Cel mai satisfacator job pe care l-am avut a fost cel de barman-ospatar. Mi-a placut la nebunie sa servesc la mese si sa stau de vorba cu oamenii care aveau chef sa impartaseasca cine stie ce amintire sau necaz. Cred ca si oamenii care veneau in acest bar m-au ajutat sa imi placa acest job. Parca eram o familie mare care se intalnea in acelasi loc. Mi-a placut sa imi stie lumea numele, sa aud oamenii care imi spun ca sunt o prezenta placuta, sa cant la inchidere si sa ma ascund dupa mese cand observam ca am ascultatori la usa. Mi-a placut sa merg acolo cand eram libera si sa joc darts. Mi-a placut inclusiv cand am facut caietul de plangeri si cand am aflat ca nu schimb indeajuns de mult scrumierele (ce-i drept chiar nu le schimbam in prima faza), ca nu ar trebui sa castig atat de mult la darts si ca ar trebui sa mai las de la mine la table. Mi-a placut cand ieseam din tura si ma duceam in club sau cand nu ieseam deloc din tura si dormeam pe bancutele mult prea stramte. Ce sa mai, ramane cel mai frumos loc in care am muncit.
Am renuntat la jobul de barman pentru a-mi urma chemarea si a ma face designer. Datorita lui Mitza l-am cunoscut pe patronul unei firme de fier forjat si acesta avea nevoie de un desenator, pentru a schita forme de fier forjat la case. Si uite asa, la mijlocul anului 3, aveam in brate 4 albume extrem de grele cu forme si modele de garduri, balustrade, si cine stie ce mobilier din fier forjat. Cred ca atunci am realizat ca nu fac facultatea degeaba si mi-ar placea sa am un aport in amenajarea interioara sau exterioara a caselor, sa las o particica din mintea mea in obiecte ce inconjoara oamenii. Din pacate, la un moment dat, mi s-a spus ca firma a dat faliment si m-am trezit pentru a nu stiu cata oara in cafeneaua caminului (era un fel de fast food) plangandu-mi de mila.
Desi nu isi are rostul, o sa scriu si despre cel mai dureros interviu la care am fost. Un fost client de la barul la care am lucrat, mi-a spus ca stie o firma de constructii care ar avea nevoie de un desenator in Autocad. Avand in vedere ca unul din motivele pentru care am dat la o facultate din care pot iesi inginer, a fost acela de a avea o echipa careia sa ii pot da indicatii, ei bine, un job in constructii ma apropia cu pasi repezi de acest pas. Fara sa stau pe ganduri, a doua zi m-am dus la interviu cu toate cunostintele mele de Autocad (o cunostinta in constructii mi-a explicat ca nu este indeajuns, dar nu am vrut sa plec urechea catre oricine) si patronul s-a hotarat sa imi dea un proiect si sa vada cum ma descurc. Prima reactie la vederea plansei a fost o incercare absurda de a ghici ce e desenat pe ea "Un patrat cu multe linii in el. Ce doamne iarta-ma?!?!?!". In 5 ore am reusit sa fac plansa intocmai. Patronul a fost destul de dezamagit. Mi-a mai dat ceva planse, mi-a spus sa exersez acasa si m-a asteptat a doua zi. A doua zi, in 3 ore eram gata cu desenul, insa patronul m-a luat deoparte si mi-a spus ca atat ii ia lui sa deseneze si ca nu are nevoie de un om care sa il tina in loc. Cu lacrimi in ochi am plecat de acolo si ca niciodata am plans tot drumul spre casa. Imi pare rau ca nu am avut curajul sa ii spun "Dupa 30 de ani de experienta desenezi asa ceva in 3 ore. Eu dupa o noapte intreaga de desenat!!!". Asa a fost sa fie!
To be continued...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu