sâmbătă, 10 iulie 2010

Mi-e dor de mare...




Mi-e dor de mare. Mi-e dor de prima senzatie pe care o simt in stomac cand simt mirosul sarat al marii, si de caldura din suflet cand vad apa albastra verzuie care se uneste cu nisipul si care creste pe masura ce pasii ma poarta mai aproape de mal. Mi-e dor de momentul in care picioarele imi ating pentru intaia oara in acea zi apa si de zambetul ce-l simt pe buze la gandul ca am ajuns in sfarsit la mare. Mi-e dor sa inot si mi-e dor sa ma strofoc sa nu ma inec atunci cand apa imi trece de gat. Mi-e dor de cearceaful pe care il pun intre sezlonguri si de nervii pe care mi fac cand vad ca toti trec pe langa el si imi imprastie nisip pe la toate colturile. Mi-e dor de soarele care intotdeauna e prea puternic pentru pielea mea, si de tricoul ud pe care il tin pe spate cand sunt mult prea rosie. Mi-e dor de cartea si de integramele care ma insotesc mereu, mi-e dor de palaria si ochelarii de soare. Mi-e dor de muzica mult prea tare si de terasele mult prea pline. Mi-e dor de hamsii. Mi-e dor sa merg desculta si mi-e dor sa intru in apa ca sa ma sterg de nisip. Mi-e dor sa ma plimb pe faleza si sa ma uit cu jind la toate lucrurile de acolo. Mi-e dor sa nu am niciodata bani pentru ele. Mi-e dor sa probez fustite, si sa plec cu aceleasi scoici in buzunare. Mi-e dor sa incerc sa ma trezesc in fiecare dimineata pentru a vedea apusul si mi-e dor sa adorm cu o ora inainte de eveniment. Mi-e dor sa fac poze.
Mi-e dor de mare...

Un comentariu: