Urmatorul job, dupa esecul in desen tehnic a fost tot ca ospatar. Cu ajutorul unui prieten am reusit sa ma angajez intr-un restaurant/pizzerie si spre ghinionul meu intr-un loc in care ultimul sosit este un fel de sclav. Desi prietenul meu a incercat sa ma menajeze in primele zile, nu a reusit sa ma tine departe de toate rautatile celorlalti angajati, care cu zambetul pe buze incercau sa dea munca pe mainile celui mai novice, doar pentru a aduna laudele. Din pacate, tot in perioada aia am inteles de ce nu ar trebui sa lucreze doua persoane apropiate in acelasi loc. Nu am rezistat mult acolo, deoarece nu imi place fatarnicia.
Cel mai lung job pe care l-am avut a fost ca reprezentant credite. Datorita Adelei am cunscut-o pe Bianca. Doamne ce am urat-o la inceput. In primul an am avut impresia ca este cel mai "vaca" sef pe care l-am avut. Nu imi placea ce atitudine avea cand se supara, si cum intotdeauna ii placea sa imi spuna ceva, doar pentru a-mi demonstra ca regulile nu sunt la fel di pentru ea. "Astazi ai intarziat... Stii ceva? Cred ca de maine ar fi bine sa incepi sa porti camasa, da? Daca avem control?". Si desigur ca a doua zi, numai eu apaream in camasa si ma simteam atat de jecmanita! Din fericire, un an mai tarziu am schimbat locul de munca (locatia) si am schimbat si seful, Bianca devenindu-mi astfel colega. Si asa am ajuns sa o cunosc. Nu este vaca si nu este nicidecum rea, cum am vazut-o. Este chiar foarte de treaba, si chiar si acum, trece peste faptul ca sunt nesimtita si de multe ori nu stiu unde ("in fund" ar spune ea) am telefonul. Pe langa Bianca, am avut parte si de niste colegi foarte de treaba, cu care m-am distrat foarte mult, cu care am impartit retete culinare, poze si de care uneori imi mai este dor. Din pacate, la un an si 7 luni de munca, a venit peste noi perioada restructurarilor, si m-am numarat printre persoanele care au trebuit sa paraseasca acel loc.
Nu pot spune ca acea perioada a fost foarte grea, deoarece licenta imi batea la usa, si chiar aveam nevoie de o perioada in care sa ma pregatesc de restante si de licenta. Insa am resimtit fiecare secunda in care nu aveam un alt loc in care sa ma duc. A fost perioada in care a trebuit sa ma mut din apartament inapoi in camin, am inceput sa simt iar lipsa unui venit si am inceput sa simt lipsa prietenilor care acum munceau.
Am luat si licenta, si o data cu ea, am crezut ca usile firmelor la care imi depuneam cv-urile cu teama, se vor deschide mult mai usor si voi fi primita cu alti ochi. Intotdeauna mi-a placut sa cred ca faptul ca am muncit in timpul facultatii va atrage si va scoate in evidenta capacitatea mea de a reusi in viata. Am crezut ca ... Am crezut ca nu voi sta atat de mult acasa, si chiar daca nu stiu tot ce vor ei, mi se va acorda sansa sa demonstrez cat de multe pot sa invat si cat de rapid. Am crezut ca... Dar pana acum m-am inselat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu