Ziua in care mi-am pierdut sufletul este o zi extrem de trista pentru toata omenirea, este o zi in care fiecare se simte trist fara a avea un motiv bine definit, fiecare crede ca lipseste ceva in viata lui. Dar hai sa nu sar asa peste povestea palpitanta a momentului si a motivului pentru care am ramas fara suflet.
La ora de matematica, profa vorbeste despre derivate. Mai exact ii explica unui coleg care este regula derivarii, pentru a mia oara. Avand in vedere ca am terminat exercitiul, intorc caietul si incep sa desenez pe coperta acestuia. Desenez o cheie si apoi un breloc care este legat de aceasta cheie. Apoi fara sa realizez incep sa schitez ceva. Se contureaza un mare "Z...." pe care il ingros, ii fac onduleuri si apoi il leg nonsalant de cheie. Ca si cand as realiza ce am facut, acopar brusc caietul, gest destul de brutal si zgomotos.
"Catalina, s-a intamplat ceva?" o aud pe profa si realizez ca toti colegii de uita la mine. Ma inrosesc instant si caut rapid in minte un raspuns prin care sa ma scot.
"Hmmm.. tocmai am avut o revelatie cu privire la ceea ce ati spus d-voastra si am reusit sa termin exercitiul!" ii raspund dintr-o gura de aer.
"Bine, bine.. atunci pastreaza linistea sa ii apuce pe toti revelatia asta!" imi spune ea zambind si se intoarce iar la colegul de la tabla.
Rasuflu usurata, si imi intorc caietul la exercitiul rezolvat. Mintea din pacate imi zboara iar la seara minunata. Mai trec 2 exercitii pe care le rezolv la fel de repede ca pe primul, si cand realizez ca o sa mai dureze ceva pana se dumiresc toti cum sta treaba cu matematica asta, imi intorc iar caietul pentru a-mi admira capodopera. Pana la urma "Z..." ar putea fi numele oricui, nu? Si fara a avea nici o rusine, incep sa ii scriu numele de familie alaturi de prenumele meu "X... Catalina". Incerc sa fac o semnatura care sa aiba la baza numele lui. Chicotesc in sinea mea la gandul ca ma antrenez de pe acum, insa asta nu ma opreste sa continui sa ma semnez. Nu las nici un coltisor nesemnat. Si ca un facut aud si soneria. Profesoara ne spune rapid temele pentru a doua zi si apoi ne lasa sa ne vedem fiecare de pauza lui.
Ca intotdeauna, iau baietii fumatori si mergem in toaleta pentru a trage o tigara. Avem pana si jocul nostru "Nu scrumam, la cine pica scrumul nu mai fumeaza", pentru a ne lupta pentru putinele tigari pe care le avem. Ma pun in dreptul usii de la baie, care are vedere spre clasa de matematica. Acolo vad colegii zburdand din banca in banca, si cu putin noroc poate o sa il vad si pe el. Nu am noroc.
Trece ziua fara sa ne dam seama. Desigur, a doua zi suntem foarte putini cu temele rezolvate. Profa se enerveaza si ne obliga sa devenim mai activi la ore, fapt pentru care nu imi mai lasa timp de a ma gandi la activitati extracurriculare. Ora se termina mai rapid ca niciodata si nu incepe bine pauza ca apare Z in fata mea!
Ce este acel Z?
RăspundețiȘtergere