pact cu ... diavolul

Ziua in care mi-am pierdut sufletul este o zi extrem de trista pentru toata omenirea, este o zi in care fiecare se simte trist fara a avea un motiv bine definit, fiecare crede ca lipseste ceva in viata lui. Dar hai sa nu sar asa peste povestea palpitanta a momentului si a motivului pentru care am ramas fara suflet.
Si uite asa m-am trezit din teribilul vis cu accidentul de masina. Si aveam 13 ani jumate, un tatuaj pe spate si o tigara in mana. Eram o adolescenta tipica, la care mai adaugai o inteligenta peste medie, o atitudine superioara si niste replici sarcastice care nu isi aveau locul. Primul sarut avea sa se intample la varsta aceasta. 
Obisnuiam sa mergem destul de des cu parintii in camping. Cu parintii si cu cortul de armata pe care il aveam in dotare. Probabil multi dintre voi stiu ce inseamna un cort de armata, si pentru cei care nu stiu, va pot spune ca un cort de armata inseamna multa indemanare, inteligenta si forta, deoarece acest cort presupune multe fiare si un ditamai cortu' in care trebuie racordate acestea. Prima oara cand ne-am pus pe montat cortul, era 10 noaptea si tata era putin ciupit. Ei bine, la ora 12, eram vreo 5 oameni cu scheletul cortului din bare, pe care incercam sa il introducem in cortul-material pe care il tineau alti doi oameni, in fata tatalui meu care ne dadea indicatii. Daca nu vi se pare nimic ciudat pana aici, ei bine, incercam sa introducem respectivul schelet pe usa cortului! 
Eram la Brusturet, si tocmai ce ma amuzam cu Sis pe terenul de fotbal de care nu avusesem parte cu o vara inainte la Voinea, cand am realizat ca avem si jucatori de partea cealalta a terenului, niste baieti chiar foarte draguti si extrem de singuri (iarasi, la Voinea avusesem parte de niste baieti extrem de logoditi!). Ca la orice iesire pe munte, oamenii incep sa isi vorbeasca familiar, cautand scuze ca "Puteti sa imi dati si mie toporul ca sa tai niste lemne" sau "Ce fete galagioase aveti" sau "Damn! Voi chiar nu va saturati sa dati atat din gura?" si ajungand intr-un final a-si imparti bucatele (in cazul nostru fiind noi... care am ajuns sa stam pe la cortul celalalt!). Dupa ce ne-am bagat in seama, parca le-am aruncat mingea fix in table, nu mai sunt sigura, am ajuns sa fim nedespartiti. Ei 4 baieti cu parintii lor, noi 2 fete si fratemiu (ca parintii erau ocupati cu restul rudelor cu care venisem) am hotarat sa facem o urcare pana la "La Table" un platou ce se presupunea a fi genial. 
Nu o sa va plictisesc cu detaliile acestui drum (sus am avut parte de cea mai mirifica priveliste, in stanga o turma de oi albe ce pasteau linistite langa o cabanuta ca in povesti, in drepta iarba lunga cu floricele galbene prin ea si deasupra tuturor maiestrul varf Piatra Craiului.), o sa sar direct la momentul in care eu si unul dintre tipi am ramas in urma grupului. Scuza? Obosise saracul de carat o feriga! DA! Ati citit bine, tipul cara o feriga, pentru maica'sa voia sa o duca acasa, si eu ma oferisem sa il astept pentru a se odihni putin. Stateam linistita langa el si incercam sa port o conversatie amiabila, cand deodata se aseaza peste mine si isi apropie buzele de ale mele. Chipul lui se vedea extrem de ciudat in lumina soarelui. Imaginati-va o poza arsa in care pielea se vede ca de capsuna si apoi simtiti o limba care isi face loc intre buzele voastre. Cred ca am stat la acel sarut ca un copil extrem de speriat la dentist. Cu gura deschisa si cu privirea unei victime care asteapta sa ii cada din greseala cutitul in spate! Ca sa adaug mai multa intensitate momentului o sa amintesc si de incercarea lui de a-mi da jos sutienul costumului de baie si reusita mea de a-i sparge outele (hello, eram la primul sarut, si din pacate pentru el nu la prima tentativa de a da cu genunchiul in OO). Dupa ce l-am vazut cu genunchii la soare si cu mainile pe pretios, am luat-o la fuga pe poteca. Si nu m-am mai oprit decat cand am dat de o gasca de biciclisti. Care mergeau in directia opusa mie si incercau sa ma convinga sa merg cu ei (eu habar n-am sa merg pe bicicleta!!). Din fericire, cand venea unul spre mine sa ma ia de mana, i-am auzit vocea lui fra' si am tulit-o spre el. Am ajuns teafara la cort si nu m-am mai miscat de acolo pana la plecare!