Burger King... O sa crezi ca ne furi!

O noua zi.. o noua reclama.. o singura intrebare : In halul asta am ajuns????
Burger King! Un tip care isi primeste restul inapoi, se uita la el si incepe sa fuga catre masina. Iese pe fereastra pentru ca la usa e coada. Ajunge in masina si se roaga de sotia lui : "Pornesteeee.. te roooog!!"
Nu ca m-as lauda, dar am trecut de mult de varsta la care ma bucuram ca tanti de la magazin nu a observat 5 lei si ma inroseam toata la gandul ca voi avea bani sa imi iau o guma la urmatorul magazin. Acum, o bat pe umar si ii spun sa fie mai atenta data viitoare!
Hai sa incercam sa nu mai promovam inselatoria!


P.S : Cum ar fi fost o reclama in care tipul s-ar fi uitat lung la rest si apoi i-ar fi spus vanzatorului "Este ceva in neregula.. Mi-ati dat prea mult rest", moment in care vanzatorul cu un zambet pe buze i-ar fi spus "Nu este nici o greseala".. apoi din ce in ce mai iritat tipul i-ar fi spus "Este restul prea mult", vanzatorul cu acelasi zambet pe buze i-ar fi spus "Nu este nici o greseala"... apoi apare un ecran negru pe care scrie "Dupa 30 de minute", acelasi tip tinandu-l pe vanzator de camasa urla "ESTEEE PREEAAA MUUULT REEEST" si vanzatorul pastrandu-si acelasi zambet "Acestea sunt preturile Burger Kings". Sfarsitul este cu un client mirat caruia i se lumineaza fata uitandu-se la rest si luandu-si sandwichul

P.S.S : as mai avea cateva deviatii ale acestei reclame, deviatii care nu includ violenta!

La volan...

Orbit... curata si spatiile inaccesibile!

Cine a vazut ultima reclama de la Orbit? Sa va dau mai multe detalii? Un urs satisfacut intr-un colt al unui habitat artificial. Nimic neobisnuit. Poate nici faptul ca ursul ia niste pastile Orbit nu ar fi atat de neobisnuit. Insa decorul in care se afla ursul, ei bine... In timp ce se indeparteaza camera de la urs, si ti se arata "the big picture", observi o pereche de cizme insangerate si un furtun ce stropeste liber, in timp ce in acorduri vesele o voce feminina foarte suava iti rosteste "curata si spatiile inaccesibile". Seriously!!

Pana si in reclamele la guma de mestecat au ajuns sa promoveze violenta?? 

Furia...

Simt cum creste furia in mine, asemeni lavei unui vulcan care incearca sa isi faca loc printre stancile abrupte pentru a distruge tot ce e in jur. Ma uit neputincioasa la toate obiectele din camera si fara sa imi dau seama lacrimi mari mi se preling pe obraji. Daca as putea sa ma razbun pe ele, ar fi totul atat de usor! Acum sunt parca mai nervoasa si imi inabus strigatul de disperare. In locul lui iese un sunet ciudat, ca al unui animal ranit. De ce nu pot gasi o modalitate prin care sa ma exteriorizez? De ce trebuie sa pastrez totul in suflet? Iau telefonul pentru a mia oara si ma uit la numarul tau. Ce usor mi-ar fi sa te sun si sa iti spun tot ce ma apasa, sa tip la tine, sa urlu, sa scot afara toate sentimentele acestea. Insa nu pot face nimic. Sunt mult prea lasa si nu asa functionez...

Dau tarcoale incaperii de parca as fi un leu care isi cauta prada si ochii imi cad pe cartea de pe birou. O iau in maini si o deschid pentru a o rupe. Nici macar de atat nu sunt in stare, fara sa vreau incep sa citesc. Nu stiu ce titlu are cartea si nu imi suna cunoscut fragmentul, insa ma face sa imi cobor mainile si sa caut un loc pentru a-mi continua lectura. Incruntata, citesc de o mare doamna din inalta societatea frantuzeasca, care iubeste un tanar poet. Cuvinte mari primeste din partea acestuia, insa constientizeaza amandoi ca existenta unei relatii legale intre ei ar fi imposibila. De data aceasta las sa iasa un oftat greu si continui sa citesc. Fuga nu este o optiune, deoarece ea este obisnuita cu un trai regesc, iar a-si consuma relatia in vazul tuturor servitorilor este moarte curata.
Las cartea deoparte si ma uit in oglinda. Oare era mai usor inainte? Aveai niste reguli dupa care te ghidai in viata si daca erai destul de curajos, puteai trai impotriva lor, lucru care te-ar fi adus in cartile din ziua de azi. Acum, duci o lupta doar pentru a transmite un sentiment, o vorba. Trebuie sa analizezi pe cine ar afecta deciziile si actiunile tale, trebuie sa fii cu un pas inaintea gestului. Ma uit iar neputincioasa la telefon si ma gandesc ce frumos ar fi sa nu mai gandesc pentru o secunda...

Tango...

