Goodnight!

Ma apropii de caminul in care stau si deja mi-am format un instinct prin care numar geamurile de la parter, ajung la geamul camerei mele si observ daca e lumina aprinsa sau nu. Nu e. Oftez si incetinesc pasul, de parca asta ar insemna ca in cele cateva secunde pe care le mai am pana la usa poate se intampla ceva si nu va trebui sa intru. Nu se intampla nimic. Descui usa si intru in micuta incapere. Patul nefacut si gol, laptopul lenes pe scaun, vasele uitate pe masa si hainele imprastiate peste tot. Dezolant! Ceva trebuie sa se schimbe! Oricat de mult as sta plecata, tot aici ma intorc si cred ca asta este problema. Ma arunc in pat si reusesc sa ma lovesc de cartea lasata langa perna. O julitura in frunte imi mai trebuia. Ma intorc pe spate, deschid laptopul care nu se grabeste sa ma intampine cu imaginea-i vesela si intr-un tarziu dau drumul la muzica. Acum nu-mi mai ramane decat sa fixez peretele pana imi voi face planul pe seara asta.
Ar trebui sa am un el pe care sa il chem sa alunge monotonia. Sa il sun inainte sa ma intorc acasa si sa imi faca o surpriza. Sa ma astepte cu un pachet KFC pe masa si o sticla de bere in mana, spunandu-mi ca daca mai stateam mult apela la berea mea. Sa ma sarute pe frunte si sa imi dea o palma peste fund. Sa nu ma lase sa ma schimb, spunandu-mi ca blugii vin prea bine pe mine, si sa ma enerveze ciupindu-ma de solduri.
Mi-e dor sa impart cu cineva patul asta prea mic... Ceva trebuie sa se schimbe!
Si totusi, un film prost si o ciocolata pot schimba orice! De fapt, cu o ciocolata sunt sigura ca poti salva lumea! Pana data viitoare ;), goodnight!