Dupa o zi calduroasa in care m-am prelins cu prietenul meu, cainele, pe asfalt, a venit momentul sa ma racoresc cu prietenii mei, oamenii, la cine stie ce terasa cu vedere obscura (asta se traduce prin terasa aflata pe pietonala din centrul vechi al orasului) de prin Targoviste.
Pentru ca nu v-am mai aratat de mult poze (stati linistiti, in curand o sa ma duc cu laptopul meu prin baruri si o sa postez toate pozele reusite din ultima saptamana) o sa va atasez o poza cu Pogo a mea, pentru ca a venit vremea sa o cunoasteti. Daca toata primavara a stat si m-a alergat prin toate cotloanele si mi-a batatorit mainile tot tragandu-si lesa, astazi am alergat-o eu pe ea, pana am epuizat-o total.
Si pentru a va relaxa, in cazul in care cititi aceasta postare inainte de somnic, melodia de mai sus este pentru voi.
Cunosc şi eu un Pogo, tot Dalmaţian, dar cu mici deosebiri. Cel pe care-l cunosc eu are şi o soră. Linda. Acum, drept să-ţi spun la deosebiri nu ştiu dacă se include şi limba. Dacă o au diferit de mare sau la fel de mare.
RăspundețiȘtergereDe o dimineaţă bună să ai parte.
Post scriptum la comentariul anterior.
RăspundețiȘtergereFără să ştiu că ai modificat aspectul blogului, l-am modificat şi eu pe al meu. Şi ce crezi? Dintre albastru şi bej, am preferat şi eu bejul. Este mai luminos şi mai frumos.
Multumesc de urare...
RăspundețiȘtergereSi cu referire la culori, am preferat intotdeauna culorile calde. Sper ca intr-un viitor apropiat sa pot lucra singura designul blogului sau poate chiar sa ma "privatizez" :)))