marți, 30 noiembrie 2010

Tu ... si el!

Emeric Imre - Buna varianta rea



Afara ninge cu fulgi mari si eu simt o mare liniste sufleteasca in timp ce ma uit la jocul lor. Stau cu fata spre cer si simt fulgii care se topesc neputinciosi de pielea calda. Telefonul incepe sa sune si lipsita de chef il scot din buzunar. Primul instinct este sa resping apelul, dar observ ca nu imi apare decat numarul de telefon. Cifrele mi se par cunoscute, si incerc sa imi dau seama cine este. Esti tu...
O umbra de satisfactie si o mare de regret. O urma de zambet, apoi tristetea isi face loc pe chipul ce, in cateva secunde, isi schimba trasaturile radical. Telefonul scoate niste sunete puternice, iar in linistea noptii par niste animale lovite care isi plang soarta. Ascultand jelaniile, ma uit prin telefon si in jurul meu cadrul se schimba, purtandu-ma, in urma cu cateva saptamani, pe canapeaua de acasa . Ridicam capul din perna plina de lacrimi si ma intrebam cu ce am gresit. Ochii ii aveam rosii de la plans si inima grea de la durere. In jurul meu, nu vedeam lucruri atat de cunoscute mie, ci lucruri pe care le-ai atins si care imi aduceau aminte de tine. Covorul pe care ne-am jucat de atatea ori, perna mica pe care deseori te lua somnul, patura ce ajungea inevitabil pe jos, deoarece nu iti placea sa dormi infofolit. Imi spuneai ca eu iti sunt indeajuns in fiecare noapte. Eu si pisoiul meu de plus, atat de drag. Ma uitam la el si ochii aia mari pareau ca rad de prostia mea. L-am luat si l-am aruncat intr-un colt al camerei si plina de furie am inceput sa strang perna. Cu dintii muscam materialul tare si lacrimile incepeau sa se adune iar...  
Sunetele telefonului m-au trezit din visare si odata cu revenirea la realitate mi-a revenit si zambetul. "Alo" .. Glasul tau a ramas neschimbat, insa nu mai are nici o putere asupra mea. Tot ce a mai ramas din noi sunt niste cuvinte goale dintr-o conversatie de duzina. Din spate ii aud vocea. Ce ciudat, stau de mana cu viitorul, si de vorba cu trecutul. Nu te mai ascult si ma uit la el cu dragoste. Ochii ce odata plangeau pentru tine, acum ii zambesc lui, si buzele ce odata iti atingeau obrazul, acum se muleaza perfect cu buzele lui. Iti multumesc ca ai fost tu inaintea lui, pentru ca acum stiu sa il apreciez. Iti multumesc ca ai fost asa cum esti, pentru ca acum el e asa cum e. "Iti multumesc ca m-ai sunat... dar acum sunt cu el. O sa mai vorbim."


4 comentarii:

  1. visezi prea mult domnişoară:) hai la realitate să vezi ce cool e:)

    RăspundețiȘtergere
  2. :))) Avem si d'asta :P
    Dar de ce sa nu exploram cat putem ambele lumi? ;) :))

    RăspundețiȘtergere
  3. pentru că apoi o să te pocnească realitatea de nu te vezi:)) been there done that:P

    RăspundețiȘtergere
  4. Atat timp cat nu uiti de unde ai plecat si cu ce te confrunti... nu ar avea cine sau ce sa te pocneasca in realitate :D
    Niciodata nu visez cu ochii deschisi realitatea pe care o traiesc... so I guess that's the secret :))))

    RăspundețiȘtergere