Deschid ochii si incerc sa ii pastrez fixati asupra unui punct de'al patului, insa nu reusesc. Ma dor atat de tare pleoapele incat inchid ochii si fara sa imi dau seama ma regasesc in intunericul de dinaintea incercarii mele esuate de a ma trezi. Oare cat o fi ceasul? E asa de liniste pe hol! Sper sa nu ma fi trezit la 1 noaptea, ca o sa fie tare greu sa ma adorm. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este laptopul de pe al carui ecran imi zambesc actorii cu care ma intretin de cateva zile incoace. Nu imi aduc aminte sa il fi oprit, insa nici nu am puterea sa verific daca mai este aprins. Imi imaginez ca daca ar fi fost, as fi auzit macar zumzetul de albina lucratoare pe care il face de obicei. Insa nimic nu perturba linistea. Sau intunericul.
Ca intr-un diapozitiv, imi apar niste imagini din visul pe care l-am avut. Eu intr-o incapere intunecata. In fata mea un perete mare de sticla, in care se afla o usa deschisa, tot de sticla. Misc din cap si realizez ca ma aflu in camera de camin. Usa din sticla este deschisa si plictisita ma dau jos din pat pentru a o inchide. Trag de ea, si inainte sa o incui ma uit la luna atat de alba si mare care este pe cer. Ma bucur ca am primit camera cu peretele din sticla, pentru ca am parte de imagini spectaculoase in fiecare noapte. Zambesc si intorc cheia in usa. Un nor mare si negru acopera luna si coborandu-mi privirea de la ea, realizez ca in fata mea se misca o silueta. In franturile de lumina pe care le mai scapa luna, reusesc sa vad chipul ce se apropie de peretele de sticla si ma sperie fata lui atat de nervoasa. Ma indepartez de usa, fara a-mi muta privirea si inima incepe sa imi bata cu putere cand silueta se apleaca pentru a lua o piatra din alee. Incep sa tremur fara a ma mai putea controla si lacrimi isi fac loc in ochi. Omul isi ridica mana si ...
Deschid ochii si incerc sa ii pastrez fixati asupra unui punct de'al patului, insa nu reusesc. Ma dor atat de tare pleoapele incat inchid ochii si fara sa imi dau seama ma regasesc in intunericul de dinaintea incercarii mele esuate de a ma trezi. Inima inca imi bate cu putere si simt o lacrima care se prelinge pe obraz. Inca mai am intiparit in minte chipul nervos si ma sperie gandul ca as putea adormi si m-as trezi in aceasi camera lipsita de aparare. Vad peretele din sticla si caut rapid in memorie un geam antiglont ce m-ar putea salva. Il inlocuiesc rapid. Incep sa imi imaginez cum silueta din vis arunca piatra... ba nu, are un pistol in mana. Ma uit la chipul nervos si la lumina lunii observ ceva stralucitor in mana lui. Un pistol. Ridica mana si indreapta pistolul spre mine. Inima imi bate cu putere si tremurand il fixez cu privirea. Trage. Din reflex am inchis ochii. Imi este frica sa ii deschid si ma intreb cum as putea sa imi dau seama daca am fost impuscata. Mai aud o impuscatura si deschid un ochi pentru a vedea ce se intampla. Impuscaturile vin una dupa alta, insa eu nu patesc nimic.
Lumina isi face loc printre jaluzele, si in spatele lor, intr-un pat de camin, o fata zambeste stiind ca este protejata de un geam anti-glont
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu