Reuniune de clasa

News flash!!

Astazi, dupa ce am postat mirificul inceput al Reuniunii de clasa, am aflat ca am fost catalogata de ceilalti colegi. Sa mai zic de lipsa de perspicacitate din partea mea si alta nu! Se pare ca am fost tocilara clasei. Desi in clasele 5-8, din cauza problemelor de acomodare cu diriginta, au fost singurele "dati"  in care nu mi-am putut insusi titlul de cel mai bun din clasa (Ma rog, daca nu cea mai buna, cel putin a 3-a), pot spune ca existenta  unei numiri oficiale "social-studioase" de TOCILARA vine ca un fel de mangaiere de orgoliu! Bine, acum urmeaza intrebarea, a fost un intreg grup de tocilari in care sa ma pot regasi sau chiar si cu acesta denumire sunt tot solitara clasei, sau cum imi place sa ma complac : cea mai de treaba din clasa (helloo, chiar vorbeam cu toata lumea!!)?Sa va spun un secret, niciodata nu mi-am dat prea mult silinta la invatat, deoarece reuseam sa prind din clasa tot ce se spunea, si cum aveam o putere de asimilare a informatiei peste medie, timpul acordat studiilor se limita la jumatate de ora pe zi. Mda, lasand modestia la o parte, sa raman la subiectul initial al acestei postari.

Alaltaieri, in timp ce stateam linistita ... ba nu, surprinzator, chiar eram prinsa in discutii speciale telefonice si "flancata" pe mess de oameni cu care nu mai vorbisem, mi s-a deschis o fereastra de mess, al carei nume nu il mai vazusem de ceva timp. Sorina ma intreba ce mai fac. Placut surprinsa de aceasta aparitie, am incercat sa opresc fluxul de oameni care ma aborda si sa ma axez pe o discutie cu fosta mea colega de scoala generala/liceu. Motivul pentru care am inceput sa vorbim? Reuniunea de clasa!! Uimitor, intr-o secunda au inceput sa curga prin fata ochilor mintii franturi de chipuri si jumatati amintiri ale unei etape la care nu ma mai intorsesem de ceva timp!

To be continued...