prea mult timp. Nu, nu imi explic ce s-a intamplat! Poate din cauza alcolului, poate visam cu ochii deschisi, poate... 

Seara s-a terminat cu o privire nedumerita din partea lui, niste gesturi fastacite din partea mea... si o poveste ok pentru voi :P

Taxi 3

Sor'mea, mirosind umilirea prin care trec, a inceput sa il ia la intrebari despre "noaptea noastra" si s-a grabit sa il invite si pe el la iesirea noastra intre fete. Ca un facut, a sunat si Vali sa ne anunte ca ea nu mai ajunge. Mai multe motive pentru a-l forta aproape pe TaxiGuy sa raspunda invitatiei.

"Vrei si tu sa vin?"

"....." eram absorbita in informatiile pe care mi le furniza creierul si ma rugam de el sa inceteze!

"Deci nu prea vrei sa vin? Si tacerea e un raspuns"

Cotul Monicai a fost un remediu destul de bun pentru a ma trezi la realitate "Poftim?"

"Ar fi ok daca as veni si eu cu voi?"

"Mda... de ce nu" si am incercat un zambet timid care cred ca a iesit mai mult a un strambat odios, dar nu l-a speriat. 

Cand am ajuns la destinatie "Crew Bar", din fericire nu mai aratam ca un bec pentru Craciun, si aduceam mai mult a om. La masa am vrut sa ma asez in colt, purtand speranta ca TaxiGuy se va aseza in fata mea, insa, am avut surpriza sa se aseze fix langa mine! O noua portie de rasete din partea lui Sora si a astuia, la adresa pigmentarii rapide a tenului meu in situatii jenante.
Ca sa fie treaba, treaba, au inceput sa sune telefoanele si diversi prieteni din Brasov sa isi aduca aminte de existenta noastra si sa se autoinvite la iesirea noastra in oras.
"Si iesirea voastra cu fetele s-a transformat intr-o foarte mare reuniune? Sau ma insel?" ma intreaba foarte frumos respectivul...
"Pot sa te intreb si eu ceva... Fara sa par nesimtita?" il intreb in timp ce fac ochii mari spre el.
"Desigur!"
"Stii ce nu te-am intrebat niciodata? Si am realizat ca mi-ar face placere sa stiu?"
"Ia uimeste-ma... ce?"
"Cum te numesti tu mai exact?"
Cu intrebarea asta, am reusit sa starnesc un potop de rasete din partea "inculpatului" si abia ca s-a potolit dupa 5 minute.
"X, ma numesc X"

Gata, de aici pot sa ma linistesc. Tot ce imi trebuia ca sa ma linistesc era numele lui. Un semn ca suntem mai apropiati ca la prima noastra intalnire.
"Incantata X! Eu sunt..."
"Da Cata, am auzit cine esti tu!" mi-a facut cu ochiul si apoi a inceput sa rada cu pofta!
Desigur ca mi-am amintit de toata prima noastra conversatie si cu riscul de a-mi face buzele sa sangereze, am facut singurul lucru pe care il mai puteam face (in afara de roseata) : mi-am muscat buzele!
Nu a durat mult, si X a trebuit sa se intoarca la munca, pentru ca nu avea totusi liber. A vrut sa imi ia numarul de telefon insa am reusit sa ma eschivez spunandu-i.. "3-rd time is the charm!" ;)

To be continued...

4!

Tocmai ce am vb cu o prietena si mi-a povestit de ultima ei achizitie. Ce m-a facut sa scriu aceasta mini postare despre el? Faptul ca : ARE 4 CERCEI IN LIMBA!!!
 De ce si-ar pune cineva 4 cercei in limba??? Ok, sa zicem ca as intelege cand iti pui 2 cercei, ca nu vrei ca primul cercel sa se simta singur... dar 4??? Ce vrea sa insemne? Ca ai un chef de cercei in gura?????? Ce se intampla daca apropii un magnet foarte puternic de ei, iti smulge limba cu totul? Si ce doamne iarta-ma simte o gagica cand te saruta, ca se saruta cu "omul tinichea"?
Voi puteti gasi o explicatie logica?

Taxi 2

Ma grabeste sor'mea de zor ca sa ajungem la marea intalnire cu Vali. Nu am mai vazut-o de mult si ce-i drept la capitolul socializare stagnez de ceva timp incoace. A trecut si vacanta de vara si parca nu mai sunt asa incantata ca stau pe Colina. 

"Nu te mai uita atat in oglinda!! Incalta-te naibii o data si hai sa plecam.. Sunt sigura ca am intarziat mai mult decat o groaza!!!"

"Hooo ca nu ne intalnim cu presedintele! Nu mai mergem pe jos, ci cu taxiul! Il platesc eu!! MULTUMITA???"

Ma uit iar in oglinda pentru a fi sigura ca am nimerit bluza si realizez ca mi-ar placea totusi sa iau adidasii. "Nu vine bine nici asa". Ii dau jos si iau iar sandalutele cu toc. Acum sunt multumita!

Iesim amandoua in parcare la A-uri pentru a astepta taxiul si incepem sa discutam despre ce am mai facut in orele cat nu ne-am vazut. Intr-un final apare si taxiul din care iese soferul (un tip extrem de frumusel) pentru a-i deschide portiera sora'mii. Eu care raman bulversata pe partea cealalta a taxiului cu mana pe portiera deschisa "Oare daca inchid portiera, vine sa o deschida?". Imi ia o fractiune de secunda sa realizez ca as avea mai multe sanse sa ma baga in seama daca nu as fi atat de patetica si ma arunc in taxi. 

"Bine, bine, daca stiam ca deschizi portiera ramaneam pe partea cealal...." rostesc in acelasi timp cu el care ...

"Uite ca lumea e mica!" si ii vad ochii extrem de veseli in oglinda.

Nedumerita, trantesc un "Poftim" destul de nepoliticos si imi ridic spranceana in semn de "crezi ca eu stiu orice taximetrist de pe lumea asta?" (nu stiu daca de pe lume, dar cu siguranta stiu foarte multi in Brasov si in Targoviste!)

"Nu ma mai tii minte?"

Fata mi se destinde si acum imi folosesc toate resursele mintale pentru a-mi aminti chipul taximetristului. Adevarul e ca la cati taximetristi am acostat in ultima perioada, slabe sanse sa imi aduc aminte tocmai de asta. Chit ca este extrem de dragut! Nu sunt atenta si imi scapa un gest ce nu poate sa exprime decat "ee... it's not such a big deal" pe care din pacate nu il scapa taximetristul ce dragut.

"SERIOS NU ITI ADUCE AMINTE DE MINE??? Am petrecut aproape o noapte impreuna si tu nu iti mai aduce aminte nimic???"

"Poftiim" sare si sor'mea "a-ti petrecut o noapte impreuna?"

"......" eu nu stiu cum sa reactionez sau ce replica sa dau. Stiu ca am mai sarit calul cu bautura de cateva ori, dar de aici pana la a face ceva cu cineva si a nu avea nici o amintire e cale extrem de lunga. Deja am bagat privirea in pamant si incerc din rasputeri sa reanimez creierul pentru a-mi oferi macar o mica informatie cu privire la iesirile mele nocturne.

"Trebuia sa pleci in Bucuresti si am stat cu tine pana dimineata"

Nu a fost nevoie sa termine propozitia, deoarece in momentul in care am constientizat ce taximetrist este si inspre ce Bucuresti ma indreptam, cred ca roseata pe care o emanam putea fi folosita pentru a lumina un intreg oras. "O Doamne!"

To be continued...

Listen to the music...

Stau in bar la fra' si ma intreb ce lipseste din viata mea. De abia am reusit sa fac rost de coloana sonora de la Supernatural si acum cand o am, ma intreb ce mi-ar trebui ca sa fiu cu adevarat multumita de ziua de azi. Ascult melodiile ce se perinda una dupa alta in difuzoare, cand brusc ma loveste ... neamnezia (ca sa va explic mai bine, am avut amnezie pana in acest moment cu privire la acest aspect in particular! :D)! Au trecut luni bune de zile, de cand m-a parasit una din "dragostili" mele cele mai mari. Aceasta "dragosti" mi-a fost alaturi la bine si la greu, a fost cu mine cand alergam, a fost cu mine la fiece iesire in oras sau in alte orase. Mi-a fost alaturi la Brasov si deopotriva la Targoviste. Pana cand, cam in acelasi timp cu laptopul, s-a hotarat ca i-a ajuns. Daca Laptopica s-a deschis, mp3-ica nu s-a mai deschis!
MP3-ica, m-ai lasat cu ochii in soare literalmente. Literalmente! Inainte mergeam pe strada si nu vedeam nimic pentru ca eram prea ocupata sa te ascult si sa ma abtin sa nu dansez (desi au fost cateva ocazii in care am facut-o si p;asta cand eram singura pe drum :-"). MP3-ica mi-e dor sa alerg alaturi de tine si sa nu fiu nevoita sa ii ascult pe muncitorii dobitoci care prefera sa imi comenteze fundul decat sa munceasca. MP3-ica mi-e dor sa mergem amandoi la drum, si sa ma scapi de manelele odioase pe care le asculta unii sau altii in masini sau in tren.
Va rog fie-ti-va mila de un suflet bantuit si donati un MP3 player nou (acceptam si MP4 player) care sa imi aline "Singuratatile"!!
 VA ROOOOOOOOOOG!!!

P.S : Promit ca o sa scriu la fel de des ca pana acum! Totul pentru un nou Mp3-ica!

what do u want from me?

"Am ajuns la maxim? Sau mai pot?"
- Vreau multe...
- Munceste!
- Vreau pe cineva...
- Munceste!
- Vreau altceva...
- Ba nu! Nu poti avea nimic peste ceilalti, si nici macar ce au ceilalti! Munceste ca sa ramai la o mediocritate acuta, ultima veriga a unui lant mult prea intortocheat!
- Vreau ceva...
- Vrei sa iti depasesti starea? Minte-te frumos, ca asta ti-a ramas! Viseaza o rochie alba si frumoasa, pe malul unui rau imprejmuit de pietre albe si la bratul unui El pe care il doresti! Viseaza si vei primi ura si raunchiuna, minciuna si disperare, dezamagire si ipocrizie. Munceste!
- Vreau alta viata...
- Prea tarziu! Trenul pe care l-ai ales nu mai poate fi schimbat! Nu te mai poti intoarce de unde ai plecat, nu mai poti cobori la alta statie...
- Vreau ...
- Draga mea inima, iti spun ca degeaba te framanti si vrei sa iesi la suprafata! Nu mai e loc de tine! Eu, creierul, ti-am luat locul de mult!

Fobii

O sa pun in aceasta postare "conversatia" pe care am avut-o cu honey despre fobiile noastre! Pentru un asemenea subiect, am ales si o melodie mai .. activa :D
[.....]
Honey : PAI CAPUSELE NU CRED CA SUNT INSECTE
Honey :
catalina vasile : arata ca niste insecte
Honey :
catalina vasile : si mi-e la fel de frica [de capuse].. precum mi-ar fi de un paianjen
catalina vasile : si anume : FOARTE FRICA
Honey : AOLEU
Honey : MIE IMI E MAI FRICA DE CAPUSE
Honey : CEL MAI FRICA
catalina vasile : dupa ce am stat cu ea [Pogo]... m-am aruncat in baie... si am stat vreo ora acolo
Honey : SI DE DI_OR MAI IMI E ASA DE FRICA
catalina vasile : mai sa dau cu peria de sarma
Honey : :-ss
catalina vasile : :-o
catalina vasile : dihor?
Honey : :-ss
Honey : DAAA
catalina vasile : unde dracu ai vazut tu dihor? [poate ar fi trebuit sa scriu Scaraotchi?]
catalina vasile : ))))))))
Honey : >:P
catalina vasile : ))))))))
Honey : EE..NU AM VAZUT
catalina vasile : ))))))))))))))))))
Honey : DAR STIU CA EXISTA
catalina vasile : :)))))))))))))))))))
Honey : S I IMI E FRICA DE EL
Honey (: RAU
catalina vasile : si mie mi-e frica de extraterestrii
Honey : >:P
catalina vasile : =))))))))))))
catalina vasile : ))))))))
Honey : FATAAA
Honey : CE REA ESTI
catalina vasile : hai ca esti tare
catalina vasile : ))))
Honey : >:P
catalina vasile : stiu ca iti mai e frica si de leu [cand am fo la Zoo a inceput sa raga un leu, si a noastra honey mai sa o ia la sanatoasa :P ... ok, facea urat leul, dar era in spatele gratiilor]
catalina vasile : ))
Honey : SI DE PORUMBEI
Honey : NU PREA [vb de leu]
Honey : AAAAAA..BA DA [de acelasi leu]
catalina vasile : exact
Honey : :((
catalina vasile : )))))))
catalina vasile : )
Honey : DAR DI_ORUL E ALTCEVA
Honey : TIE NU ITI E FRICA DE EL/
Honey : ?
catalina vasile : )
catalina vasile : poate o sa imi fie cand o sa intalnesc unul
catalina vasile : )
Honey : PAI FATA
Honey : AI SANSE
catalina vasile : ca asa.. presupun ca iti este frica si de urs
catalina vasile : ))
Honey : Don't make me hurt you
catalina vasile : si sunt sigura ca ai mai multe sanse sa te int cu ursul
catalina vasile : decat cu dihorul
Honey : NU NEAPARAT
catalina vasile : )))))))))
catalina vasile : aoleu... rad in hohote
catalina vasile : )))))))
Honey : e posibil sa apara un di_or de oriunde
catalina vasile : ))))
Honey : nu mai rade!!!!!!1
Honey : =((
catalina vasile : te superi daca pun asta pe bolg
catalina vasile : te roooooooog
catalina vasile : ))))
Honey : :((
Honey : pune..fa-ma de rs
catalina vasile : )))))
Honey : ras
Honey : ca imi e frica de di_or...porumbei si capuse
catalina vasile : :))
Honey :((

catalina vasile : si mie de molii
catalina vasile : stai.. sau de tot ce zboara
catalina vasile : )
catalina vasile : si e insecta
Honey : aa..tu flur..esti de rasul lumii
catalina vasile : ))
Honey : fluturasi
Honey : ))))))
catalina vasile : nu mi-e frica de fluturi..
Honey : e bine?
catalina vasile : doar de molii
catalina vasile : )))))
catalina vasile : esti geniala
catalina vasile : )))))
Honey : pai sunt femininul fluturasilor
Honey : deci de femei iti e teama
Honey (13.05.2010 19:39:02):))))
Honey (13.05.2010 19:41:00): I hope you don't slip while I'm mopping the floor with you.

P.S : lui Honey nu ii mai functioneaza litera h... ca atare.. o sa trebuieasca sa va dati un pic silinta :D
P.S.S : mda.. am o fobie pentru cam tot ceea ce inseamna insecta... :(

Taxi...

Ies din blocul fetelor si ma gandesc cu infrigurare la cat de tarziu este si la cat de trist ar fi sa ma pun sa dorm. La 5 dimineata am tren catre Bucuresti pentru a ma duce la trainning si daca ma pun acum la somn, cu siguranta nu o sa ma mai trezeasca nici cavaleria reginei. E destul de racoare afara, dar nu indeajuns incat sa ma sperie un drum pe jos pana la camin. Decid rapid ca daca nu apare nici un taxi pe strada merg usurel pe cele doua picioruse ale mele. Ca niciodata, exact cand ajung pe Grivitei apare un taxi langa mine. Fac celebrul semn din cap, gen "esti liber", si primesc un zambet dragut si un semn prin care sunt poftita sa intru.

Desi cu alte ocazii as turui ca o moara stricata despre vreme, acum sunt destul de ocupata sa ma gandesc la ce voi face pana la 4 jumate dimineata si realizez dupa cateva secunde ca soferul vorbea cu mine.

"Poftim?"

"Scuza-ma, nu stai cumva la camera 105? In caminul 8?"

"Ba da.." ii spun cu jumatate de gura si incerc sa imi dau seama daca l-am mai vazut pana atunci... "E dragut!"

"Pai ma intrebam de unde te cunosc si am realizat ca de acolo te stiu..."

"Mda... stau acolo pe timpul verii, deoarece muncesc.. de obicei stau pe colina... Tu? Tot in caminul 8?"

"Nu... stau in 9"

Si incepem sa infiripam o conversatie.

Cand ajungem in parcarea din Memo, placut impresionata de interlocutorul meu, fac ceva ce nu as fi facut cu alte ocazii.

"Scuza-ma, am de prins un tren la ora 5 si daca ma pun de la 2 sa dorm, cu siguranta nu o sa ma mai trezesc... Si stiu ca nu merge asa de bine treaba cu taxiul noaptea... Crezi ca .. ai timp sa bei o cafea cu mine si sa imi tii de urat vreo 3 ore?"

Ma bucur ca este destul de intuneric si reusesc sa imi camuflez roseata pe care o am in obraji si apoi zambetul pe care il am afisat de cand mi-a spus :

"Da, mi-ar face placere"

Am inceput sa stam de vorba si inevitabil am ajuns la discutii destul de intime. Eu fiind recent separata de un idiot care reusise sa ma provoace inclusiv dupa ce ne-am despartit, si stiind ca probabilitatea sa il mai vad pe tip era de 1%, am inceput sa ii povestesc toate problemele mele cu privire la barbati.. si in special la dobitocul ala. Plus un mic bonus cu detalii picante din viata amoroasa care era practic aproape nula datorita specimenului mai sus mentionat.

Cert este ca, la ora 5 dimineata cand am ajuns in tren eram eliberata si usurata sufleteste. 

In Bucuresti am mai intalnit un taximetrist foarte serviabil bucurestean care m-a ajutat si mai mai ca a facut-o pe gratis. Aproape ca a trebuit  sa ii indes banii de cursa in buzunare.

In orice caz, pana seara, am uitat de taximetristul dragut care mi-a zambit in noaptea precedenta!

To be continued

P.S : Bibiuta, asta se intampla pe vremea cand erai o VACA! Acum nu mai esti :))) :*:*:*
P.S.S : Iti dedic aceasta postare :D

I love Pogo!

La doua zile dupa ce am plecat la Ploiesti parintii mei s-au hotarat ca cel mai bine ar fi sa o dea pe Pogo. Si au gasit un "unchi" binevoitor ce detinea curte. Desigur ca s-au gandit ca au dat-o pe maini bune, insa ...

Aseara tatal meu i-a spus mamei ca a vazut un caine care seamana cu Pogo in parculetul din fata blocului. A strigat-o dar nu s-a dus la el, fapt ce l-a facut pe tata sa creada ca s-a inselat. Insa astazi, cand s-a intors fratelo de la treaba lui, ghiciti cu cine a intrat in casa! Un Pogo foarte slab, speriat, murdar si plin de capuse!

Din pacate... nu va pot spune ce reactie am avut... cert este ca sunt dezamagita! In primul rand de mine, ca nu am stabilitatea necesara pentru a avea grija de un caine, stabilitatea materiala in mod special. Sunt dezamagita ca nu stau la casa, ca nu am o curte, ca nu am bani... Sunt dezamagita de ai mei parinti ca nu au resursele necesare pentru a-i oferi unui animal un adapost! Sunt dezamagita de lumea in care traim... Sunt dezamagita in de acel "unchi" care nu a fost in stare sa aiba grija de un animal! Si daca a fugit de acasa, sunt dezamagita de lasitatea de care a dat dovada in a nu ne anunta de acest lucru. Sunt dezamagita de doctorul veterinar care atunci cand a vazut-o plina de capuse, nici nu a vrut sa mai puna mana pe ea si cand i-a aplicat solutia a facut-o cu scarba!

Din pacate, nu o pot tine pe Pogo langa mine, insa apelez la voi de data aceasta! Daca exista printre voi o persoana care isi doreste un dalmatian cuminte, care nu stie sa ofere decat dragoste si care nici macar o data nu a latrat un alt om, va rog sa imi lasati un comentariu.

pact cu ...diavolul

Ziua in care mi-am pierdut sufletul este o zi extrem de trista pentru toata omenirea, este o zi in care fiecare se simte trist fara a avea un motiv bine definit, fiecare crede ca lipseste ceva in viata lui. Dar hai sa nu sar asa peste povestea palpitanta a momentului si a motivului pentru care am ramas fara suflet.

Avand in vedere ca am scapat de prima tentativa de a ma trimite in rai, Dumnezeu s-a hotarat sa ma faca sa ma gandesc putin mai serios la situatia mea de pe Pamant, motiv pentru care mi-a trimis ceva. Un incisiv central. In plus! Si m-am trezit dintr-o data ca un dinte de "otel" imi creste in spatele unui dinte de "lapte". Ai mei nu s-au panicat prea tare si au facut ce ar fi facut orice parinte la vremea aceea : m-au lasat sa imi leg dintele de usa si apoi au deschis usa (mai aveam o varianta, imi legam dintele de un bat cu o ventuza in varf, pe care il bagam intr-un pistol si cu care trageam apoi! Nu am scapat de nici un dinte in felul asta, dar era atat de haios cat ne chinuiam sa legam dintele de bat!). In orice caz, dintr-o data, fetita draguta a carei fata era o ca o luna plina a ajuns fata draguta a carei fata era ca o luna plina cu un dinte stramb in fata. Din acel moment, timp de multi ani am fost nevoita sa port aparate dentare in speranta ca se va redresa cumva dantura... Nu s-a redresat nimic! Poate am si eu parte din vina, pentru ca un aparat nu rezista mai mult de o luna pe mainile mele, ma rog, in gura mea! Aveam grija sa le fac pierdute : "L-am uitat la iarba verde si nu mai stiu unde l-am pus" (l-am aruncat in padure cand am fost la "toaleta"); "L-am uitat la mamaia si la tataia in Odorhei.. si mi-am adus aminte abia acum cand suntem in Targoviste" (l-am ascuns in spatele unor cani la care nu prea umbla nimeni), etc. Cea mai umilitoare experienta cu un aparat dentar a fost pe la 13 ani, ultima oara cand am purtat aparat. Abia il "montase" dentistul si avand in vedere ca era un aparat mai special, nu puteam inchide gura, motiv pentru care, mare parte din saliva mi se prelingea pe barbie. Avand in vedere ca eram deja domnisoara in toata regula, nu am mai vrut sa vina mama cu mine la dentist, ci am luat o prietena. Si uite asa, fiind relativ destul de tarziu, ne-am hotarat ca de la stomatologie sa plecam cu autobuzul (Catrinel, nu rade!). Avand in vedere ca eu eram cea mai mare dintre noi, m-am dus la taxatoare sa iau bilete. "Imi .... da...ti..... si ... mie... 2.....bilete" si cand sa ii intind pumnul de marunt, imi pica pe jos toti banutii! Acum o sa am nevoie de imaginatia voastra pentru a va face sa intelegeti cat mai bine ce avea in fata taxatoarea : o fata rumena in obraji, care are saliva pe barbie, in timp ce vorbeste tot incearca sa "retraga" excesul de saliva care nu ii cursese pe barbie (scoteam si sunete ciudate din cauza asta) si pierde maruntisul prin autobuz! E lesne de inteles ca am mers gratuit pana la urma, si am primit si locuri!

To be continued...

prin ploiesti...

Daca va intrebati ce am facut azi... ei bine... mi-am luat aparatul foto, 3 lei (din care am pierdut 2) si am aterizat la Hon la munca.. si de acolo in parc...
Cam asta a iesit :

La cumparaturi...

Sunt unele situatii in viata, cand depinzi de o suma foarte restransa de bani. In timpul facultatii aceste situatii erau destul de dese, avand in vedere ca fumam extrem de mult si trebuia sa am mereu cel putin 3-4 tigari pentru a avea o zi buna, dar dupa facultate si tinand cont de faptul ca nu mai fumez, teoretic aceste situatii trebuiau sa fie cu mult mai putine. Ei bine, nu!
Astazi am facut "piata" cu 5 lei! Logic vorbind, cand auzi 5 lei, te gandesti la o ciocolata si cam atat. Sau la nici juma' de pachet de tigari (fumatorilor, stiu cum va merge creierul!). Ei bine.. daca posezi o fata ca a mea, se pare ca 5 lei iti pot aduce o masa destul de consistenta. Acum sincer vorbind, in timpul facultatii nu era asa deranjant sa primesc doua kile de cartofi in locul unuia sau un kil intreg de capsuni in loc de jumatate...
In orice caz... de cum am intrat in magazin primul lucru pe care l-am intrebat a fost "Aveti cartofi". Sunt sigura ca nu mai e cazul sa precizez de ce am intrebat tocmai de cartofi! Nu aveau! Asa ca, cu cei 5 lei in mana stiam doar un singur lucru pe care trebuia sa il cumpar : painea. Desigur, am luat cea mai mica si mai firava paine de 1 leu, gandindu-ma ca asta inseamna ca as avea mai multi bani de altceva. Insa am realizat ca o paine firava nu inseamna mai multi bani, ci mai putina paine. Asa ca am schimbat-o si am luat una la 2 lei.
Sa facem un calcul : 5-2=3.
Am stat putin pe ganduri si am intrebat "Oua aveti?"... "Da" raspunse baiatul dragut de la tejghea .. "Bine atunci... dati-mi doua!"
In cazul in care nu v-ati prins i-am spus : DATI-MI DOUA!!!! Tipul s-a dus dupa oua si eu am inceput sa dau tarcoale rafturilor pentru a vedea ce as mai putea lua pe langa oua.
Sa mai facem un calcul : 3-1=2
In timp ce treceam pentru a mia oara pe langa frigiderul cu carne, mi-au cazut ochii pe pretul carnatilor si am realizat ca as vrea sa mananc niste carnati, moment in care in tartacuta mea obosita a aparut intrebarea "Oare un carnat are mai mult de 100g?".
Dragutul de la tejghea a fost promt langa mine si in timp ce incercam sa nu rad cat pot de tare am inceput sa fac ce stiu eu mai bine. Si anume : sa spun adevarul! "Stiti, am banii foarte limitati.. Credeti ca un carnat are mai mult de 100 de g?"
Nu mai specific cat avea, pentru ca oricum tipul (thanks dude!) mi-a dat 2 carnati!
Si uite asa.. cu 5 lei am reusit sa achizitionez masa de seara!

P.S : cu siguranta nu mai intru in magazinul ala!
P.S.S : it's all about the face!

Iarba verde...

Care este secretul unei iesiri la "iarba verde" taman buna pentru incarcat baterii? (ok, eu nu am de ce sa imi incarc nimic, avand in vedere ca oricum stau degeaba, dar intelegeti si voi ideea de baza!)
Pui un stejar secular, o pajiste numa' buna pentru jucat volei, o masa mica, o paturica... si aduni o mana de oameni in prezenta carora te simti bine. Iei si un aparat foto ca sa faci cateva poze (dupa gratar cand ai burta plina), mai joci si una, doua partide de remi... si gata! Trece sambata! :D

 

Happy!

OK! Au venit razele de soare.. si ma simt datoare sa precizez ca sunt :





 P.S : este una din melodiile pe care le-am ascultat multe saptamani la rand! :D

CRAZY!!

Hello lumeeee...

Cand arunc un ochi pe geam sa vad ce se mai intampla de partea cealalta a zidului, observ ca lipseste ceva. Ma ridic din pat, deschid geamul si scot capul. Ma uit in stanga, in dreapta. Ma uit in sus, ma uit in jos. Imi vine sa opresc timpul si sa urlu din tot sufletul : LIPSESTE CEVA!! Dar avand in vedere ca nimeni nu baga de seama tartacuta-mi mirata de la geam, sunt sigura ca un eventual spectacol la pervaz nu-mi va aduce cine stie ce fani, ba mai mult, poate imi mai si iau vreo coaja de banana peste ochi de la vecinii lui Honey "nu mai urla fata!".

I GO CRAZY!!!

Nu este edificatoare aceasta melodie.. sunt sigura ca inca nu v-ati prins ce lispeste din peisaj. Si nu Honey, nu e vorba de tine!!
RAZELE DE SOARE!!
Unde e soarele? Unde e prietenul meu soarele? Eu ce ma fac fara el????

pact cu .... diavolul

Ziua in care mi-am pierdut sufletul este o zi extrem de trista pentru toata omenirea, este o zi in care fiecare se simte trist fara a avea un motiv bine definit, fiecare crede ca lipseste ceva in viata lui. Dar hai sa nu sar asa peste povestea palpitanta a momentului si a motivului pentru care am ramas fara suflet.

Nu stiu daca stiti, dar cu Diavolul te poti intalni doar daca pacalesti de 3 ori moartea. Ei bine, prima oara cand am pacalit moartea aveam 6 ani si un pic. Ca orice plozi cu mintea creata (nu consider ca aveam mintea creata... probabil o fost o eroare de comportament care s-a manifestat la varsta acea frageda!) eu si sora mea ne-am hotarat sa ne jucam de'a doctorii. Pentru a putea face asta, aveti nevoie de multe monede de 5 lei (d'alea mari ca pe vremuri) un copil care este pacient, o fata cat mai zambitoare pentru acelasi copil care este pacient si o sora mai mare care stie sa gadile bine. Se pune pacientul pe un pat, si i se pun pe ochi, pe obraji si pe gura monedele de 5 lei. Apoi "doctorul" verifica comportamentul pacientului la gadilat excesiv si de preferinta incepe sa rada cand pacientul inghite una bucata moneda. NU INCERCATI ASTA ACASA!! 

Si uite asa, s-au trezit ai mei parinti cu un copil extrem de rosu la fata care nu mai putea vorbi bine. Ar trebui sa precizez ca in aceiasi zi in care ne-am hotarat noi sa ne jucam de'a doctorii, ai mei aveau un chef cu rudele. Care a fost prima reactie pe care am primit-o in momentul in care am aparut toata rosie la fata si cu lacrimi in ochi, incercand sa spun "E n...ai.. vi...a... Mo...i..ai" (tradus prin semne "e numa vina Monicai")? Un hohot de ras in masa! Care a fost reactia la povestea sora'mii cum ca am luat singura moneda si am bagat-o in gura? "O sa iasa pe fund!" si alt val de rasete. Care a fost reactia la lacrimile mele nestapanite si sunetele innecate pe care le-am scos? Mi s-a cumparat o inghetata. 

Momentul cu adevarat trist al familie mele a fost a doua zi, cand fata nu a scos nimic metalic la olita si vocea deja nu i se mai auzea (cred si sper ca ala a fost un moment trist.. inca nu stiu cu siguranta!). Cand am fost cu ai mei la doctor, ni s-a spus ca am avut un noroc extrem deoarece daca moneda ar fi fost intr-o pozitie orizontala ar fi reusit sa faca niste stricaciuni si probabil "yours truly" fie ar fi vorbit prin semne, fie ar fi bantuit ceva oratanii! In orice caz, dupa 3 zile de spitalizare in care am ademenit toate colegele de camera in a face schimb de supa/suc cu banane si ciocolata, am revenit cu forte noi si cu glas recuperat!

To be continued...

IRIS..IRIS...IRIS

Asculta mai multe audio Muzica
Am mainile ridicate si incerc din rasputeri sa cant cat mai frumos, desi in masa de oameni in care ma aflu, vocea mea abia se aude. Inima imi bate dupa basul foarte puternic si corpul mi se misca in acelasi ritm cu persoanele care ma inconjoara. Simt fiecare cuvant pe care il rostesc si stiu ca acesta este unul dintre putinele momente in care nu suntem diferiti unii de ceilalti. Termina melodia si fac acelasi lucru cu care ne-au obisnuit de ani buni. Ne multumesc pentru seara oferita si pleaca. Isteria ne curpinde si dintr-o data suntem o singura persoana care ii striga cu toate puterile. Nu vrem sa ne paraseasca. Desi stim ca totul face parte din scena, nu ne putem opri din batut din palme si strigat. Cand incep se sa auda primele sunete deja simt o caldura in inima si prind cu mainile alte maini care asemeni mie cauta o atingere. "Floare de iris, floare de colt... ne-ai ocrotit, ne-ai dat un rost..." Imi tin ochii inchisi si fredonez melodia zambind. Acum totul e perfect! Va multumim!

sufletul...

Intr-o zi Dumnezeu si cu Diavolul jucau sah intr-un parc oarecare, dintr-o tara oarecare. Si cum stateau ei acolo, langa Dumnezeu a aparut un Inger care tinea in mainile lui un suflet nou nout. La vederea Diavolului, Ingerul s-a ascuns in spatele lui Dumnezeu si l-a rugat sa ii apere sufletul, deoarece este cel mai pur suflet pe care l-au facut ingerii si este singurul ce nu a fost patat de dracusorii cei rai.

Dumnezeu in acel moment a luat sufletul luminat si l-a dat Diavolului care l-a innegrit intr-o clipita.

"Dar Doamne, de ce ai facut asta? Sufletul acela ar fi putut salva alte mii de suflete cu lumina lui si ar fi putut proteja multi oameni prin caldura pe care o emana."

"Sa iti spun un secret dragul meu Inger, orice suflet atins de dracusori nu isi pierde lumina, ci doar se lupta mai mult pentru a o aduce la suprafata. Acest suflet luminat isi va cunoaste adevarata putere abia cand va reusi sa sparga negura ce s-a abatut asupra lui. Multe vor fi incercarile la care va fi supus si multe vor fi momentele in care negura va parea mai densa, insa cu ajutorul oamenilor ce il inconjoara lumina va stii sa iasa la suprafata." si spunand acestea, Dumnezeu inmana sulfetul negru Ingerului.

Diavolul la plecarea Ingerului intreaba "De ce nu I-ai spus ce se intampla cu sufletul daca nu isi gaseste lumina? De ce nu I-ai spus ca acel suflet va imprastia spaima si ranchiuna? De ce nu I-ai spus ca acel suflet se va innegri mai tare cu timpul si se va usca?"

"Dragul meu, unele lucruri sunt facute pentru a fi descoperite" si mutand turnul alb in dreptul regelui negru spune cu un zambet pe buze "Sah".

pact cu .... diavolul

Ziua in care mi-am pierdut sufletul este o zi extrem de trista pentru toata omenirea, este o zi in care fiecare se simte trist fara a avea un motiv bine definit, fiecare crede ca lipseste ceva in viata lui. Dar hai sa nu sar asa peste povestea palpitanta a momentului si a motivului pentru care am ramas fara suflet.

Primul moment in  care oamenii din jurul meu au realizat ca sunt altfel a avut loc in urma cu 18 ani. Pe atunci aveam 6 ani si eram in vizita la bunicii de la Odorheiul-Secuiesc. Acolo era terenul surorii mele. Oamenii de acolo aveau imunitate la farmecul meu, si indiferent de cat de mult ma uitam sau zambeam, intotdeauna ea avea castig de cauza. Singurul teren neutru in care puteam sa scap de toate sarcinile si supa ce mi se ofereau, era spatiul de sub masa unde ma ascundeam cu cartile de colorat, ziarele bunicului si pe masura ce cresteam toate cartile din biblioteca. Avand in vedere ca de multe ori ma suparam pe bunicii mei, deoarece o divinizau pe nepoata gresita, intr-o zi m-am hotarat ca este timpul sa le dau o lectie.  Tataia s-a dus la toaleta, si pe vremea aceea toaleta avea cheie, pentru a o putea inchide in eventualitatea in care "nepoata nebuna voia sa se duca peste maica'sa la baie, pentru ca iar considera ca s-a ridicat tonul la ea" (nb nepoata nebuna eram eu). In orice caz, cand s-a dus tataia la baie, cheia era in exterior si foarte usor am folosit-o pentru a inchide usa, iar apoi am fugit cu ea si am ascuns-o. Dupa 5-10 min, cand si-a terminat treaba, scumpul meu bunic, a incercat sa iasa din baie si a realizat ca e blocata. A inceput sa strige la mamaia ca "impielitata asta m-a incuiat", moment in care eu zbughit-o spre balcon pentru a ma ascunde dupa sacul de cartofi. Din pacate, in mintea mea ce lucra cu febrilitate la "metode de scapare de mustruluiala", nu am calculat si posibilitatea existentei altor obiecte pe balcon, alergand cu foarte mare viteza, cand am intrat pe balcon, am reusit sa impiedic (si sa rastorn!!) imensa oala de lapte care se gasea pe balcon. 

Uitandu-ma cu fata impietrita la covorul care era imbibat acum in lapte, si pe mainile pline de pete albe, in timp ce imi pierea usor, usor, culoarea din obraji, am realizat ca sunt terminata. "O sa ma dea la tigani!". Singura scapare o aveam in locul secret, in care ma ascundeam doar in cazuri de urgenta. Si anume, dupa fotoliile lor in sufragerie. Ei bine, asta era o situatie urgenta. Cu laptele prelingandu-se pe pantaloni si incercand sa ma sterg de urmele de lapte de pe maini.. pe tricou, m-am indreptat hotarata spre locul cu pricina. Din pacate, cand m-am asezat cu toata forta pe care o aveam pe jos, mi s-a agatat de curea draperia grea din dreptul ferestrei ce se afla in spatele fotoliului, si am reusit sa trag dupa mine si galeria. In caderea ei iminenta, galeria a ras si toate ghivecele de pe pervaz. Si uite asa, toata familia (bunicii, si bunicul care sparsese usa de la baie, parinti si frati), a alergat innebunita sa vada ce a provocat zgomotul puternic de mai devreme, si m-au gasit cu perdeaua peste fata, pamant si cioburi in par, si lacrimi foarte convingatoare in ochi. 

Nu are sens sa va povestesc despre momentele de dupa, insa va pot spune ca am scapat usor!

To be continued...

pact cu .... diavolul

Ziua in care mi-am pierdut sufletul este o zi extrem de trista pentru toata omenirea, este o zi in care fiecare se simte trist fara a avea un motiv bine definit, fiecare crede ca lipseste ceva in viata lui. Dar hai sa nu sar asa peste povestea palpitanta a momentului si a motivului pentru care am ramas fara suflet.

Urmatoarele daruri pe care le-am primit au fost : prezenta de spirit si orientarea in spatiu. Aveam 5 anisori cand ai mei parinti m-au lasat in grija bunicii mele care statea la cateva blocuri de locuinta noastra. Tata s-a dus la munca si mama era cu fratele meu in spital pentru a-l opera de polipi. Si cum stateam eu la bunica mea , am avut ingenioasa idee de a lua papusa cea mare (ce intre noi fie vorba, nu cred ca mai fusese clintita din locul in care se gasea de cel putin un deceniu). Desigur ca, avand in vedere ca eram doar cu cativa centimetri mai mare ca respectiva papusa, o manevram destul de greu si dupa doar cateva momente de joaca am reusit sa cad pe ea si sa ii rup un picior. Eu inca declar sus si tare ca papusa s-a deplasat singura pana la mine in camera, si tot singura si-a rupt piciorul, de ciuda ca pe mine ma iubea mamaia mai mult! In orice caz, cand a descoperit mamaia papusa, mi-a spus ca nu mai am voie sa ma joc si m-a bagat in camera cea mai indepartata de unde nu puteam face absolut nimic. 

Acum sa fim seriosi, ce copil de 5 ani ar sta linistit intr-o camera in care nu are ce face? M-am folosit de toata ingeniozitatea pe care o aveam in arsenal si prin metode numai de mine stiute am reusit sa ma imbrac si sa ma incalt fara ca mamaia sa bage de seama, si intr-un moment de neatentie am zbughit-o pe usa afara. Desigur ca mamaia a auzit usa si a inceput sa alerge dupa mine "Undeee tee duuuciiii???" 

"La taaataaaaaaaaaaaa!!! Te uraaaaaaaasc!!!" si ala mi-a fost drumul. Mamaia statea linistita pentru ca drumul pe care il aveam de parcurc pana la tata era un drum drept pe care il faceam in maxim 5 minute. Ce nu stia ea era ca m-am oprit la jumatatea drumului. 

"Hmmm.. daca ma duc la tata, o sa vina si mamaia si o sa ma pareasca. Si tata nu o sa creada ca papusa a alunecat si si-a rupt piciorul. Si o sa ma certe... si o sa ajung in camera... Hmmm... mai bine ma duc la mama, ca ea ma crede!" Si cu un zambet larg pe fata am pornit in directia opusa si am inceput operatiunea CAUTAT MAMA. Trebuie sa mentionez ca la spitalul unde era internata mama fusesem o singura data si singura memorie vie pe care o aveam despre acel loc era ca avea un zid mare de piatra in fata lui.

Si uite asa, mergeam in fata, facand ce ma invatasera mama si tata : salutand toata lumea pe care o zaream. "Saru' mana... Saru' mana" si impartasind tuturor zambete. Dupa nu foarte mult timp de mers, am gasit si spitalul. DA! Eu, copil de 5 ani, am reusit sa gasesc un loc in care nu mai fusesem decat o data. 

Am intrat pe usa spitalului si m-am indreptat catre nenea de statea la un geam de langa intrare. 

"Neneeaaaa" 

"............"(presupun ca primele momente de tacere ale respectivului om se datorau faptului ca nu reuseam sa fiu vazuta de la geam... decat daca ar fi scos capul pe geam si s-ar fi uitat in jos)

"Neneeaaaaa"

"Aoleu.. ce cauti aici mai fetita? Te-ai pierdut???"

"Nuuu :D, o caut pe mama mea!"

"Si cum anume o cheama pe mama ta?"

(asta a fost momentul in care mi se parea ca nu am intrebat pe cine trebuia deoarece nu se poate sa existe oameni care sa nu o cunoasca pe mama mea)"MAMA!!! :-|"

"Pe mama ta... o cheama mama?"

"DA!! A venit aici sa il opereze pe Georgica .. avea probleme la nas.. si s-a dus sa il repare. Poate il si schimba daca nu mai merge. Mi-ar parea rau sa il schimbe totusi, pentru ca desi e cam urat, il iubesc pe Georgica "

"A.. pai in cazul asta ia du-te tu frumos pe scari, pana la etajul 2 si poate o gasesti acolo pe mami. Ce zici?"

"Multumuesc frumos! SAAARUUUT MANAAAAA"

Ajunsa la etajul 2, am facut cel mai uzual lucru pe care l-ar putea face un copil care isi cauta mama. Am inceput sa o strig si in maxim 2 minute, a iesit mama mea pe hol. Si uite asa, am reusit sa ajung la mama mea, teafara si nevatamata. 

Nu mai mentionez fata tatei cand m-a gasit acolo, desi el venise cu inima cat un purice sa o anunte ca m-au pierdut si nici fata bunicii care a venit sa ma ademeneasca cu prajituri inapoi in "casa intunecata" (Nu am acceptat, stiam mai multe inca de pe atunci!)!

To be continued....

Time of our life!

Asculta mai multe audio Muzica

In primul rand : PLAY THE SONG SI ABIA APOI INCEPETI SA CITITI!! :D


Tocmai a trecut unul dintre cele mai frumoase weekenduri pe care le-am avut pana acum, si cu siguranta cel mai perfect 1 mai! In primul rand pe 1 mai a fost ziua lui Honey si ne-am distrat de minune impreuna, si in al doilea rand ne-am dus la Dambovicioara pentru 3 zile. In acest post o sa pun mai multe poze cu peisajele pe care le-am vazut si cum ne-am distrat in timpul zilei, iar intr-un post viitor o sa pun pozele din timpul noptii :)).
In primul rand drumul spre pestera Dambovicioara este magnific si regret ca nu am reusit sa fac poze de calitate, deoarece nu am gasit loc unde sa oprim masina... si nici nu am vrut sa fiu singura calatoare care se lipea de stanci pentru a permite masinilor sa treaca pe langa ea :P (ok, sunt sigura ca daca as fi ales sa merg pe jos, as fi scos la iveala fotograful adormit din mine :P ... dar am preferat timpul de calitate petrecut cu prietenii :))) ).
 Itinerarul nostru pentru weekend a fost aproximativ aceasta :
- ajuns la cabana pe la 11 p.m.;
- mancat/dansat/povestit pana pe la 4 a.m.;
- trezit la 9 : 30 a.m. deoarece eram prea incantati de peisa;
- facut poze peisaj, cabana, camera, oameni etc.;
- mers la cabana Brusturet si acolo unii jucat volei, ceilalti mers pe platoul de la "La Table";
- mers pe platoul "La Table" drum foarte frumos si destul de lejer cu peisaje superbe si incarcat de baterii la maxim intre orele 4-8 p.m;
- dansat/mancat/discutat/jucat remi pana la 6 a.m;
- trezit la 10 a.m;
- plecat spre casa pe la 3 p.m;
- vizitat Bran si facut poze;
- discutat foarte mult despre ce am facut :D.
Imi este greu sa scriu despre cat de frumos a fost si ce senzatii am trait, asa ca o sa postez cateva poze... si sper sa reuseasca sa arate macar o bucatica din ce am vazut weekendul asta.
P.S : daca sunt incoerenta in aceasta postare... este de vina somnul!!