Inchid ochii si ascultand acordurile usoare ale inceputului de tango ma trezesc intr-o lume noua. Ridic mana dreapta in ritmul muzicii, ma uit direct in ochii lui si il ademenesc cu un zambet pe ringul de dans. Incepe sa imi dea tarcoale si incerc sa nu il pierd din vizor, in timp ce gatul mi se indreapta pentru a ma pregati de acest dans in doi. Imi arcuiesc spatele si il opresc in fata mea. Ma las usor intr-o parte, fara a-mi muta privirea si revin la pozitia initiala. Melodia devine mai alerta si incepem  sa zburam. Ii intorc spatele si cu miscari lascive las impresia ca as vrea sa imi caut alt partener. Nu se lasa pacalit si ma intoarce dintr-o miscare. Acum chipurile noastre sunt atat de apropiate incat singurul detaliu absent al acestui decor este sarutul. Dar nu este momentul , trebuie sa ne continuam dansul. Trebuie sa mai lupte, trebuie sa mai cuceresc. Ma intoarce, ma grabeste, ma conduce. Ii raspund, il provoc, ii zambesc. Totul este un joc si depinde de noi daca vom iesi castigatori . Iar ne apropiem, ii simt bataile inimii si totusi, nu este momentul. Stim ca se apropie sfarsitul. Asemeni unui taur incepe sa imi dea iar tarcoale. Il urmaresc... Si ma prinde ferm de spate. Ii simt respiratia pe gat si cu greu ma abtin in a-i sopti cuvinte dulci la ureche. Imi atinge obrazul cu al sau obraz. Si apoi.. buzele ni se unesc exact cand ultimele acorduri abia se fac auzite pe fundal. 

Cooking...

Desi poate pare surprinzator, prajitura mea preferata este checul! Avand in vedere ca am 24 de ani, se pare ca a venit timpul sa nu mai ma rog de mama, Ruxi sau alte persoane sa imi faca/dea chec. Ce inseamna acest lucru? Ca am decis sa imi iau soarta in propriile maini si sa ma pun pe facut prajituri. Desi mi se parea imposibil, am reusit sa fac chec, si nu o data, ci de doua ori!! Nu mai spun ca au iesit niste prajituri extrem de delicioase. Acum dupa ce m-am initiat in arta checului, nu inteleg de ce am facut atat de mare caz. In 5 min am facut aluatul, in juma' de ora am mancat. Si nu mai spun, ca dupa ce termin aluatul, pot sa mananc din el cat vreau!!

Apropo, asta ma face sa ma gandesc serios la momentul cand voi avea copii. Cred ca o sa trebuiasca sa fac dubla cantitate de aluat, pentru a putea "linge cratita" si eu si copii!

Pace in lume...

Ma uit cu scarba la frigiderul gol si ma rog cu disperare ca foamea ce m-a cuprins sa dispara. Pun capul pe perna facuta din carpe jegoase  si inchid ochii incercand sa imi imaginez viata altfel. Daca as putea sa adorm... O carte murdara se afla in coltul sumbru al camerei in care ma aflu si stergand lacrimile ma indrept pentru a o lua. Scrisul de pe coperta este scrijelit si abia ii pot descifra titlul, "Coliba unchiului Tom". Ma asez iar pe patura care ar trebui sa imi mai atenueze contactul cu pamantul. Desi sunt sigura ca mi-ar fi mai de folos daca m-as inveli cu ea, o las pe jos doar pentru a-mi da un minim confort psihic, inca nu dorm pe ciment. Incep sa citesc randurile din carte si desi ma aflu intr-o stiuatie destul de urata, lacrimile incep sa imi curga iar, insa de data aceasta pentru a blestema zilele in care oamenii, fie si ei negri, erau considerati nimicuri, si primeau mai putina consideratie decat animalele din grajduri. 

Fara sa imi dau seama, atipesc si cand ma trezesc, sunt inconjurata de o multime de negrii imbracati in straie saracacioase. Speriata, incerc sa tip, dar realizez ca nu am glas, si singurul lucru pe care il fac este sa imi pun mainile tremurande in fata ochilor. Un tanar mai voinic se apropie de mine si imi spune ceva intr-o limba pe care nu o inteleg, apoi intinde o mana si in privirea lui se afla o bunatate cum nu am mai vazut. Inca tremurand, imi pun mana intr-a lui. Toata multimea incepe sa tipe de bucurie si deoadata sunt luata pe sus. In cantece de camp, cum am vazut in filmele cu negrii sunt purtata pana la casele negrilor. Nu sunt case, sunt niste colibe de paie, care nu inteleg cum pot sta ridicate. Copii negrilor incep sa alerge pe langa tanarul care ma tine in brate si imi arata dintii care sunt ireal de albi. Intr-un final, intram intr-o coliba si negrul ma lasa usor pe ceea ce pare a fi un pat. Este indeajuns de moale pentru a dormi pe el, dar e departe de a samana cu un pat pentru oameni.  Incaperea este extrem de simpla, are acest pat, o masa  cu 2 scaune, un dulapior in care se observa cateva tacamuri, 2-3 farfurii si un ceaun aflat deasupra unui foc care mocneste incet. Cand ma opresc din analizat locul in care ma aflu, realizez ca toata harmalaia de mai devreme s-a oprit si linistea a inconjurat locul. Tanarul negru se apropie usor de mine, tinand in mana o farfurie cu supa pe care mi-o intinde timid. Fara sa stau pe ganduri, infulec toata supa si ii dau farfuria pentru o mi-o umple. Dupa 3 farfurii de supa, nici nu imi dau seama cum ma ia somnul si cand ma trezesc realizez ca negrul dormea pe pamant. Ma uit la ceaunul de pe focul acum stins, vad ca este gol si imi amintesc sunetul de metal lovit cand am cerut ultima portie de mancare. Negrul asta sarac mi-a dat mancarea lui si m-a lasat sa dorm in patul lui. Fara sa imi dau seama incep sa plang si lacrimile ce imi aluneca pe barbie cad pe pielea lui atat de inchisa. Pesemne se trezeste si se uita la mine cu ochii blanzi ai unui om cu sufletul pur.

Clipesc o data si ma aflu iar in decorul macabru al disperarii ce m-a cuprins. Pe piept se regaseste aceiasi carte cu titlul scrijelit. Fara sa stau pe ganduri, ma ridic si ma indrept apasat spre iesire. Spre deosebire de ei, eu am de ales...