luni, 1 noiembrie 2010

Outdoor Experience

Au trecut 4 zile de cand nu am mai deschis laptopul, de cand nu am mai intrat pe mail, de cand nu am mai stat cu orele la telefon si de cand am parasit Brasovul pentru a pasi intr-o experienta in aer liber organizata de scoala. Au fost cele mai pline 4 zile pe care le-am avut, dupa o perioada extrem de mare de timp in care programul meu suferea de o rutina dureroasa. Aceste zile au fost pline de neprevazut, oamenii demni de a fi cunoscuti, corzi, manusi, bârne, padure, poteci si creste ale muntilor.
Miercuri dimineata, adica cu 2 zile inainte de marea plecare de la 8 dimineata, am deschis site-ul oficial pe care am gasit poze de la stagiile anterioare organizate de scoala. Cu ochii ingroziti, am vazut oameni tinuti  pe bratele altor oameni, pozitii neobisnuite ale participantilor (hey, lasati prostiile deoparte! ca nu era nimic xxx), treceri printre plase realizate din sfoara, folosindu-se de oameni, fara a se atinge solul, si alte asemena grozavii ce imi pareau nerealizabile. Pentru prima oara, am constientizat, ca eu in 2 zile o sa plec cu niste persoane straine, intr-o excursie de 3 zile jumate, iar odata ajunsa acolo va trebui sa imi inghit propriile pareri si sentimente, pentru a putea convietui cat mai frumos si mai lipsit de conflict. Nu mi-a fost niciodata frica de necunoscut, insa niciodata nu m-am aruncat cu capul inainte. Cand am venit in camin, eram pregatita sufleteste pentru orice si aveam si rude in Brasov in cazul in care s-ar fi ajuns la situatii urate, cand am fost la Tg Jiu ma asteptam la multa seriozitate si nu m-am inselat, cand am plecat in tabara la mare, stiam ceva oameni, si tot asa gandindu-ma la toata viata mea, intotdeauna am riscat si am putut lasa totul in urma, insa niciodata nu am plecat cu capul inainte legata la ochi, adica practic riscam stiind si cantarind niste situatii. Ei bine, acum, eram oarba de'a binelea! Nu stiam cu cine plec, nu stiam ce o sa fac unde o sa plec, nu stiam daca sunt pregatita pentru ceea ce ma asteapta acolo.

 Va continua...

Un comentariu: