joi, 4 martie 2010

Hai sa ne unim ... de tot!

Pe vremea cand munceam si credeam ca am prea multi bani in buzunar, tot ce imi doream de la prietenii si apropiatii mei era : O NUNTA! Imi doream sa dansez, sa ma distrez, de ce nu, sa mai si cunosc unu, doi baieti pentru a-mi putea "largi orizonturile", ce mai, sa ma simt extraordinar de bine in timp ce sarbatoresc uniunea celor doua suflete care m-au invitat. Desigur ca au fost doua nunti care au picat in aceiasi zi, fix inainte de restantele mele (restante care necesitau carca de bani fie pentru a le plati, fie pentru a ma mentine apta de sesiune cu ciocolata, cafea si muulta mancare). Din pacate nu am reusit sa ma duc decat la o nunta, pentru ca nu am dobandit capacitatea de a fi in doua locuri deodata, dar asta nu inseamna ca nu m-am simtit extrem de bine la nunta la care am fost. Exceptand partea cu "largit orizonturi" (stiam aproape tot tineretul si din acest tot tineret, majoritatea era combinat sau aproape casatorit) am primit ce mi-am dorit (mai putin o poza cu mireasa).
In fine, care e partea interesanta? Acum cand nu am absolut nici un venit, cand traiesc cu ce imi da tata (si incerc sa primesc minimul pentru ca este destul de greu sa fii un paduche in casa parintilor dupa ce 5 ani de zile ai trait cum ai vrut tu) ghiciti ce : am deja 2 invitatii la nunta, si daca totul merge conform planului pus la cale cu vreo 2 ani in urma, nu vor fi singurele!
Stiti ce este cel mai dureros lucru? Nu o sa ma duc la aceste nunti, pentru ca oricat ar incerca sa ma convinga mirii ca nu este cazul, nunta a ajuns o afacere. Stiu ca sunt nevoiti sa invite persoane ce le asigura returnarea fondurilor investite, poate chiar sa le aduca niscavai profit, motiv pentru care sunt sigura ca eu nu sunt cea mai buna alegere ca si invitat. Acum o sa ma judecati aspru deoarece sunt rautacioasa si nu stiu ce inseamna a pregati o nunta, insa stiu sigur cum decurge dimineata de dupa nunta, cand parintii, nasii si mirii numara banii (traditie din mosi stramosi, daca inainte se striga darul, acum se aduna toti intr-o camera a restaurantului pentru a numara banii culesi in casuta/galeara/plicuri si alte cele)
-"Vai Costele, prietenii astia studenti ai tai nu prea au dat banuti. Ai fi putut sa chemi si tu mai putini" zise mama miresei
-"Si Valerica, care a avut fetele alea care nu au dat decat un milion cand felul era 150? De ea nu zici nimic" se baga si soacra mare.
... Ei bine, exagerez. Cu siguranta nu sunt astfel de conversatii, dar puteti sa garantati ca nu sunt priviri pline de repros? Cum nasii au adus pe ministrul ala care a dat darul in euro .. si prapadita aia din targoviste abia ca si-a platit meniul?
Parerea mea? Nu ar fi mai frumos sa iti iei izbitul de labuta, sa zburdati ca doua caprioare prin verdeteata din padurea la care ati mers la gratar, sa luati loc intr-o poienita in care mai devreme s-a rahatit un nene gras si urat (dar mai departe, ca doar nu sunteti batuti in cap sa mergeti fix in locul ALA), sa va uitati pierduti unul in ochii celuilalt si sa va rostiti juramintele : "Ma iei ma?" "Te iau cum vrei tu! Dar tu ma iei?", "Acu ce sa zic si eu". Si apoi sa va sarutati cu patos, poate chiar sa faceti una mica printre tufisuri?
De ce avem nevoie de acte pentru a arata lumii cat de mult il iubim pe cel de langa noi? Asta este intrebarea adevarata!



P.S : Imaginile sunt luate de pe blogul : http://greatillustrations.blogspot.com/2009/04/ceva-amuzant.html

3 comentarii:

  1. total de acord la faza cu actele:D
    ma gandeam ca sunt pe cale de disparitie gandindu-ma ca actele sunt moft:)

    RăspundețiȘtergere
  2. s-ar putea sa ramai surprinsa de cate persoane considera actele .. nu un moft, ci doar un lucru care nu este necesar... insa s-ar putea sa ramai la fel de surprinsa de cate persoane ajung sa se casatoreasca fortate de imprejurari (un copil, rude, rate etc.) ... Ar fi multe de povestit pro si contra vizavi de aceste acte :P

    RăspundețiȘtergere
  3. hmmm...fortate de imprejurari e un fel de a spune; cred ca actele ar tb sa fie o alegere, nu o obligatie.
    Din pacate, sunt prea multe idei preconcepute de care nu putem scapa.

    RăspundețiȘtergere