Rugaciune 2...

Doamna de la cantina ma intreaba zambind "Cartofi cu rozmarin si mai ce?"

"Un gratar de pui, va rog frumos" ii raspund zambind la randu-mi.

"Oooo pai nu tineati post? Sau va confund?" 

"Aaaa saptamana asta am lasat-o mai moale cu carnea. Ma mai detoxific si eu din cand in cand" si incepem sa radem amandoua de parca as fi spus cine stie ce gluma buna.

Ca intotdeauna, pun cartea sub tava si ma indrept spre masa de la geam. Ma bucur ca stau in acelasi loc de fiecare data cand mananc. E familiar. Ca acasa. Imi este greu sa citesc si sa mananc in acelasi timp, dar cand las cartea din mana si ma concentrez doar pe a taia si a mesteca realizez exact cat de mare este masa ... si cat de goala. Asa ca mai bine ma strofoc un pic. Nu am mai luat desert azi. Si chiar daca am terminat, mai stau pret de cateva pagini, deoarece nu vreau sa ma duc in camera.

Si totusi, nu pot ramane la nesfarsit in cantina. Ma indrept foarte incet spre camin, cand in cale imi iese un pustiulica murdar. Are o caciula la fel de murdara pe cap si o geaca de piele, peticita care il acopera aproape in intregime.

"Tanti! Da si mie un leu! Hai milogeste-te de mine! Da si mieee"

Ridic spranceana gandindu-ma la copii din gara. Nu serios, chiar asta e suma minima la cersit? 1 leu?

"Nu am!" ii spun neavand absolut nici un chef de a fi marinimoasa. 

Copilul se ia dupa mine si isi continua replica "Hai tanti te roog. Da si mie un leu. Nu fi rea!" 

Ma intreb daca as avea vreun rezultat daca as sta si eu asa la cladirea fiecarei firme la care vreau sa ma angajez. Haideti va roog. Si sa stau sa ma iau de patroni. Da si mie o slujba. Teee rooog.

Gandurile imi sunt intrerupte de tipatul unui copil. O chestie mai micuta decat pustiul de langa mine alearga cat poate de tare pentru a ne ajunge.

"Baaa. Nu cred ca putem lua bani de la tanti asa ca nu mai alerga!" urla copilul de langa mine.

Deodata vad chipul baietelului care alerga. O fata rotunda si murdara, inconjurata de carlionti blonzi, niste ochi albastri mari, care acum se uita la mine trist. Ofteaza, de parca ar fi fost un batran cu greutatea lumii pe umerii lui mici si se opreste din alergat, insa nu de tot. Acum poate sa admire cladirile si sa vada ce este in jurul lui.

"Tanti. Daca nu ai bani, ne dai si noua de mancare?" Aud ca prin vis.

Ma uit la pustiulica apoi la baietelul micut, le intorc spatele si intru in camin.

Ma grabesc spre camera si ma uit pe pervaz (frigiderul improvizat). Mai am fix doua snitele de pui. Shit! Nu am decat doua feliute de paine. Uff.. Tot e mai bine decat nimic. Pun pe fiecare felie de paine un snitel, apoi ies afara. Copii acum sunt la caminul de vizavi si se tin dupa niste baieti care rad de ei. "Ce stii sa faci ma pentru 1 leu?". 

"Hei" strig dupa ei si  baietelul micut vine spre mine. Pustiulica in schimb se opreste in loc si cantareste rapid dupa cine merita sa se ia. Cand vede ca ii intind celui mic sandwich-ul, vine rapid spre mine, imi ia sandwichul din mana si apoi fuge spre baieti urlandu-mi "Multumesc taaantii!". Acum le cere 1 leu cu gura plina.

Baietelul cel mic vazandu-l pe pustiulica, imi multumeste din ochi si tinand de sandwich de parca ar fi fost o comoara se grabeste cat poate de tare pentru a-l ajunge pe prietenul lui. Pustiulica, tot cu gura plina "Nu te mai graabi maaa. Ca nu cred ca ne dau baietii astia bani!"

Zambind ma indrept iar spre camin, mai calma si mai impacata cu mine.

Chiar daca nu am putut sa le dau o masa completa, ma simt mai bine ca am reusit sa le mai potolesc un pic foamea. Poate data viitoare o sa imi permit sa le cumpar si lor o masa copioasa de la cantina. Data viitoare...

P.S : pentru a va folosi de imaginea utilizata in cadrul acestei postari aveti nevoie de autorizatia mea!