Fiecare dintre noi are perioade in viata lui care il transforma si il aduc la forma finita. Incepand cu copilaria in care intra scoala generala, liceul si apoi facultatea, fiecare persoana in parte trece prin anumite stari si situatii, in care se maturizeaza sau prin care isi schimba mentalitatea. Eu o sa fiu mai speciala si o sa va narez etapele in ordine "descrescatoare"...
La facultate am fost rebela. Si cand zic asta, nu ma refer la faptul ca am facut cine stie ce fapte mari , demne de amintit, ci doar ca am incercat sa nu ma iau dupa nimeni. M-am lepadat de instinctul de turma si mi-am finisat modul de a gandi. Pentru ca acest fapt sa aiba loc, a fost nevoie de oameni si gandiri speciale.
La liceu, am fost baietoasa. A fost perioada mea de glorie cand a venit vorba de baieti, deoarece a fost si perioada in care am fost inconjurata de baieti. Fie ca ma intelegeam cu ei, fie ca nu, m-au ajutat foarte mult sa inteleg cum gandeste sexul opus si cum sa imi fac buddys (mda.. la buddys nu ma intrece nimeni! cand vine vorba de relatii in schimb...)
Ei bine, ultima, dar nu cea din urma, este etapa scoala generala. Gandindu-ma la acei ani, realizez ca a fost perioada cea mai vulnerabila a existentei mele si totul pentru ca nu ma incadram in nici o categorie sociala. Nu am fost nici populara, nici tocilara, nimic. Incepand cu mesele rotunde ale clasei de biologie si terminand cu randurile pe care le formam la inceperea orelor, amintirile mele din scoala generala sunt destul de incetosate. Imi aduc aminte de Georgescu si vorbele lui "Tine spatele drept!", imi aduc aminte de "Coana Chirita" cartea pe care am primit-o in clasa a V-a, si apoi in clasa a VI-a cu acelasi mesaj din partea dirigintei "nu ai lucrat la capacitatea maxima", drumul de 5 minute pe care il faceam in juma' de ora, Proful de sport care ma ducea sa alerg in fata atelierului tatei pentru a ma ambitiona si imi aduc aminte foarte clar de kilogramele in plus. Altfel, ultima amintire, si singura care ii include si pe colegii mei este banchetul de sfarsit de clasa a 8-a. Desi atunci speram ca o sa am prieteni pe viata, anii mi-au demonstrat contrariul. Bianca este singura colega cu care ma intalnesc constant. In rest, sunt multe persoane pe care nu mi le mai aduc aminte si care pareau a fi sterse din memorie. Totul pana ieri. Cand am aflat ca am Reuniune de clasa...
To be continued...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu