Bored...

As vrea sa scriu ceva mai lung si mai frumos, insa vremea imi da peste cap planurile. Asa ca in loc sa gandesc, ma uit la serialul Bones, citesc "Too late to say goodbye" de Ann Rule si ascult : Carry out!
In speranta ca se va intampla ceva interesant pana la sfarsitul zilei si voi putea scrie macar o continuare la Luv Story... Have a very F**king nice day!!!!! :D

Feel good Inc.

Cu burta plina si cu castile in urechi sunt extrem de fericita ca am terminat weekendul asta si sunt nerabdatoare sa vina weekendul viitor. De mult nu am mai baut atat, nu am mai stat atat de mult treaza, nu am mai dansat atat. As vrea sa pot scrie mai multe, insa ochii imi sunt ca doua felinare pe cale sa se stinga de la prea mult consum. Sper ca pentru toata lumea a fost un weekend frumos! La multi ani florilor (fratelo, Mugurel, Flori) si celor care au mai adaugat un an pe lista (Ver, Dada), va pup si sa ne vedem cu bine maine!

P.S : asta daca reusesc sa ma mai rostogolesc din pat la laptop :))

Today was a good day... for science!

Desi nu m-am pus la cea mai potrivita ora la somn, azi de dimineata, la ora 8 jumate fix, am inceput sa aud primele sunete ale unei dimineti normale, si anume claxoane de masini. Ce este ciudat? Faptul ca am un somn atat de greu, incat ceasul suna uneori si o ora, poate, poate "ii f*t pumnul de rigoare sa il sting". In orice caz, la ora 9 (de obicei am o carte la cap si jumatate de ora dimineata si uneori seara o mai rasfoiesc) eram "rised and shined" pregatita pentru o noua zi. Programul pentru azi includea mersul la reparat laptop si ochelari. Ochelarii au avut nesansa de a-mi apartine, fapt pentru care, candva in urma cu 3 saptamani m-au simtit. Literalmente. Avand o forma neregulata (daca te uiti dintr-o parte este extrem de ovala) imi este imposibil sa ii tin la ochi, fapt ce m-a fortat sa ii duc la reparat. Cu laptopul este alta poveste.. mai lunga! Cred ca s-a saturat de mine (da Honey, am ajuns la concluzia ta!). Dupa ce timp de 6 luni a incercat sa imi dea semnale stingandu-se dupa conversatii mult prea lungi, stingandu-se la prea mult Farmville sau CafeWorld, stingandu-se la prea mult web, intr-un cuvant stingandu-se, saptamana trecuta s-a hotarat ca e cazul sa ia atitudine si s-a deschis..degeaba! Cred ca daca ar fi fost o persoana ar fi avut un zambet malefic si degetul mijlociu ridicat in aer. Ecranul albastru ce nu voia nicicum sa se transforme in plictisitorul steag al Windows a reusit sa ma faca sa realizez ca este timpul. Nu Tm, nu este timpul sa il arunc pe geam! Este timpul sa il duc la cineva care se pricepe. Si dupa cum incepusem, dimineata am scos cainele la plimbare si apoi cu zambetul pe buze si 3 covrigi brasoveni calzi in mana, am pornit la drum. Cum stabilisem cu tata, m-am dus la loto, unde am reusit sa ma fac singura de ras : am bifat cifrele Jokerului in chenare diferite si "madamoasela" de la geam s-a simtit nevoita sa imi urle greseala ca sa fie sigura ca aude toata incaperea, poate si cativa trecatori; si dupa loto, m-am postat in fata... blocului, pt ca nu ii pot spune "Magazinului de Reparat Laptopuri Incapatanate". Cu curaj si tinandu-l de mana (pe laptop) am pasit usor in incaperea semiobscura (era luminata, dar unde ar mai fi misterul?) unde un domn cu parul grizonat si o pereche de ochelari la ochi (asa o sa ajungi si tu Andrei!!) ma intampina foarte calduros "fetita lui Vasile?". M-am abtinut din rasputeri sa nu ii raspund cu un "Fetoaia lui Vasile" si i-am aratat in schimb cel mai frumos zambet al meu cu un abia auzit "Da". Ii explic omului cum sta treaba, ce am facut, ce n-am facut, ce as fi putut face, cine, ce, cum, unde si ii deschid laptopul. Omul ramasese destul de zambitor, desi eu tot incercam sa ii spun ca situatia nu este chiar asa usoara. In cele din urma, il las cu zambetul pe buze si cu bebelusul meu (este prima oara cand il las la cineva :(( ). Incercand sa imi pastrez dispozitia cu care am iesit din casa, ma indrept si spre "Magazinul unde se duc fraierii care s-au asezat cu fundu' pe ochelari", si anume sucursala din Targoviste a firmei la care mi-am facut ochelarii. Ajung acolo, imi afisez dintii cat pot de dragut (adica deloc!) si intru. Explic si acolo cum sta treaba (omit partea in care idioata s-a asezat literalmente cu fundu' pe ochelari, desigur) si dupa 5 min de dat din maini si vorbit, mi se spune ca acolo nu se ocupa nimeni de asa ceva "la Bucuresti avem laboratorul, aici nu va putem ajuta cu nimic". Supeer.

Ies din incapere clar dezamagita si incep sa imi tarasc picioarele spre casa. Pe drum ma suna tata sa ma anunte ca zambaretul si-a cam pierdut zambetul si laptopul meu necesita operatie ("Dee ceee???? Copilul meu :((( " ) si ca probabil il voi primi abia saptamana viitoare, daca am noroc. Supeeeeeeer.

Ajung acasa. Extrem de dezamagita. Si o vad pe Pogo. Si realizez ca ar fi dragut sa ies cu ea afara si sa stau pana face ceva (se pare ca puii nu isi pot tine vezica mai mult de 2 ore). Zis si facut. Mandra ca macar i-am cumparat ham si nu o mai strangulez, iau lesa si hop cu ea afara. Dupa o ora, are chef de joaca, incep sa ma alerg cu ea, sare sa ma prinda, imi prinde sacoul si .... PRRRRR. Intamplator tocmai repusesem in uz sacoul preferat pe care l-am cumparat din primul salariu pentru simplu motiv ca dupa 2 ani in sfarsit ma incapea, ba mai mult imi era si largut!Su-fucking-peeeeeeer!!!

Concluzia? Daca aveti impresia ca o portie de cartofi prajiti cu smantana si usturoi ridica moralul, aveti pe jumate dreptate!

Luv Story... The end?

Simti aroma primaverii cum iti patrunde in fiecare por si in minte iti apare o randunica al carui cioc tine usor un ghiocel. Deschizi ochii si te uiti fix la tavan, in timp ce mana se indreapta spre locul in care ar trebui sa fi ramas urma lui. "Oare daca nu as fi schimbat cearceaful, ar fi ramas macar mirosul lui?" si te chircesti pe jumatatea ta de pat. Ce ciudat! Inainte suna atat de frumos jumatatea ta, stiai ca este parte a unui tot, a unei entitati, a unui "nostru", insa acum jumatatea ta pare decat o gluma proasta si o insulta la adresa obiectului ce iti apartine intru totul. "Nu, astazi nu vreau sa ma mai gandesc la tine! Nu meriti asta!" si hotarata te dai jos din pat. Incerci sa nu te gandesti la cearta de acum doua zile, la cum si-a facut bagajul, la... Dar lacrimile de pe obraji iti arata ca in zadar te straduiesti. Te opresti in dreptul zidului de la geam si iti rezemi capul de el, doar pentru a te prelinge ca o carpa. "Tu nu intelegi ca nu mai suport? Este atat de greu sa imi spui ce se intampla cu tine? De ce nu ma mai privesti in ochi?" Iti auzi glasul din seara trecuta si iti amintesti fiecare privire, fiecare gest de parca ai fi un simplu spectator al unei telenovele. Si inca o telenovela proasta. Deja capul este lipit de parchet si lacrimile iti sunt mult prea grele, nu te mai poti preface ca esti bine. Incepi sa suspini si iti strangi genunchii in brate. "Este mai usor sa imi intorci spatele? Vrei sa ne despartim?" Cum ai putut sa intrebi asta si sa ii spui un Da! raspicat cand te-a intrebat "Tu ce vrei?"? Daca ai fi stiut ca te poate durea atat, poate ca te-ai fi gandit de doua ori inainte sa ii raspunzi atat de raspicat. Si nici macar nu este ceea ce iti doreai! Nici nu s-a uitat la tine cat a facut bagajul sau cand a sunat la taxi. Un cuvant sa fi spus! "Gata!" te ridici de jos si te duci direct la telefon "Unde va duceti? Sunt gata in maxim jumatate de ora!" Te uiti in oglinda si realizezi ca persoana care te priveste este atat de diferita de persoana care era langa el. "Nu!", ridici mana si alungi fantoma! Iei cele mai frumoase haine, iti pui masca frumoasa si adopti zambetul larg "Dar atat de fals!". Ajungi la clubul unde te-ai intalnit prima oara cu el. Si iti incepi seara cu cea mai buna prietena : vodka cu suc de mere!
De mult nu ai mai simtit capul atat de greu si ochii atat de cetosi. "Parca m-as trezi dintr-un vis..." cand realizezi ca incepi sa traiesti in deja-vu. O mana te prinde de talie si o pereche de dinti iti prinde usor urechea. "Nu te creeed!!! Nu se poate asa ceva!!!" Si ca arsa faci ceea ce ar fi trebuit sa faci din prima cand te-ai aflat in aceiasi situatie : SARI DIN PAT si fugi in baie urland "CAND IES, AI FACE BINE SA INCHIZI USA DE LA INTRARE!!!". Te asezi pe capacul de la toaleta si iti dai literalmente pumni in cap. "Cat de proasta pot sa fiu si eu? Sa patesc de doua ori acelasi lucru intr-o viata?" Usa de la baie incepe sa se deschida si iritata inhati prosopul de langa tine.. Dar iti pica din maini si deschizi ochii larg cand realizezi cine se afla in spatele ei. El ...

Cu parul in vant...

Razele de soare si-au facut loc prin perdeaua grea ce atarna la geam si au reusit sa ma traga de pleoape si sa ma faca sa deschid ochii in dimineata aceasta frumoasa. Am ridicat mainile ca in filme si cu ochii inca inchisi am inspirat cat am putut aerul din camera. As fi vrut sa il iau pe tot, sa il pun la pastrare si de fiecare data cand sunt departe sa il scot si sa imi aduc aminte de dimineata asta. Sunt bine dispusa, desi intampin fetele cu fata morocanoasa pe care nu au mai vazut-o de mult. Ma gadila putin la orgoliu sa stiu ca, chiar si asa ele imi vor da un vesel "buna dimineata" si prin mici glume imi vor schimba mimica intr-una binevoitoare. Intre noi fie vorba, mai mereu imi aduc zambetul pe buze insa daca le-as spune-o in fiecare zi probabil s-ar plictisi de mine. Astept sa se cafeaua in timp discutam prostiile pe care le-am mai triat si lucruri de care ne aducem aminte. Soarele este falnic pe cer si ma ademeneste afara. Pe geamul deschis aud cum adie vantul si ma apuca usor de obraz trangadu-ma spre usa. "Nu irosi cerul albastru" incepe sa imi spuna si constiinta. Stiu ca fetele imi vor ierta o iesire in aer liber, motiv pentru care nu mai stau pe ganduri, trag blugii pe mine, imi iau un maieu si o geaca si cu un zambet strangar pe buze ma arunc cu capul inainte in imaginea boema a acestei noi si frumoase dimineti. Zambetul il arat tuturor trecatorilor, desi sunt sigura ca multi mi-au pus deja eticheta de "copil al strazii". Cu parul in vant, cu privirea inainte ma indrept spre locul in care ma poarta pasii... Brutaria din Tractoru' unde ma tot mint ca o sa ajung ma asteapta primitoare in acelasi loc. Din momentul in care am pasit in interior, privirea imi este acaparata de ciocolata de casa la care visez de cand am gustat-o ultima oara. Abia cand imi este intinsa punguta cu cele 2 bucati de ciocolata ma pot concentra si asupra altor produse din interiorul brutariei. "Pateu cu branza si lapte" incepe sa imi urle creierul in timp ce imi deruleaza imaginea parcului si realizez ca tot ce imi doresc este sa stau in parc si sa iau micul dejun acolo.
Am savurat fiecare inghitura de placinta, fiecare picatura de lapte si fiecare particica de aer. Este atat de liniste, desi sunt inconjurata de copii si oameni ce se distreaza, se plimba cu rolele, pe bicicleta. Este linistea aceea pe care o simti cand esti multumit de locul in care te afli. Eu sunt multumita ca ma aflu aici. Desi maine nu o sa mai fiu in acelasi loc, o sa fiu multumita ca am fost aici. Nu am tot ce imi doresc, am multe lucruri de rezolvat, probleme, vise, dar ma bucur ca sunt momente in care ii multumesc Celui de sus ca ma lasa sa realizez ca traiesc. Multumesc!
M-am uitat la toate chipurile pe care le-am intalnit, am admirat toti pomii si am alergat, am stat pe loc, am deschis geaca, am inchis-o, am zambit, am vorbit la telefon, am tacut, am zambit. Am zambit!

La agatat...

Este un weekend bun si cand zic asta, inseamna ca sunt extrem de multumita ca am ajuns la Brasov si incerc sa ma bucur cat pot de mult de aerul curat si peisajul de vis (asta chiar si cand stau bosumflata :))) )... Si desigur de localurile doldora de posibile prazi si prospaturi! (ce bine suna asta :P). Insa, cum Lui Doamne Doamne ii place sa se uite de sus la mine si sa faca misto cu ingerii : "Ia sa vedem ce ii mai putem face lu' Cata, ca parca nu am mai ras de ceva timp", am reusit sa dau de cel mai nerafinat (ca sa nu zic cocalar si taran pentru ca ar fi insulte pana si la adresa astora din urma... si eu chiar sunt mandra de taranii nostrii de la tara) individ din toata galaxia. Eu cand merg sa dansez, imi place sa dansez. Fie ca este languros, amuzant sau a la Michael, imi place sa ma bucur de sunetele muzicii. Acum daca se mai nimereste sa dau de vreun baiat care se misca satisfacator (am pierdut de mult speranta ca voi gasi un baiat care sa se miste pe gustul meu sau in acelasi ritm cu mine) ma mai lipesc de el, il mai iau la un dans, mai o vorba. Revenind la povestea mea, dansam eu linistita (nu chiar linistita, topaita mai mult :)) ca asa cerea dansul) si isi face loc la masa de langa noi un grup format din 4 persoane, din care 3 baieti si o fata. Si din acesti 3 baieti, 2 erau mai draguti si unul era chiar deloc, putandu-se regasi intru totul in regnul manelistilor infocati. Nu inteleg ce cauta in pub-ul acela, deoarece acolo asculti rock&roll, oldies, latino, mai nou si house, in orice caz nici un sunet "mahalo-romanesc". Cum ritmul muzicii a cerut miscari mai lascive, m-am supus si am inceput sa ma unduiesc, fapt ce se pare ca a atras atentia catorva persoane, intre care si "scularica" de la masa de langa.
Dupa o perioada in care imi vad de treaba mea, simt ca dansez pe o suprafata mai rafinata decat lemnul rigid al parchetului din club. Era o bluza, si crezand ca e de la masa de langa, mi-am facut datoria de om binevoitor si de treaba, intreband daca e bluza lor. Mare greseala! Individul acesta libidinos ma prinde de mana si imi face un semn "subtil" ca ar vrea sa imi spuna ceva. M-am asezat langa el, sperand sa ma ajute in cautarea stapanei bluzei, insa el pe o tonalitate ce se voia a fi senzuala imi spune cu o spranceana ridicata si o privire "sexy" : "Intotdeauna mi-am dorit sa stau cu o fata plinuta!". La auzul acestor cuvinte linia melodica din capul meu a avut parte de o oprire brusca si imi este foarte greu sa redau in cuvinte grimasa ce imi caracteriza fata. "Adica eu imi dau silinta de un an de zile sa slabesc, si tu ma faci plinuta???". El zambind in continuare "Intotdeauna mi-am dorit sa stau cu o fata plinuta si cred ca tu esti aceea!". Inca interzisa, ma apropii de urechea lui si ii spun "Iti multumesc ca nu ma faci obeza". Si zambind ma retrag in coltisorul meu de dans (coltisorul asta fasta fiind tot ringul de dans). Nu cred ca trebuie sa va reproduc toate incercarile lui de a ma acosta si a ma duce acasa, dar cu siguranta am micsorat timpul de stat in club datorita lui.
Acum stau si ma intreb, ce o fi fost in mintea baiatului ala daca a fost atat de idiot incat sa "agate" asa in club. Si daca citesti numai ziarul sau te uiti la reclame toata ziua, realizezi ca nu trebuie sub nici o forma sa comentezi cu privire la greutatea unei femei, fie ea obeza sau anorexica! nu?

La bloc..

Constatari din blocul in care m-am mutat recent :

1. toata lumea incepe si se termina la etajul 8 ... care intamplator este etajul la care stau eu! De ce am ajuns la aceasta concluzie? Pentru ca liftul este mereu la 8, cand urca cineva intotdeauna apasa pe 8, cand coboara cineva... ei bine, DA! coboara de la etajul 8! Uimitor!!

2. toata lumea are caine! 2 caini la usa de langa, unul la usa de vizavi, pechinezi intalniti afara, un caine care este dresat pe la 4 (vorbeste lumea, ca eu nu l-am vazut niciodata!) si desigur, patata mea :D

3. nu ai voie sa faci zgomot in timpul zilei sau al noptii... si cand zic zgomot, inseamna "zdranganit d'ala de pletosi" sau bormasina, nu si ciocanitul cu disperare timp de 4 ore in usa! De ce? pentru ca exista copii care dorm toata ziua (si ma mai intreaba lumea de ce imi iau caine!)

4. nu trebuie sa saluti pe nimeni! Daca faci cumva aceata greseala vei intampina o serie de priviri crucise si prbabil niste mormaieli de genul "asta nu are cu cine sa vorbeasca? e atat de singura? sa vorbeasca cu cainele!"

5. daca se intampla ceva in bloc, este vina ta! Daca nu este vina ta, cu siguranta ai fost partas la evenimentul care a zguduit linistea blocului (fie ca este vb de teava de la apa, calorifere, galagie), ca atare administratorul de bloc va veni la usa ta (mai ales daca esti recent mutat) si iti va atrage atentia cu privire la grija pe care trebuie sa o ai cu tot ce inseamna tevi . P.S : cand i-am raspuns si a vazut ca e femeie, mai mai ca mi-a desenat harta aparatamentului pentru a-mi explica, ca nu trebuie sa ma ating de nimic!!! Yeah right!

6. intotdeauna vei fi interesant! cand iesi din bloc, se uita toata lumea la tine parca pentru a omagia faptul ca te-ai hotarat sa parasesti spatiul locativ (abia asteptam sa folosesc aceasta expresie >:) ).. din pacate nu se intampla acelasi lucru cand te intorci (probabil nu au instalat senzorii din fata blocului.. inca!)

ok.. sunt sigura ca stiti si voi mai multe.. si probabil as mai avea si eu cateva de adaugat.. insa acum nu mai am inspiratie :P ...
comentam viata la bloc cand doriti :D

Scrisoare pentru tine...

Deschid naiv un ochi si simt parfumul fin de cafea care ma duce cu gandul la tine. Nu mai beau cafea, dar daca m-ai trezi dimineata cu o cana de cafea sunt singura ca ti-as zambi din suflet si as sorbi cu placere fiecare picatura. Lenes imi tarasc picioarele catre baie si ma uit trist la usa inchisa. Daca ai fi aici as ridica din sprancene rautacios, as deschide usa pentru a ma juca cu spuma de ras pe barbia ta si pentru a te imbratisa pastrand capul in dreptul inimii tale. In oglinda vad un chip linistit si simplu, dar daca ai fi aici chipu-mi ar fi ca o jucarie mimand binele, raul, trimitand surasuri si sarutari inspre reflexia ta. Apa rece imi inteapa fata, insa daca te-ai juca tu cu ea si m-ai uda cu mii de stropi as dansa in ploaia trimisa de tine si te-as alerga prin casa doar pentru a-ti arunca apa la randu-mi, joc nevinovat ce ne aproapie mai mult. Deschid dulapul pentru a-mi alege hainele de drum si ma gandesc la parada pe care as face-o ca sa iti poti da cu parerea. Cu o bretea cazuta m-as uita in ochii tai si m-as apropia de buzele tale, doar pentru a ma feri sau a te saruta fugitiv, ca sa iti doresti sa ma opresti si sa ma tii in brate. Nu te-as lua de mana pe drum, nu ti-as spune ca imi va fi dor de tine, insa m-as ruga sa treaca timpul mai repede. Nu te-as alinta la fiecare secunda, nu te-as suna mereu, insa m-as gandi la tine si te-as veghea in somn. Nu ti-as spune ca te iubesc.. Dar te-as iubi.. O cat te-as iubi.

Ma impiedic de aceiasi treapta, rad gandindu-ma ca m-ai prinde doar pentru a-mi pune piedica si a ma prinde iar. Ma opresc in fata aceluiasi magazin, imi iau covrigii si stiu ca i-am putea imparti, certandu-ne apoi in gluma pe ultimul covrig. Ajung in parc si scot aparatul de fotografiat. Daca ai fi aici, nu m-as mai uita la flori, nu as mai capta imagini ale naturii atat de frumoase si linistite, te-as fotografia pe tine. Sau pe noi.... Sau pe noi! Apoi ti-as tine capul in poala si ti-as mangaia parul. Ti-as spune povesti nemuritoare si cat de mult mi-as dori sa desenez norii. Poate daca sunt cu tine, o sa ii desenez. As inchide ochii si as simti mana ta care m-ar prinde de nas si o voce amuzata mi-ar spune "Nu mai fii asa serioasa. Nu iti sta bine"...

Deschid naiv un ochi si simt parfumul fin de cafea. Lenes imi tarasc picioarele catre baie si ma uit trist la usa inchisa. In oglinda vad un chip linistit si simplu, si simt apa rece ce imi inteapa fata. Deschid dulapul pentru a-mi alege hainele de drum si imi iau si aparatul de fotografiat pentru a face poze naturii. Ajung in parc, ma asez pe o banca, inchid ochii si .... trebuia sa fii aici lasule!

blogger.com

Cine a mai tras un ochi la ce am scris pe la inceputul blogului, inseamna ca a citit si primul post in care spuneam ca nu cred sa existe oameni care si-au facut blogul pentru a primi statutul de blogger. Ei bine, de atunci a trecut ceva timp, am citit ceva bloggeri, am persoane care ma urmaresc (ieeeei!!! imi sun prietenii de fiecare data cand mai vad o persoana care ma urmareste "Sunt 7, 7 persoane ma urmaresc, iti dai seama???" "Sunt 8!!!!!!!".. saracii cred ca se intreaba cat o sa mai tina povestea :P,, eu sunt sigura ca pana la 100! muhahaha) si am ajuns la concluzia ca suntem toti niste bloggeri! Depindem unii de altii. Desigur, nu ma pot compara cu Zoso sau cu Cabral, care fie ca sunt extrem de pasionati de ceea ce fac (si inteligenti si cu timp berechet), fie sunt persoane cunoscute si/sau extrem de haioase (chiar va recomand sa cititi la Cabral si la Tudor Chirila... si ei sunt inteligenti :D), insa ma simt si eu bine sa stiu ca sunt o persoana citita. Intentionez sa scriu o carte, motiv pentru care ma incanta existenta unor persoane care ma agreeaza si sunt multumite de stilul meu de a scrie. Asta inseamna ca o sa am cel putin 2-3 persoane care imi vor cumpera cartea (nu va bucurati dragii mei prieteni, ca pe voi nu v-am pus pe lista asta.. voi faceti parte din cercul de oameni care O SA O CUMPERE FARA SA COMENTEZE!!!).

Dupa 3 luni de vizualizat/urmarit/stalkerit o groaza de site-uri, am ajuns la concluzia ca sunt foarte putine acelea care chiar merita citite (sper sa ma aflu si eu pe lista cuiva de siteuri care merita citite). Sunt uimita de cat dramatice sunt unele bloguri. Sa nu imi amintesc de greselile de ortografie, de scrierea cu "nikiunul" (helloooo k-"ca" si in cel mai rau si drastic caz k-"chi") care este o ofensa adusa limbii romane. Eu inteleg ca iti mai scapa acolo o litera, pentru ca messul ne controleaza pe toti, mai mananci alta litera, pentru ca ti-a fost foame, insa sa ai un blog in care sa iti bati joc de regulile gramaticale este inadmisibil. Vrei sa arati lumii ca ai ceva de spus, fa-o cat mai corect!

Si alt lucru care m-a frapat in uimitoarea mea calatorie in lumea virtuala a "gandurilor scrise" (asta e de la mine citire :D), exista o groaza de fete/baieti care au avut probleme in dragoste si isi inchina blogul versurilor, prozei, despre cat de suferinzi sunt, cat de grea este dragostea, cat de grea este suferinta! Ok, am inteles, te paraseste Gogu si suferi foarte mult dupa el, il urasti (sau poate nu) si te simti tradat(a)... Insa prietene, nu trebuie sa inchini un blog acestei suferinte! Toti suferim! Daca as citi toata ziua despre suferintele altora cu siguranta seara inainte de somn as avea o criza de personalitate. Pentru ca nu ma face sa ma simt mai bine constientizarea fiasco-ului ce ne inconjoara cand vine vorba de "dragoste". Suferiti, canalizati-va energia pentru a face un lucru bun : a invata limba romana de exemplu (nu m-am putut abtine :P). Da, da stiu, si eu mai am niste posturi sentimentaliste si eventuale drame ascunse in randuri haioase, insa incerc sa mai diversific gama de propozitii de pe blog, nu ma opresc la "suferinta" "lacrimi" "inima" "plang"...

Cu speranta ca nu supar pe nimeni si ca o sa reusesc sa dau peste tot mai multe bloguri cu "fler".. sper sa ma cititi in continuare!!!

P.S : Sper sa nu fi gresit extrem de des pe aici.. si daca am gresit, puteti sa imi spuneti ca nu ma supar.. decat va sterg comentariile :)))) ... glumesc.. sau nu! :D

P.S.S : imaginea e luata de pe Avatare.ro sau ceva de genu :P

A minti... sau nu?

Mai tii minte Filip cand stateam in baia de pe modul, ca sa scapam de sunetul mult prea odios al manelelor ce se tot ascultau la chef? Cum imparteam berile si discutam despre minciuna? De cand mi-ai spus ca minciuna este spusa pentru a nu-i rani pe ceilalti (nu mereu, am inteles!), am ajuns sa te cred. Si sa inteleg. Desi este un foarte mare pacat (si nu o spun la modul religios, ci in cel mai uman mod cu putinta!), fara minciuni nu am mai fi inconjurati de persoanele care ne sunt foarte dragi sau mai putin dragi. Stiu, pe tine nu te intereseaza de astea mai putin dragi! Dar trebuie sa recunosti ca ai avea o existenta mediocra daca nu ar exista cineva asupra caruia sa iti poti rasfange amalgamul de replici usturatoare. Si cine ar fi mai potrivit decat persoanele care iti sunt mai putin dragi? Eu ma bateam cu pumnul in piept ca mi-as dori sa mi se spuna adevarul in fata (inca o mai fac de multe ori) si tu incercai sa imi explici ca nu va exista niciodata omul care sa nu minta.

Oare mi-ar placea sa ma trezesc dimineata si sa imi spuna "arati ca dracu!" si apoi sa se duca la baie? Mi-ar placea sa imi spuna ca m-am ingrasat si ca ar trebui sa "mananci mai putin, sau poate chiar deloc" si sa ma lase intr-o stare deplorabila doar pentru ca se grabeste sa ajunga la servici? Si totusi sunt sigura ca as vrea sa stiu cand se intampla ceva, cand deranjez, cand e prea mult, cand e prea putin. Si atunci, ca si acum merg pe principiul ca un adevar spus in fata doare, dar se iarta! Este foarte greu sa spui adevarul in fata si sa fii tu, cand ceilalti nu sunt ei si nu te vor pe tine... Ufff, este atat de greu sa vorbesti despre un subiect care se bate cap in cap cu felul tau de a fi. Am mintit si probabil voi mai minti mult timp si multe persoane, insa sunt atat de ranita cand sunt mintita. Tocmai am terminat de citit un blog in care o gagica spunea ca nu a mai mintit de ceva timp. Exista cineva care sa poate avea o perioada de timp extrem de lunga in care sa nu minta? Da. Eu , pentru ca nu am mai iesit din casa si nu am mai avut de ce sa mint :))). Dar serios vorbind acum, minciuni sunt si acele mici cuvinte pe care le scoti din gura pentru a evita niste "mici" certuri parentale sau intrebari stupide de la munca!

Care este diferenta intre minciunile pe care le spun si cele care mi se servesc? Ale mele sunt mai nevinovate? "Am vrut sa te sun" desi nu am avut nici cea mai mica intentie sa pun mana pe telefon, "Abia asteptam sa te vad" desi nu avea nici cel mai mic chef sa ies din casa, "Am intarziat pentru ca am asteptat autobuzul" desi am stat cel putin juma de ora sa imi schimb tinuta etc. Si totusi sunt sigura ca nu mint mereu. Pot arata cateva pesoane pe care nu le-am mintit... Sau stai.. Omisiunea se pune? Este o minciuna nespusa sau un adevar nerostit?

Chiar am vazut un film despre cum ar arata lumea daca omul ar spune tot ce gandeste si a fost extrem de plictisitor! Daca de maine nu ar mai minti nimeni, oamenii de langa voi v-ar mai fi prieteni?

P.S : Filmul s.n. : The invention of lying!

Cred intr-Unul Dumnezeu...

"Codul lui DaVinci","Agora" si "Zeitgeist" sunt doar cateva din filmele aparute cu teme religioase. In primul film, aflam ceea ce inconstient stim deja, si anume ca istoricul religios este plin de gauri ce nu isi gasesc acoperire. Dupa cum marea majoritate stie, in "Codul lui DaVinci" este spusa o teorie precum ca Iisus nu ar fi fost sfantul pe care ni-l arata Scripturile, si el a trait in pacat cu Maria Magdalena. Ce cred eu din toata povestea? Iisus a fost pe jumatate om, deci eu idiferent de ceea ce "va iesi la iveala" in perioada urmatoare, o sa ii iert toate greselile deoarece a fost si OM si asta face OMUL : GRESESTE! La "Zeitgesit" nu am avut rabdare sa ma uit pana la sfarsit, deci parerea mi-am format-o urmarind doar inceputul, care m-a lasat rece. Ok, sunt multe asemanari intre zeitatile "paganilor" si Fiul lui Dumezeu, dar asta nu scoate in evidenta decat faptul ca OMUL MINTE! Si nu inseamna ca nu exista o PUTERE DIVINA, ci doar ca niste oameni au crezut ca vor face bine dand o insemnatate mai mare unor evenimente sau preluand niste obiceiuri/semne/cifre etc. (ce nu au stiut ei este ca va lua o asa mare amploare si se va ajunge la mafia de acum). De ce luam in deradere "omul invizibil" care ne pazeste? Si acum am ajuns si la ultimul film din serie si anume "Agora". Ei bine, am fost oripilata de cruzimea pe care am vazut-o in ochii oamenilor care au distrus biblioteca si decenii de arta (pergamente, statui, cladire). Stiu, a fost doar un film, insa daca templierii au fost in stare sa tortureze atatia oameni fara sa clipeasca, sunt sigura ca pentru niste amarate de bucati de pergament si piatra nu au existat nici cele mai mici remuscari. Crestinii care erau insetati de putere au crezut ca au biruit asupra "paganilor" distrugand toate lucrurile pretioase? Asta nu scoate in evidenta decat prostia genetica pe care au mostenit-o si pe care am mostenit-o. Daca va uitati atenti la acest film, veti observa ca arata slabiciunile oamenilor, care din pacate sunt acoperite de numele religiilor, fie ca e vorba de credinta pagana, iudaism sau crestinatate.
Ce ma scoate din minti? De ce Religia este cea care are de suferit in urma lucrurilor pe care oamenii le-au facut in numele ei? Biblia ca orice carte, este inteleasa de fiecare om in parte, si daca multe crime au fost savarsite in numele ei este pentru ca anumite pasaje au fost citite si rostite unei pleve mult prea inculte.
Sunt crestina, cred in Dumnezeu .. dar nu cred in ceea ce au facut oamenii din numele lui! Am ajuns sa scoatem in evidenta Iadul ce ne asteapta, in loc de lucrurile bune pe care le simtim cand daruim, cand iubim, cand facem un om fericit. Nu este vina Lui ca sunt atatia mafioti care te jecmanesc ca sa iti ingroape mortul, care isi umfla burta de mancare si buzunarele de bani ca sa te casatoareasca, nu e vina Lui...


P.S : Imagine Tristar...

Te iubesc... barbate!

Avand in vedere ca in postul de mai devreme am inclus un tablou cu imaginea ce o are femeia in minte cand se uita in oglinda, m-am hotarat sa adaug un nou post cu alt tablou al aceluiasi artist, cu imaginea pe care o are barbatul cand se vede in oglinda.
Puteti observa ca daca femeia se vede hidoasa, barbatul nu are neaparat o figura odioasa si pozitia este destul de lejera. Cum ar spune Vali este extrem de "miserupist".
De ce exista diferenta asta intre perceptia frumusetii la femei si cea de la barbati? Pentru ca, frumusetea femeilor nu mai este naturaletea, colacelul de la burtica, rasul cristalin si imbracamintea comoda. Nuuuuu! Frumusetea vine din netezimea si intinderea perfecta a pielii pe os, un machiaj ireprosabil (de preferinta mai multe kile de fond de ten), apa plata cu lamaie si neaparat tocuri, pentru ca "face piciorul frumos". Este si normal ca in momentul in care o femeie se uita in oglinda vede un monstru (mda.. si eu vad tot monstrii in oglinda mea) care are mult prea mult par, mult prea multa sunca, celulita, piele, unghii ... mult prea mult...
Acum, spre deosebire de femeie, barbatul cand se uita in oglinda se vede pe el. Si partea buna a acestui aspect? Este ca nu il deranjeaza! Daca noi mai avem putin si ne ducem in bucatarie pentru a lua cutitul si a scapa de colacul odios din jurul taliei, un barbat s-ar apuca de burtica si ar incepe sa faca o conversatie destul de interesanta cu aceasta. Daca noi nu mai stim ce gel de par, spuma, sampon, vopsea sa alegem pentru a putea avea un par cat mai bogat si mai frumos, barbatii se uita in oglinda, isi dau cu mana in par si isi pun un fes in cap. Si problema este cu adevarat rezolvata. Daca noi stam o ora in fata unui dulap pentru a ne alege trei toale, pe care mai apoi le schimbam, pe care mai apoi le schimbam, pentru ca intr-un final sa ajungem iar la prima optiune, barbatii stau 10 minute sa se uite in dulap doar pentru a-si cauta sosesetele, ca restul hainelor sunt deja pe ei. Si adevarul este ca de multe ori le si iese o combinatie destul de ok.
Avand in vedere ca nu vreau sa fac din acest post o periere totala a rasei barbatesti, o sa  amintesc si cateva lucruri pe care nu le au barbatii :
1. mutra stupida cand realizezi ca vezi un ecran albastru cand tocmai cineva a terminat de reparat calculatorul;
2. plansul si atunci cand nu e nevoie;
3. filmul siropos pe care in adancul sufletului lor vor sa il vada;
4. shopping-ul...
si ar mai fi multe, dar nu vreau sa dezvalui eu toate misterele femeilor :)))


P.S : Vasile Filip - Oglinda Barbat

Te iubesc... femeie!

Astazi este ziua femeii! Femeia... Care ar fi o definitie exacta a femeii? Pentru ca daca barbatii sunt o prelungire inutila a organului, femeile ce sunt? Aparate de pipait si de "gaurit" (si folosesc ghilimelele pentru ca nu poti sa gauresti cu adevarat o femeie decat o data!). Nu prea merge...
Cand stim ca suntem femei? Cand treci bariera de la felicitarea pe care i-o dai mamei la a ti se aduce tie felicitari si flori? Eu am fost uimita cand mi s-a spus pentru prima oara "La multi ani", in primul rand pentru ca aveam o conceptie gresita asupra momentului in care devii femeie cu adevarat si cand mi s-a facut urarea nu eram femeie "cu adevarat", in al doilea rand pentru ca mi se parea ca nu prea poti fi femeie daca nu ai 18 ani. Pe vremea mea (si asta nu inseamna chiar asa de demult) o femeie era activa dpdv sexual si arata intr-un mare fel. Poate avea si unu, doi plozi pentru notorietate. Asta insemna ca procesul de incepere a formarii femeii din tine incepea o data cu pierderea virginitatii. Repet, pe vreme mea, asta insemna o varsta de peste 18 ani. Acum avand in vedere ca traiam in lumea in care "tot ce zboara se mananca", si partea cu aratatul nu reprezenta o problema majora. (Speram ca la maxim 19 ani sa locuiesc singura intr-un apartament cu 3 camere, sa am multe flori si un caine. Ei bine la 19 ani locuiam in camin, aflasem ca sunt un adevarat asasin cand vine vb de flori si nici nu intra in discutie un caine. Deci aratam intr-un mare fel... cu degetul). Care este partea interesanta? Conceptia asta nu mai este atat de buna pe cat pare. De ce? Ei bine, traim in secolul in care copii (pentru ca la 14 ani abia ai sarit de clasa a IV-a!!) isi exprima sexualitatea mult mai rapid decat o faceam noi. Deja e periculos sa ai o fetita, pentru ca exista posibilitatea ca in clasa a V-a in loc sa iti spuna ce teme a avut de facut pentru la scoala, iti vine cu un test de sarcina intr-o mana si o papusa in cealalta. Este destul de infricosator!!! Ufff dar ma indepartez de subiect... Ca un fel de concluzie? Habar n-am cand fetitele devin femei! (si nici ele nu cred ca stiu)
Dar sa revenim, azi e ziua femeii... Ce inseamna sa fii femeie? Sa ai parte de cel putin 14 ore de gandire permanenta si sentimente acute! Este greu sa te gandesti toata ziua la TOATE lucrurile prin care treci! De la baiatul care s-a uitat mai atent la tine pe strada, la toalele pe care ti le doresti, la animalutul dragut de pestre drum, la faptul ca trebuie sa o suni pe Ruxi sa ii povestesti cum te-ai impiedicat si tot asa. O zi normala din viata unei femei nu este cum isi imagineaza toti barbatii. Este extrem de obositoare! Chiar si cand nu ai nimic de facut, te ostenesti de parca ai fi fost pe camp toata ziua! Sa nu mai spunem nimic de femeia care are iubit ... Este cea mai ostenita! Pentru ca pe langa lucrurile uzuale pe care le gandeste, mai trebuie sa il includa si pe el in orarul zilnic. Dumnezeule! Si pe langa toate astea mai sunt si frustrarile! Da, frustrarile de a nu putea fi perfecta, de a trebui sa slabeasca, sa mai scape de celulita, sa mai cumpere niste haine. Sunt atat de multe.. si e atat de greu...

Si sa pomenim si de asteptarile pe care le au barbatii de la noi? Majoritatea femeilor incearca sa le ghiceasca, dar sa fim seriosi, niciodata nu o vor face! Pentru ca desi noi suntem alea complicate si complexe care nu stiu ce vor, ei nu sunt mai prejos. "Vrem o femeie naturala, care sa nu vorbeasca prea mult si sa arate bine". Dar cand vad o gagica machiata pe partea cealalta a strazii imediat intorc capul, si daca se poarta femeile care arata bine, de ce se fabrica papusi gonflabile XXL care sunt extrem de odioase????
Ce este o femeie? Este acea fiinta cu sani si fund, care desi indopata de sentimente, face fata foarte bine situatiilor care apar zilnic!


P.S : am pus ca imagini tabloul lui Vasile Filip, Oglinda, care arata cum se vede femeia de fiecare data cand se uita in oglinda si Nud cu Fluturi Albi a lui Iulia Pana. Trist, dar adevarat.

Sunteul muzicii...

Ce s-a intamplat cu lumea asta? Cum ar spune Ruxy : "a innebunit cu creierii capului?". Saptamana trecuta am fost la un bal si aseara intr-un club, si mare mi-a fost mirarea cand am realizat ca nu mai exista persoane care sa stie sa danseze in doi. Si cand zic asta, ma refer la Targoviste (am gasit in Bv cativa baieti care se misca numai bine pentru mine!!). Aproape toti parca ar fi o adunatura de maimutici care incearca sa ia banana aflata deasupra capului. Desigur, mai sunt si cei care vor sa se dea in stamba si se arunca in fata, in spate, in stanga, dreapta, si sunt sigura ca nici ei nu inteleg de ce fac acest lucru.
Dar hai intai sa va povestesc cum a fost la bal, respectiv in club. Stiu, stiu, la varsta mea, dupa ce am terminat facultatea sa ma duc la bal? Ei bine, DA! M-a sunat o prietena sa ma roage sa o insotesc la bal, ca sa putem sa ne "animam" atmosfera una, alteia, si sa ne oferim suportul moral in cazul in care apare vreo prada prin preajma. Dupa jumatatea de ora in care am incercat sa-i explic ca fondurile nu-mi permit o iesire in lumea reala si ca nici nu am neaparat o dispozitie necesara pentru a-mi etala trasaturile voluptoase (da,da,da uite ca am folosit si cuvantul asta!) intr-un mediu plin de adolescenti care abia au trecut de pubertate (oare?), am decis ca nu mor daca mai ies si eu o seara pe afara, chiar daca asta presupune inghesuiala si multi copii (hai ca nu e totusi chiar asa mare diferenta... de la 19 la 24... nu?). Cand auziti ca am fost la bal, va ganditi la o sala mare in care sunt o gramada de oameni care danseaza pe muzica unui dj sau a unei formatii, nu? Ei bine, acesta a fost un bal mai special! Cand am ajuns in marea "sala" (Sala Polivalenta), toata lumea state pe scaun!! TOATA LUMEA STATEA PE SCAUN!!! Era o formatie foarte faina, canta melodii super tari, si nimeni nu schita vreun gest. "Supeeer!". Candva pe la sfarsit, cand a fost toata lumea invitata Apoi "petrecerea" s-a mutat in Clubul Studentilor. Eu nu am probleme cu locurile mai dubioase, mici, etc. pentru ca muzica si oamenii fac atmosfera. Insa cand este destul de greu sa comunici cu oamenii (eram totusi intr-un club) si cand muzica iti lasa impresia ca in curand o sa iti culegi creierii de pe podea (haus, haus dar ca dj trebuie sa acoperi o arie larga de ascultatori, in special cand vezi ca lumea deja a ajuns la stadiul in care trece de pe un picior pe celalalt!). Si ca sa fie si o cireasa pe tort, baietii dansau exact cum i-am descris mai sus : ca niste maimutele ce vor sa ajung la liana cea mai indepartata. Ce va intreb eu pe voi : Where is the love??? Cand dansezi ca un animal speriat, ce fata si-ar da silinta sa se bage in seama?A si ar mai fi demna de mentionat si asemanarea evidenta intre aproape toate fetele care au fost in club : pantofi cu tot, colanti si camasa prinsa la brau. Cred ca au acelasi stilist ;). Concluzia? La 00:00 eram acasa in pijamale.
Si in club, aceiasi Marie cu alta palarie. Desi locul a fost mai dragut si muzica mai ok (bine, au fost momente in care imi venea sa "imi trag un glont in cap" cum a spus Chirila). Bine ca stiu sa ma distrez ca altfel :))).

vine primavara ...

Intotdeauna mi-a placut inceputul lunii martie, si nu pt ca primesc martisoare (care apropo. au fost extrem de putine anul asta) si nu pt ca apar florile peste tot (la ninsoarea care e afara, va trebui sa mai asteptam!), nu pentru ca apare soarele si oamenii devin mai veseli (stiu, stiu nu e cazul in aceasta perioada), ci pentru macinicii care se pregatesc pe data de 9 martie. Stiti cum se spune ca lucrurile cele mai apreciate sunt cele pe care nu le primesti atat de des? Ei bine, eu apreciez extrem de mult macinicii din zona noastra. Am fost obisnuita de mica ca mama sa prepare cantitati industriale de macinici, care se terminau extrem de rapid, motiv pentru care intotdeauna am incercat sa ma indop la maxim. Desi nu apreciez deloc supele, ciorbele sau orice fel de lichide ce se gasesc in oale mari, cu macinicii am sentimentul ca nu este niciodata prea mare oala. Mama face macinicii ca o supa in care adauga o multitudine de optari, scortisoara, multa nuca si din cate stiu eu MULTA DRAGOSTE. Spun multa dragoste pentru ca nu imi vine in minte nici un alt ingredient, insa sunt sigura ca reuseste sa obtina cel mai bun gust.

Se mai spune ca in aceiasi zi in care se prepara macinicii trebuie baute 40 de pahare de vin pentru a avea noroc in casa. Ei bine eu nu am reusit sa trec niciodata de 10. Poate ar trebui sa folosesc un pahar mai mic, insa vinul pare a avea alt gust intr-un pahar normal fata de o chichineata de 5 cm unde ai sentimentul ca dai shoturi.
Chiar si cand stateam in camin am avut grija sa mentin traditia mosilor, si sa incerc sa manc macinici, fie ca erau moldovenesti, fie ca erau oltenesti, fie ca erau adusi de mama in galeti de smantana (de 5 kg, ca doar stia ca suntem o groaza de oameni).
De ce aduc aminte de macinici si pahare de vin? Pentru ca o alta traditie de la inceputul lui martie este aceea de a-ti alege o baba in primele 10 zile ale primaverii si in functie de cat de frumoasa este ziua pe care ti-ai ales-o vei avea un an mai bun, asa vei fi la batranete sau cine stie ce alte scorneli sunt in fiecare zona a tarii. La noi, se spune ca daca ziua este senina, la batranete vei fi bun la suflet si la port, iar de ziua are sa fie urata, vei fi rea la inima si spurcata la gura. Eu una, nu ma consider a fi un om rau, insa de peste 14 ani de cand imi tot aleg baba, am avut parte de cea mai urata zi din toate cele 10. Incepand cu ploaie cu pietre, ninsoare si terminand cu furtuni ingrozitoare si chiar tornade, ziua aleasa de mine a avut grija sa reflecte mereu ce e mai rau din vreme. Intrebarea mea este : sa fiu eu chiar atat de rea? :D

E tarziu...

E tarziu si ma intreb daca te gandesti la ora asta la mine. Uneori nu inteleg cum pot sa ma uit spre cer si sa iti vad chipul, apoi sa ma uit spre o floare si sa zambesc stiind ca intr-un colt indepartat esti tu. Zambesc si nu mai vad nimic. Poate doar ochii tai. Daca ma concentrez putin iti aud si inima cum bate. Acelasi ritm care ma ajuta sa adorm cand esti langa mine. Tu nu stii, dar uneori astept sa adormi doar pentru a ma trezi si a te contempla in tacere. Tu nu stii...
E tarziu si ma intreb daca la ora asta te gandesti la mine. Dar probabil nu o faci pentru ca tu nu esti ca mine. Esti atat de tu. Fiecare om este ca o culoare, eu deja nu mai sunt culoarea ce am fost odata, am devenit un amestec de culori insuflat de tot ceea ce am trait cu tine. Dar culoarea asta este atat de eu. Nu pot sa ma mai bucur de gustul ciocolatei pentru ca am ajuns mult prea dulce din cauza ta. Da. Din cauza ta nu mai mananc ciocolata si uneori uit sa mai gust din alte placeri ale vietii. Parca nici nu mai sunt placeri ale vietii daca nu sunt cu tine. Daca nu sunt cu tine...
E tarziu si la ora asta ma intreb daca te gandesti la mine. Ascult melodia noastra. Nu este melodia noastra, dar simt ca ar putea fi. E trista, dar ma incalzeste, e lenta, dar ma pune in miscare. Un amalgam de sentimente pe care niste cuvinte ti le pot transmite. Asa esti si tu. O adunatura de ganduri care stiu sa atinga punctele mele sensibile. Daca m-ai auzi acum, ai rade de mine spunandu-mi ca nu sunt decat o visatoare fara seaman. Si apoi ai deveni serios doar pentru a-mi prinde barbia si a-mi spune ca ti-ar placea sa fiu asa mai des. Stiu ti-ar placea sa visez mai mult, si sa ma pierd in bratele tale. Sa ma pierd...
E tarziu si ma intreb daca te gandesti la ora asta la mine. Dar nu o faci. Pentru ca ai murit!

Hai sa ne unim ... de tot!

Pe vremea cand munceam si credeam ca am prea multi bani in buzunar, tot ce imi doream de la prietenii si apropiatii mei era : O NUNTA! Imi doream sa dansez, sa ma distrez, de ce nu, sa mai si cunosc unu, doi baieti pentru a-mi putea "largi orizonturile", ce mai, sa ma simt extraordinar de bine in timp ce sarbatoresc uniunea celor doua suflete care m-au invitat. Desigur ca au fost doua nunti care au picat in aceiasi zi, fix inainte de restantele mele (restante care necesitau carca de bani fie pentru a le plati, fie pentru a ma mentine apta de sesiune cu ciocolata, cafea si muulta mancare). Din pacate nu am reusit sa ma duc decat la o nunta, pentru ca nu am dobandit capacitatea de a fi in doua locuri deodata, dar asta nu inseamna ca nu m-am simtit extrem de bine la nunta la care am fost. Exceptand partea cu "largit orizonturi" (stiam aproape tot tineretul si din acest tot tineret, majoritatea era combinat sau aproape casatorit) am primit ce mi-am dorit (mai putin o poza cu mireasa).
In fine, care e partea interesanta? Acum cand nu am absolut nici un venit, cand traiesc cu ce imi da tata (si incerc sa primesc minimul pentru ca este destul de greu sa fii un paduche in casa parintilor dupa ce 5 ani de zile ai trait cum ai vrut tu) ghiciti ce : am deja 2 invitatii la nunta, si daca totul merge conform planului pus la cale cu vreo 2 ani in urma, nu vor fi singurele!
Stiti ce este cel mai dureros lucru? Nu o sa ma duc la aceste nunti, pentru ca oricat ar incerca sa ma convinga mirii ca nu este cazul, nunta a ajuns o afacere. Stiu ca sunt nevoiti sa invite persoane ce le asigura returnarea fondurilor investite, poate chiar sa le aduca niscavai profit, motiv pentru care sunt sigura ca eu nu sunt cea mai buna alegere ca si invitat. Acum o sa ma judecati aspru deoarece sunt rautacioasa si nu stiu ce inseamna a pregati o nunta, insa stiu sigur cum decurge dimineata de dupa nunta, cand parintii, nasii si mirii numara banii (traditie din mosi stramosi, daca inainte se striga darul, acum se aduna toti intr-o camera a restaurantului pentru a numara banii culesi in casuta/galeara/plicuri si alte cele)
-"Vai Costele, prietenii astia studenti ai tai nu prea au dat banuti. Ai fi putut sa chemi si tu mai putini" zise mama miresei
-"Si Valerica, care a avut fetele alea care nu au dat decat un milion cand felul era 150? De ea nu zici nimic" se baga si soacra mare.
... Ei bine, exagerez. Cu siguranta nu sunt astfel de conversatii, dar puteti sa garantati ca nu sunt priviri pline de repros? Cum nasii au adus pe ministrul ala care a dat darul in euro .. si prapadita aia din targoviste abia ca si-a platit meniul?
Parerea mea? Nu ar fi mai frumos sa iti iei izbitul de labuta, sa zburdati ca doua caprioare prin verdeteata din padurea la care ati mers la gratar, sa luati loc intr-o poienita in care mai devreme s-a rahatit un nene gras si urat (dar mai departe, ca doar nu sunteti batuti in cap sa mergeti fix in locul ALA), sa va uitati pierduti unul in ochii celuilalt si sa va rostiti juramintele : "Ma iei ma?" "Te iau cum vrei tu! Dar tu ma iei?", "Acu ce sa zic si eu". Si apoi sa va sarutati cu patos, poate chiar sa faceti una mica printre tufisuri?
De ce avem nevoie de acte pentru a arata lumii cat de mult il iubim pe cel de langa noi? Asta este intrebarea adevarata!



P.S : Imaginile sunt luate de pe blogul : http://greatillustrations.blogspot.com/2009/04/ceva-amuzant.html

Luv story... miau

Iti simti capul destul de greu si incerci sa deschizi ochii incet pentru a nu fi prea afectata de lumina de afara. Iti indrepti mana spre el si te lovesti de cearceaful mult prea rece. "Iar nu l-am simtit...". Te ridici destul de greu din pat si te uiti inspre masa pe care nu cu mult timp in urma se gasea si o cana de cafea pentru tine. Acum e praf. "Va trebui sa sterg praful zilele astea.. Dar azi nu!". Te indrepti incruntata spre bucatarie si observi ca ii lipseste paltonul nou din cuier. "Parca trebuia sa il poarte cu o ocazie speciala... ".
Trebuia sa fie un dus scurt, insa stropii calzi care se tot lovesc de trupul tau te conving sa mai stai sa meditezi la voi. "De 2 sapatamani se intampla ceva. De ce nu mai ai curaj sa te uiti in ochii mei cand vorbesc cu tine? De ce nu ma mai saruti de noapte buna? De ce nu ma mai trezesti dimineata sa-mi spui cat de mari imi sunt ridurile si apoi razand sa imi prinzi fata in maini si sa imi spui ca ma iubesti?" Ridici mana si alungi fantasma ce pare sa iti acopere privirea, gestul ce te caracterizeaza cand nu vrei sa te mai gandesti la ceva, insa fantasma asta este adanc patrunsa sub piele si nu poti scapa de ea. Simti cum picioarele ti se inmoaie si te prelingi usor in cada. Inchizi ochii si vizualizezi ultima voastra iesire in oras "Abia ca m-ai tinut de mana... DE CE? Stiu ca ma minti cu ceva" si deschizi ochii. Te macina acest cuvant de cand ai simtit prima oara ca ceva nu este la locul lui. Tocmai ce se intorsese de la intalnirea cu baietii s-a dus sa faca dus si apoi a luat somn. "Era tarziu, dar nu a fost prima oara cand era tarziu. Nici prima oara cand erai beat. Insa a fost prima oara cand nu m-ai bagat in seama." Si de atunci totul parca a luat o intorsatura urata. Il intrebi daca i s-a intamplat ceva, incerci sa ii acorzi cat de mult spatiu poti, il lasi singur, dar ar trebui sa stie si el cat de mult te doare.
Dai drumul la apa in cada si te hotaresti ca azi nu mergi in oras cu fetele ci ramai acasa sa asculti muzica, si sa te faci iar "ca scoasa din cutie" cum ii place lui sa iti zica cand te machiezi.
Dupa 2 ore, esti foarte multumita de ceea ce vezi in oglinda si te hotaresti sa ii pregatesti o surpriza de zile mari...
Iti sta foarte bine in costumul asta negru. "Pacat ca nu am putut sa iau si catusele.. Ar fi fost interesant sa i le prind cu gherutele astea metalice. Si ce noroc am avut cu urechiusele". Te asezi cumintica pe masa din bucatarie si iti apare zambetul pe buze cand te gandesti la ce va urma. "Macar asa ne mai relaxam si noi putin".
Auzi cheile cum se rasucesc in yala, ridici o spranceana si iti bagi usor o gheruta intre dinti. Moment in care apare el... cu multi oameni in spatele lui. Nu stii cum sa fugi mai repede si uitand ca te afli pe o masa, te dai pe spate si reusesti sa pici direct in cap.
"Ce bine ca nu am luat costumul cu goluri in locuri strategice" iti spui tinand carpa aia uda si blestemata pe cap, in timp ce el, inca avand lacrimi in ochi, il trimite acasa pe ultimul "musafir". Se intoarce spre tine, si incepe iar sa rada. "Cel putin se uita direct la mine" iti spui in timp ce si pe fata ta se asterne un zambet tamp si realizezi ca in sfarsit il ai in fata ta pe el...

+ martisor!

L-am primit astazi de la cineva drag si il impartasesc cu voi!


Bine ai venit primavara!!

primavara incepe cu ... tine!

Avand in vedere ca a inceput anotimpul cel mai inflorit al anului... imi face placerea sa va reproduc un mail pe care l-am primit acum 4-5 ani. Probabil il stiti deja, si daca nu il stiti, va doresc sa ajungeti niste oameni mai buni.



Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune te iubesc nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui imi pare rau, iarta-ma, te rog si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.