Cum a dat oleaca soarele, hop si starea mea de spirit a inceput sa prinda culoare! Citind postarile pe care le-am scris intr-o zi proasta si dupa ce mi s-a atras atentia ca o dau in "emo-ism", vreau sa va subliniez ca nu sunt deprimata si nici nu am ganduri sinucigase!!! Sincer! Cand ascult vreo melodie de taiat venele, incep sa vad niste randuri cu "ochiu' mintii" si apoi le redau pe blog. Asta nu inseamna ca sunt dereglata si nici ca am vreo suparare foarte mare. Ba chiar "supararile mele" sunt din cele mai simple, gen "vreau si eu haine, nu am bani" sau "vreau sa ma duc la imax, nu am bani". Ma rog, ce e mai profund de atat se aude pe la colturile urechilor celor interesati, dar ideea de baza este ca : nu am patit nimic, nu va speriati!!
Si acum, dupa ce v-am linistit (stiu ca stateati cu sufletul la gura, si telefonul cu 911 pe speed dial, in eventualitatea in care aparea vreo postare "azi chiar ma omor!"), sa continui cu : de ce imi place mie toamna! (not!)
Toamna, atat de frumoasa (cum zicea un inginer de pe la noi : "cu culorile-i pastelate"; si cam atat!) si-a intrat pe deplin in drepturi si cel mai cunoscut eveniment pe care il aduce cu ea este : inceperea scolii! De unde stiu? Nu mai pot iesi dom'le cu cainele la plimbare! Peste tot, sunt parinti care isi lipesc plozii de perete si se uita cu ura catre Pogo, implicit catre mine. Daca nu as purta ochelari, m-as intreba de vreo 2 ori daca nu cumva am vreun balaur in lesa, ca oamenii mai ca nu trec strada pentru a se da din calea "bestiei". Eu inteleg ca fiecare isi iubeste progenitura si ii sare inima-n gat cand vede un dulau, dar ce ai cu un "dulau" care este tinut in lesa si care trateaza cu fundul pe toti pentru ca este prea ocupat sa mance iarba? In timp ce scriam cuvantul dulau, mi-a venit in minte si sfatul perfect pentru acesti parinti speriati : "The dog whisperer". Este o emisiune in care dresorul cel mai bun din lume iti arata cum sa traiesti in armonie cu animalele. Cred ca aceleasi reguli se pot aplica si in cazul copiilor. Avand in vedere ca deja vad mai multi copii tinuti in lesa, decat caini, nu cred ca aveti de ce sa ma contraziceti! In orice caz, inainte de a ma blama si de a ma acuza de rasism (!?!?! rasism cand vine vorba de copii?!?!?!), haideti sa va explic mai pe indelete : Cesar (ca asa s.n the master) explica tuturor stapanilor de caini ca pentru a avea un caine linistit e nevoie de un stapan calm. Ceea ce este extrem de adevarat! De cand nu mai sar ca nebuna cand vad vreun caine, nici Pogo nu mai sare... hmmm stai ca asta nu e adevarat. Adevarat este ca nu mai baga oamenii in seama. De cand nu ma mai intereseaza asa mult de ce zic oamenii ("Tine cainele ca mi-e frica" sau "Aoleu, musca mama?"), Pogo ii trateaza cu cea mai mare miserupie. Ia incercati, dragi parinti, sa nu mai sariti ca arsii cand vedeti vreun caine in lesa, probabil nici copii vostri nu o sa mai urle ca din gura de sarpe "vine caineleeeee, mi-eee fricaaaa". Nu?
P.S : de la Cesar mai incerc si sa calmez cainii cu "shhhh" ... dar pana acum nu prea mi-a iesit :D
P.S.S : de ce sa va mint, sunt frumusei rau copii aia care duc ghiozdane mai mari ca ei in spate :P
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu