joi, 29 iulie 2010

DAting...

Avand in vedere ca sunt disponibila pe piata de ceva timp, nu am refuzat o intalnire "sentimentala". DA! Am avut un date. Ca orice creatura din specia pe care o reprezint, inca din momentul in care am aflat ca o sa am o intalnire, am inceput sa imi fac planuri vizavi de vestimentatie, machiaj, coafura, conversatie. Cred ca asta ar trebui sa scoata in evidenta personalitea mea de "control freak" si unul din motivele pentru care sunt o persoana destul de dificila, trebuie sa analizez toate posibilitatile si toate lucrurile ce se pot intampla in viitorul apropiat. 
In orice caz, vineri dupa-masa m-am trezit in fata localului unde trebuia sa ma intalnesc cu partenerul meu destul de emotionata (inca nu stabilisem punctele conversationale pe care voiam sa le ating si era prima oara cand il vedeam pe tip la lumina zilei) si nerabdatoare. Cum mi se intampla in cadrul unor ocazii importante, am ajuns mai devreme (mda, voi taceti din gura prietenii mei, intarzii pentru ca stiu ca ma iubiti asa cum sunt!) si imi tot mutam greutatea de pe un picior pe altul, cautand puncte de reper in jurul meu care sa imi distraga atentia de la strada pe care trebuia sa soseasca Y (X e taximetristul). Din fericire, ca intotdeauna, Honey simte ca trebuie sa ma sune, si aud telefonul vibrand in gentuta. "Da, astept sa soseasca! Eeee, ar trebui sa ajunga si el cu 5 minute mai devreme, nu? Ca pana la urma asa se face cand te intalnesti cu cineva!!! Nu?". Desigur, ca intotdeauna, ma las purtata de conversatie si simt o usoara bataie pe umar. Imi intorc deranjata capul si realizez ca Y se uita amuzat la mine. "SHIT!! Cine stie de cand m-o fi ascultat. Bravoo Cata, good job making things worse!" imi spun in timp ce inchid telefonul. "Relaxeaza-te! Relaxeaza-te!!! Daca nu, mergem sa vorbim cu patronul sa puna niste perdele, ca sa luminezi linistita toata incapere" ma autoironizez realizand ca m-am inrosit. 
Ne asezam la masa si rad nervos la faptul ca ii pica meniul din mana. "Cataaaa, stai sa vezi ce se intampla daca mancati ceva!" si ma calmez instant incercand sa indepartez amintirea in care imi pica tacamurile din mana si mai apoi de pe masa, si asta in locuri publice.
El se uita destul de atent la meniu si eu profit pentru a-i analiza trasaturile. Parca era mai dragut cand l-am vazut in club. Avand in vedere ca am baut doar o bere, nu pot spune ca aburii alcolului mi-au afectat privirea, si totusi parca nu mai e ca la intrevederea noastra nocturna. "E mai solid. E destul de dragut la fata, dar parca nu era asa rotunjor la fese. Adica, e ca o sticla de cola intoarsa! Damn... cand te gandesti ca expresia asta a folosit-o cineva ca sa ma descrie pe mine" si fara sa vreau imi scapa un inceput de ras.
"Poftim? Ai spus ceva?" ma intreaba Y.
"Nuuu" imi caut mimica serioasa "Nu, doar ma amuzam la ... Laptisor de matca.. suna haios" si imi pun zambetul de toate stelele.
"A" spune scurt si se intoarce la meniu.
"Nu trebuie sa fim asa morocanosi" imi spun si in sinea mea scot limba la el si apoi zambesc la meniu, ca si cum ar fi fost un martor al reactiilor mele. "E clar ca aveam dreptate cand i-am spus lui Hon ca nu o sa iasa nimic. Ea nuuuuuu ca sunt prea pesimista, merg de la prezumtia ca nu o sa iasa bineee... NA HON! Am avut dreptate!"
 Dupa ce comandam, incepem o conversatie de suprafata despre oameni si obiceiuri. Cum imi plac astfel de conversatii incep sa ii spun ce cred eu despre Romania, despre oamenii din Targoviste, despre oamenii din Brasov, despre cat de mult imi place sa calatoresc si sa fac poze. Y se uita la mine si pare sa ma manance din priviri. "Imi place foarte mult cum vorbesti". Eu imi continui avalansa de idei si ma fac ca nu il aud, "bla bla bla bla bla". "Serios, am impresia ca ne potrivim asa de mult.. uite eu ....." si incepe sa vorbeasca despre ceva. Din pacate nu am fost atenta, pentru ca eram ocupata sa ma gandesc la ce diferenta este intre mine si el. "Ok, ii place extrem de mult cum vorbesc si ne potrivim asa de mult, dar nu are nici o parere despre ceea ce spun. Iar port un monolog..." si probabil daca m-ar fi cunoscut macar un pic ar fi realizat ca tot entuziasmul mi se dusese pe apa sambetei si in locul lui ramasese o politete de suprafata.
Avand in vedere ca trebuie sa imi ridic cumva moralul ma gandesc la faptul ca nu mi-ar strica totusi sa am un prieten in plus. Cand fara sa imi dau seama, in timp ce incerca probabil sa imi faca vreun avans siropos, mi se fixeaza privirea spre unghiile lui.
A fost prima oara cand m-am uitat la unghiile unui barbat. Nu sunt genul care sa fie ahtiata dupa unghiile facute sau extrem de ingrijite, insa unghiile total neingrijite spun ca probabil este cu totul neingrijit. Si nu vreau pe cineva care sa fie cu totul neingrijit. Cred ca ala a fost momentul in care am realizat ca nu as putea avea nimic cu Y. Din momentul in care mi-au cazut ochii pe acel amanunt, el a incetat sa mai fie Y si a devenit o mare unghie. Astfel, dupa o ora si ceva, mi-am luat "la revedere" de la unghie si m-am indreptat destul de rapid inspre casa.
Daca asta inseamna intalnire cu un necunoscut, ce ar trebui sa faca cineva ca sa intalneasca pe cineva? :-?

Un comentariu: