La cumparaturi...

Cand am intrat in acel magazin, nu cautam nimic. Eram in trecere, ca in majoritatea zilelor cand am iesit din casa. O puneam pe Bianca sa mai probeze cate ceva, mai probam si eu cate ceva, si uite asa ne petreceam o zi calduroasa de vara prin Targoviste. Cum spuneam, nu cautam nimic. Dar ca intotdeauna, cand nu cauti nimic gasesti ceea ce vrei. Stiam ca se apropie ziua in care trebuie sa ma inarmez cu rabdare si mult calm, pentru a-mi innoi garderoba, dar nu banuiam ca primul obiect vestimentar al acestei garderobe ma va bantui chiar atat de asiduu. 

In lantul de magazine noi, am intrat fara prea mare chef. Se cam evaporase tot la celelalte cateva magazinase prin care marsaluisem. Haine destul de frumusele si spre surprinderea mea destul de ieftine, insa nimic iesit din comun, nimic care sa ma lase fara suflare. Pana cand... am intrat in THE magazin! Un spatiu destul de restrans in care erau aranjate cu destul de bun gust cateva tricouri pe un perete, rochite pe alt perete si ... ROCHIA. Stiti cum se spune despre dragostea la prima vedere? Simti ca ti se opreste respiratia, iti pironesti privirea asupra lui si traiesti cu sentimentul ca a fost facut pentru tine. Ei bine, exact acelasi lucru l-am simtit in momentul in care am vazut rochia. O rochie din in negru, cu un tricot in dreptul pieptului si o floare mare albastra ce porneste dinspre tricotul de pe piept si se mai opreste abia in dreptul genunchilor. Desi stiam ca nu am nici un chior in buzunar (nici macar fluturele lui Johnny Bravo care sa imi iasa din portofel) am rugat-o pe vanzatoare sa ma lase sa o probez. 

"Nu am posibilitatea sa o cumpar acum... Insa se poate sa o probez?" Imediat ce am terminat de rostit aceste cuvinte, mi-am luat pozitia de caine plouat, am facut ochii mari si am pus buza inferioara la inaintare. Putin mai aveam sa incep sa o misc, dar din fericire pentru mine, vanzatoarea cu mi-a acordat permisiunea.

Nu pot descrie in cuvinte cat de bine m-am simtit din momentul in care am simtit usorul material atingandu-mi pielea, insa va pot spune ca a fost mai mult decat dragoste la prima vedere, am stiut ca mi-am gasit jumatatea mea textila! Ce sa mai, raul a fost facut!

Si totusi, goliciunea buzunarelor ma privea cu rasetu-i malefic si parca imi soptea "Asa iti trebuie! Cand nu ai bani trebuie sa te incui intr-un beci intunecat!! MUHAHAHA". Cu inima franta, am dat-o jos cu greu si i-am promis cu lacrimi in ochi ca ne vom revedea curand. O parte a creierului imi spunea ca fac promisiuni desarte, insa cealalta parte a creierului ma imbarbata "Exista si posibilitatea sa te prostituezi ca sa faci rost de bani!".

Ca orice obiect vestimentar care te cucereste intr-o secunda, nu se mai gasesc altele ca el. Si rochia mea, statea solitara si parasita intr-un coltisor ascuns. Vanzatoarea mi-a spus ca nu va mai aduce altele si ca exista o foarte mica sansa sa o mai gasesc daca nu o cumpar imediat sau daca nu las un avans pentru ea. Nu aveam de niciunele, chiar daca Bianca se oferise sa ma ajute cu avansul si cu privirea plecata a trebuit sa parasesc magazinul respectiv. In acea noapte am visat rochia. Eram amandoua, eu vesela si ea increzatoare pe pielea mea arsa de soare. Eram mai slaba ca de obicei si sandalele simple imi faceau picioarele mai frumoase ca niciodata. Aveam o singura bratara la mana si o geanta mare la brat. Eram intreaga si ma simteam atat de bine, insa ca orice vis nu dureaza decat o noapte. M-am trezit dimineata cu ochii umflati si cu un mare gol in suflet. 

Am sunat-o pe sora'mea sa ma plang ei. Eram atat de trista si atat de neimplinita incat pe langa sor'mea, mi-am sunat si toti prietenii. Ca sa nu credeti ca aceasta poveste are un final nefericit, o sa trec peste cele 2 saptamani de chin prin care am trecut si o sa sar direct la final.

Ieri, am reusit sa primesc banii de la donatorul cel mai neasteptat. Nu o sa ii pomenesc numele decat cand o sa ii dau banii inapoi. Asta inseamna in maxim 2 saptamani!!

In orice caz, astazi, cu buzunarele doldora de bani (hahaha, glumesc) m-am indreptat sfioasa catre magazinul din coltului noului complex. Nu-mi puteam ascunde frica si abia ca m-am abtinut sa nu intru cu ochii inchisi in magazin (macar asa as fi putut prelungi momentul de dezamagire maxima). Dracusorul de pe umarul stang imi soptea rautacios "Nu o sa mai gasesti nici o rochie, ti-o doresti prea mult! Sa vezi ce o sa stai toata vara sa te gandesti la rochita asta!! Mai tii minte oita de plus? Ei bine, nici in ziua de azi nu ai uitat-o! Asa va fi si cu rochita asta! Muhahaha"

Mi-am facut curaj si am intrat pe usa.... si dincolo de ea, am vazut-o!! Nu ma parasise!! Era acolo, ma astepta si iesea cu mandrie dintre toate celelalte haine! Nu am mai dat-o jos de data aceasta... si sunt sigura ca ea e fericita ca ma are pe mine!