Stiu ca de cateva postari incoace am avut o nuanta de sentimentalism, si vreau sa va spun ca totul se datoreaza vremii, muzicii si cartilor pe care le citesc. Cand vezi afara numai nori urati si simti pe propria-ti piele frigul tot mai aprig, cand in boxe se aude un sunet usor de jazz, ce te duce cu gandul la alte vremuri, si cand cartea pe care tocmai ai lasat-o din mana iti vorbeste de vreo muiere care si-a gasit marea dragoste, tinzi sa cazi intr-un mare butoi cu melancolie. Butoiul meu cu melancolie are caracteristicile unui put. Ce se afla in acest butoi-put? 25 de ani in care am adunat ... absolut nimic din ceea ce mi-am propus. Nu, nu ma plang, si va rog sa nu ma intelegeti gresit, nici nu reneg realizarile pe care pana la urma le-am ... realizat (?!?!?!), dar cand te uiti in jur si observi oameni de varsta ta cu copii, casatoriti, cu firme, cu masini personale, stai si te uiti chioras la ghiozdanul tau si te intrebi daca nu cumva ceva este in neregula. Poate peticul tau e gaurit (haideti sa nu ne gandim la gaurirea primordiala, ca aici folosim metafora pentru tartacuta personala) si ti-au iesit toate chestiile bune din el. Si totusi, daca as tanji atat de mult la copii, as putea face unul cat ai zice "sex". Nu? Sau ma rog, as adopta un copil afro-american caruia i-as lua o dadaca filipineza (in timp ce lucram, aveam tv deschis si am auzit ca asta se poarta mai nou... dar seriously, daca ar fi sa infiez, nu m-ar deranja ceva de culoare mai inchisa :P). Si totusi, sa nu deviez de la subiect, copii se pot bifa daca se vrea cu adevarat. Pana si barbatul se poate bifa (iarasi vorbim de o metafora care nu are legatura cu sexul!), daca scazi din asteptari, lasi de la tine cand vine vorba de sex, aspect si stare materiala si esti maritata (nu neaparat si fericita) in 24 de ore. Hai sa zicem 24 zile, ca aici nu avem Las Vegas! Si acum ramane aspectul care ma intereseaza pe mine, si care imi provoaca aceasta stare de usoara depresie ce se manifesta prin excese de sentimentalism : partea profesionala. Ce faci ca sa te ridici pe acest plan? Ce compromisuri care sa nu iti atace integritatea poti face? Daca refuz sa platesc ca sa ma angajez, refuz sa imi plec capul sau sa il "aplec" in mod special, cum ma pot angaja? Iarasi, sa nu credeti ca ma plang. Sunt doar extrem de nervoasa pe sistemul prost in care se desfasoara lucrurile in tara asta. Eu sunt lipsita de experienta, motiv pentru care nu se incumeta nimeni sa ma angajeze ca inginer, si am o diploma de inginer care se pare ca este mult prea mult pentru alte posturi. Deci? What the f**k happens with me? Cred ca o sa trebuiasca sa asteptam si sa vedem.
P.S :am citit pe un blog ceva de genu' ca "jazzu e muzica de babalaci" (nu exact cu cuvintele astea), nu cred ca muzica poate fi impartita pe categorii de ascultatori, gen jazz-ul il asculta doar cei peste 60 de ani, hausu' doar pustanii aflati la pubertate, r&b doar negrii si rockul doar pletosii. Un om care stie sa aprecieze calitatea, asculta orice piesa in care se poate regasi. Acum sunt in perioada in care ascult mai mult jazz, deoarece cred ca ma linisteste, asa cum in urma cu o luna ascultam old rock, si in urma cu un an s.o.a.d.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu