Hard working...

Urmatorul job, dupa esecul in desen tehnic a fost tot ca ospatar. Cu ajutorul unui prieten am reusit sa ma angajez intr-un restaurant/pizzerie si spre ghinionul meu intr-un loc in care ultimul sosit este un fel de sclav. Desi prietenul meu a incercat sa ma menajeze in primele zile, nu a reusit sa ma tine departe de toate rautatile celorlalti angajati, care cu zambetul pe buze incercau sa dea munca pe mainile celui mai novice, doar pentru a aduna laudele. Din pacate, tot in perioada aia am inteles de ce nu ar trebui sa lucreze doua persoane apropiate in acelasi loc. Nu am rezistat mult acolo, deoarece nu imi place fatarnicia.

Cel mai lung job pe care l-am avut a fost ca reprezentant credite. Datorita Adelei am cunscut-o pe Bianca. Doamne ce am urat-o la inceput. In primul an am avut impresia ca este cel mai "vaca" sef pe care l-am avut. Nu imi placea ce atitudine avea cand se supara, si cum intotdeauna ii placea sa imi spuna ceva, doar pentru a-mi demonstra ca regulile nu sunt la fel di pentru ea. "Astazi ai intarziat... Stii ceva? Cred ca de maine ar fi bine sa incepi sa porti camasa, da? Daca avem control?". Si desigur ca a doua zi, numai eu apaream in camasa si ma simteam atat de jecmanita! Din fericire, un an mai tarziu am schimbat locul de munca (locatia) si am schimbat si seful, Bianca devenindu-mi astfel colega. Si asa am ajuns sa o cunosc. Nu este vaca si nu este nicidecum rea, cum am vazut-o. Este chiar foarte de treaba, si chiar si acum, trece peste faptul ca sunt nesimtita si de multe ori nu stiu unde ("in fund" ar spune ea) am telefonul. Pe langa Bianca, am avut parte si de niste colegi foarte de treaba, cu care m-am distrat foarte mult, cu care am impartit retete culinare, poze si de care uneori imi mai este dor. Din pacate, la un an si 7 luni de munca, a venit peste noi perioada restructurarilor, si m-am numarat printre persoanele care au trebuit sa paraseasca acel loc. 

Nu pot spune ca acea perioada a fost foarte grea, deoarece licenta imi batea la usa, si chiar aveam nevoie de o perioada in care sa ma pregatesc de restante si de licenta. Insa am resimtit fiecare secunda in care nu aveam un alt loc in care sa ma duc. A fost perioada in care a trebuit sa ma mut din apartament inapoi in camin, am inceput sa simt iar lipsa unui venit si am inceput sa simt lipsa prietenilor care acum munceau.

Am luat si licenta, si o data cu ea, am crezut ca usile firmelor la care imi depuneam cv-urile cu teama, se vor deschide mult mai usor si voi fi primita cu alti ochi. Intotdeauna mi-a placut sa cred ca faptul ca am muncit in timpul facultatii va atrage si va scoate in evidenta capacitatea mea de a reusi in viata. Am crezut ca ... Am crezut ca nu voi sta atat de mult acasa, si chiar daca nu stiu tot ce vor ei, mi se va acorda sansa sa demonstrez cat de multe pot sa invat si cat de rapid. Am crezut ca... Dar pana acum m-am inselat...

Mi-e dor de mare...

Mi-e dor de mare. Mi-e dor de prima senzatie pe care o simt in stomac cand simt mirosul sarat al marii, si de caldura din suflet cand vad apa albastra verzuie care se uneste cu nisipul si care creste pe masura ce pasii ma poarta mai aproape de mal. Mi-e dor de momentul in care picioarele imi ating pentru intaia oara in acea zi apa si de zambetul ce-l simt pe buze la gandul ca am ajuns in sfarsit la mare. Mi-e dor sa inot si mi-e dor sa ma strofoc sa nu ma inec atunci cand apa imi trece de gat. Mi-e dor de cearceaful pe care il pun intre sezlonguri si de nervii pe care mi fac cand vad ca toti trec pe langa el si imi imprastie nisip pe la toate colturile. Mi-e dor de soarele care intotdeauna e prea puternic pentru pielea mea, si de tricoul ud pe care il tin pe spate cand sunt mult prea rosie. Mi-e dor de cartea si de integramele care ma insotesc mereu, mi-e dor de palaria si ochelarii de soare. Mi-e dor de muzica mult prea tare si de terasele mult prea pline. Mi-e dor de hamsii. Mi-e dor sa merg desculta si mi-e dor sa intru in apa ca sa ma sterg de nisip. Mi-e dor sa ma plimb pe faleza si sa ma uit cu jind la toate lucrurile de acolo. Mi-e dor sa nu am niciodata bani pentru ele. Mi-e dor sa probez fustite, si sa plec cu aceleasi scoici in buzunare. Mi-e dor sa incerc sa ma trezesc in fiecare dimineata pentru a vedea apusul si mi-e dor sa adorm cu o ora inainte de eveniment. Mi-e dor sa fac poze.

Mi-e dor de mare...

Hard working...

Cel mai satisfacator job pe care l-am avut a fost cel de barman-ospatar. Mi-a placut la nebunie sa servesc la mese si sa stau de vorba cu oamenii care aveau chef sa impartaseasca cine stie ce amintire sau necaz. Cred ca si oamenii care veneau in acest bar m-au ajutat sa imi placa acest job. Parca eram o familie mare care se intalnea in acelasi loc. Mi-a placut sa imi stie lumea numele, sa aud oamenii care imi spun ca sunt o prezenta placuta, sa cant la inchidere si sa ma ascund dupa mese cand observam ca am ascultatori la usa. Mi-a placut sa merg acolo cand eram libera si sa joc darts. Mi-a placut inclusiv cand am facut caietul de plangeri si cand am aflat ca nu schimb indeajuns de mult scrumierele (ce-i drept chiar nu le schimbam in prima faza), ca nu ar trebui sa castig atat de mult la darts si ca ar trebui sa mai las de la mine la table. Mi-a placut cand ieseam din tura si ma duceam in club sau cand nu ieseam deloc din tura si dormeam pe bancutele mult prea stramte. Ce sa mai, ramane cel mai frumos loc in care am muncit. 

Am renuntat la jobul de barman pentru a-mi urma chemarea si a ma face designer. Datorita lui Mitza l-am cunoscut pe patronul unei firme de fier forjat si acesta avea nevoie de un desenator, pentru a schita forme de fier forjat la case. Si uite asa, la mijlocul anului 3, aveam in brate 4 albume extrem de grele cu forme si modele de garduri, balustrade, si cine stie ce mobilier din fier forjat. Cred ca atunci am realizat ca nu fac facultatea degeaba si mi-ar placea sa am un aport in amenajarea interioara sau exterioara a caselor, sa las o particica din mintea mea in obiecte ce inconjoara oamenii. Din pacate, la un moment dat, mi s-a spus ca firma a dat faliment si m-am trezit pentru a nu stiu cata oara in cafeneaua caminului (era un fel de fast food) plangandu-mi de mila.

Desi nu isi are rostul, o sa scriu si despre cel mai dureros interviu la care am fost. Un fost client de la barul la care am lucrat, mi-a spus ca stie o firma de constructii care ar avea nevoie de un desenator in Autocad. Avand in vedere ca unul din motivele pentru care am dat la o facultate din care pot iesi inginer, a fost acela de a avea o echipa careia sa ii pot da indicatii, ei bine, un job in constructii ma apropia cu pasi repezi de acest pas. Fara sa stau pe ganduri, a doua zi m-am dus la interviu cu toate cunostintele mele de Autocad (o cunostinta in constructii mi-a explicat ca nu este indeajuns, dar nu am vrut sa plec urechea catre oricine) si patronul s-a hotarat sa imi dea un proiect si sa vada cum ma descurc. Prima reactie la vederea plansei a fost o incercare absurda de a ghici ce e desenat pe ea "Un patrat cu multe linii in el. Ce doamne iarta-ma?!?!?!". In 5 ore am reusit sa fac plansa intocmai. Patronul a fost destul de dezamagit. Mi-a mai dat ceva planse, mi-a spus sa exersez acasa si m-a asteptat a doua zi. A doua zi, in 3 ore eram gata cu desenul, insa patronul m-a luat deoparte si mi-a spus ca atat ii ia lui sa deseneze si ca nu are nevoie de un om care sa il tina in loc. Cu lacrimi in ochi am plecat de acolo si ca niciodata am plans tot drumul spre casa. Imi pare rau ca nu am avut curajul sa ii spun "Dupa 30 de ani de experienta desenezi asa ceva in 3 ore. Eu dupa o noapte intreaga de desenat!!!". Asa a fost sa fie!

To be continued...

Hard working...

Ce stiu eu sa fac cel mai bine? Am citit pe un site de specialitate ca prima calitate pe care ar trebui sa o aiba un aplicant in vederea obtinerii unui job este dorinta de a invata. Ei bine, eu nu am numai dorinta, am si vointa si capacitatea de a ma adapta oricarui mediu de lucru. Si cand zic asta nu ma refer doar la mediul ambiant natural, ci si la mediul uman. Ca sa va demonstrez cat de dornica sunt de a munci, o sa va descriu fiecare lucru pe care l-am facut de cand am intrat in domeniul muncii, in anul doi de facultate.

Primul meu job a fost ca lipitor de etichete pe cutiile pastelor de dinti. Toata lumea cand a auzit de cutii de pasta de dinti s-a gandit la cutiile mari in care se gasesc cutiile mai mici de paste de dinti, ei bine, se inselau, etichetele trebuiau puse pe cele 30 de cutii mici care se aflau in cutiile mari. Eram platita 10 lei noi pe zi, si in aceasta zi trebuia sa imi fac norma de cel putin 38 de cutii mari. A fost interesanta perioada asta, deoarece munceam cu fetele din camin si imi facea placere sa stau cu ele de vorba. Si pe langa asta, cand ma intorceam acasa faceam intotdeauna un ocol al caminului, pentru a putea trece pe la Vali, Ana si Alecs inainte de a ajunge acasa. 

Urmatorul job pe care l-am avut a fost de designer decoratiuni florale. Stiu ca nu ar trebui sa il trec aici, deoarece am fost doar 3 zile, din care prima a fost interviul, insa cred ca mi-ar fi placut sa lucrez in acest domeniu. La job-ul asta m-am dus cu Alecs si parea foarte bun : lucram doar in weekend si ar fi trebuit sa facem deplasari prin tara. Consta in aranjamente florale si flori de piept din natura moarta. Credeti-ma este super taaare! In orice caz, neseriozitatea patroanei ne-a facut ca dupa a 3-a zi sa ne intoarcem la cafeneaua de pe colina si sa ne plangem de mila.

Tot datorita Alecsandrei am reusit sa fac si pe promoterul. Imbracata intr-o bluza decoltata galbena si cu o basma in cap, am facut reclama la ulei. Cumparai 3 sticle si iti dadeam un prosop. Sfatul cel mai bun al Alecsandrei a fost si cel care a dat roade si anume "Nu trebuie sa faci absolut nimic. Zambeste si cu siguranta va veni lumea sa te intrebe ce se intampla". Exceptand privirile languroase ale mosilor la decolteul meu si chicotele vre'unei zapacite la basmaua mea (care ma si prindea destul de bine), pot spune ca nu am avut probleme ca si promoter, si m-am si descurcat foarte bine (am dat toate prosoapele!!)

Avand in vedere ca anul II se termina destul de repede si eu imi doream foarte mult sa raman la Brasov, Ana m-a ajutat sa imi gasesc cel mai obositor job pe care l-am avut, si anume cel de : camerista. Dumnezeule! Era o pensiune de 4 margarete, ce nu avea lift pentru lenjerie, ceea ce insemna ca pentru a putea schimba asternuturile, camerista trebuia sa urce si sa coboare cele 3 etaje cu mainile incarcate. Credeti-ma este extrem de extenuant. Cea mai groaznica zi a fost cand s-a stricat aspiratorul mic si dragut, si a trebuit sa ma car cu MONSTRUL prin toata pensiunea! MONSTRUL era un aspirator ca pe vremuri : mare, greu si foarte zgomotos. Cand l-am pornit prima oara era sa fac pe mine de frica!!!

To be continued...

Scorpionii

Cum eu fac parte din sus numita rasa care va domina planeta in cativa ani, m-am hotarat sa vedeti si voi cum ne puteti recunoaste pentru a ne putea ridica statui, trimite ofrande si compune melodii! Peace ... Scorpio Queen! >:)))) MWAHAHA




Trasaturile mai putin cunoscute ale Scorpionilor 
Scorpion. Cei mai multi hackeri sunt Scorpioni. Iar paranoia este o caracteristica a acestei zodii. Cei mai multi dintre ei au gasit o modalitate de a fuma sub dus. Cel mai mare regret al lor este ca nu au fost rapiti de extraterestrii sau nu au fost victima unei conspiratii guvernamentale. Virusii din calculatorul lor sunt un bun pretext de a mai scormoni o poveste legata de Bill Gates. Ironic, Bill Gates este Scorpion. Planul lor de a cuceri lumea nu va da niciodata roade, deoarece presupune ca ei sa fie carmacii. Le este greu sa accepte ca Star Trek este o fictiune si ca nu sunt unul dintre liderii rasei Borg. Partidele de sex ale Scorpionilor sunt foarte rapide, acestea dandu-le alta posibilitate de a fuma. Cand vrei sa verifici daca cineva este Scorpion, pune o intrebare, dupa cinci minute de liniste raspunsul va fi "Scuza-ma, ce ai spus?". Scorpionii sunt de obicei parosi, asta ii face sa creada ca sunt virili. Acest lucru se aplica in special femeilor Scorpion. Scorpionii inseala la Loterie, daca jocul ar fi automat, ei l-ar putea hacui.
De cati Scorpioni este nevoie pentru a schimba un bec?
Pentru Scorpioni becul nu se schimba. Se transforma. Doar apasa pe un buton si activezi alt bec. Dar de ce intrebi? Esti de la o agentie de asigurari?
Cum sunt Scorpionii?
La capitolul obsesii si frustrari, Scorpionul detine suprematia. Este cel mai framantat si suspicios semn din zodiac.
De ce nu doarme noaptea Scorpionul?
Face cu totul altceva.
Ce "pasarele" are Scorpionul?
Vesnic nemultumit, sufera de obsesia perfectiunii. E extrem de exigent, atat cu sine, cat si cu ceilalti. Investeste totul, dar vrea totul in schimb. Are insa un dispozitiv intern hi-fi pentru detectarea fisurilor, si reactioneaza intens la ele. Vesnic in garda, se amorseaza instantaneu (chiar inainte de a aparea motivele reale, pe care parca le presimte) si ramane amorsat. E adevarat ca are mania secretelor, ii place sa manipuleze lumea, e gelos, usor paranoic, obsedat sexual, distructiv si autodistructiv. Dar are o personalitate fascinanta si plina de resurse, fiind capabil de performante uluitoare. Asa ca merita sa-l admiri si sa incerci sa-l intelegi, in ciuda "umbrelor" sale.
Cum se roaga Scorpionii...
Doamne, ajuta-ma sa imi iert dusmanii, chiar daca nenorocitii nu o merita!
Daca fiecare zodie ar purta pe spate un semn de circulatie, care ar fi acesta?
Atentie! Succesiune de curbe deosebit de periculoase.
Cand face urat Scorpionul?
Daca i-ai gresit, nu te amagi crezand ca va uita. Nu uita niciodata si ti-o plateste cand ti-e lumea mai draga.
Scorpionii la misto
Ziua norocoasa: cand vor fi declarati specie ocrotita prin lege. Cand nu reusesc sa se faca intelesi prin cunostintele lor… de karate, judo, arte martiale, culoarea lor norocoasa devine cea de camuflaj. Li se recomanda sa se inconjoare de oameni care "transpira" de mult ce muncesc, deoarece le priesc zonele din preajma apelor. Verbul care ii reprezinta este "a dori", deoarece nu au niciodata strictul necesar din nici un punct de vedere.
Profesia pe care multi si-o aleg este in domeniul medicinii, p e motiv ca doctorii isi pot ingropa oricand greselile. Doresc sa se impuna cu orice pret, pentru ei fiind valabila regula: "Cel care tipa cel mai tare are cuvantul."


Funny Scorpion (23.10-21.11)
Planeta dominantă: Pluto, planeta obsesiilor şi paranoiei.
Animalul sacru: vipera
Personalitate: Scorpionul are foarte mult magnetism personal: atrage  cuiele ruginite, cutiile de conservă, dramele şi ghinioanele. Are emoţii  intense, idei fixe şi puterea de a deochea. Este atât de încordat,  încât dă impresia că suferă, iar încordarea lui face să se defecteze  obiectele din jur. Chiar şi cei apropiaţi sunt profund afectaţi, de unde  şi bafta pe care o are la moşteniri. Ştie ce vrea, dar caută să obţină  totul pe căi ocolite. E genul care mai bine îşi otrăveşte duşmanul decât  să-i dea un pumn în nas. Paranoic, vede peste tot pericole, intrigi şi  conspiraţii.
Asta nu-l împiedică să umble cu fitile şi să-i manipuleze pe ceilalţi.  Îi consideră prieteni doar pe cei de care se poate folosi, iar prietenii  n-au încredere în el, fiindcă ştiu că n-are mamă, tată sau scrupule, şi  atacă subversiv, sub centură. În dragoste, este un obsedat sexual  frustrat, gelos şi posesiv, care-şi scoate din minţi perechea cu  bănuielile şi cu gusturile lui anormale.
Meseria potrivită: detectiv, medic legist, pândar, scafandru, vânător de  fantome.
Pizza magică: Siciliana.
Medicamentul norocos: extractul de mătrăgună.

Soone

Ma comunicam destul de mult cu un tip si unul din motivele pentru care am inceput sa ne conversam a fost un videoclip pe care l-am gasit pe pagina lui de socializare. Era un videoclip de la System of a Down, si tipul nu avea fata de om care ar fi digerat cu buna stiinta acest gen. Practic asa m-am bagat in seama "Nu prea ai fata de om care asculta rock". Raspunsul lui a fost pe masura abordarii mele "De ce? Tu asculti rock?". Desigur, am dat-o in gluma si am reusit sa ne conectam destul de rapid. Aaaa cu ocazia asta vreau sa certific existenta persoanelor care pot SOCIALIZA fara a avea "dorinte ascunse". In orice caz, nu la capitolul asta vreau sa ajung cu postarea. Intr-o zi, cand am intrat pe profilul lui am dat de videoclipul asta. Nu sunt un mare fan Rammstein, dar curiozitatea nu mi-a dat pace si a trebuit sa vizualizez toata clipul in care apare Alba ca Zapada. Prima data cand l-am vazut, am fost socata "Adica tu ai un videoclip in care sunt batuti piticii?????", urmatoarea oara a fost alt soc "Si Alba ca Zapada moare drogata?????" si apoi in timp ce incercam sa hmmm-ai linia melodica "Nu sunt chiar asa rau astia". Si incet, incet, nu am mai intrat pe profilul lui ca sa ascult melodia, ci am pastrat-o ca link principal cand deschideam firefox-ul.
Inca nu sunt fan Rammstein, dar sunt curioasa ce parere aveti si voi de videoclip.

'Cause I turn you on!

Am avut o saptamana destul de ocupata, motiv pentru care am inceput sa ii inteleg pe cei care nu pot scrie zilnic pe blog, deoarece trebuie sa mai si pateasca chestii despre care sa poata sa scrie :))). In orice caz. Nu o sa va plictisesc cu detaliile deloc picante ale saptamanii ce a trecut ci o sa va incant cu ziua mea de azi.

M-am trezit intr-o stare extrema de plictiseala si oboseala si primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma asez mai comod in pat si sa deschis laptopul pentru a-mi continua maratonul de Friends (seria 5, ep 13 :D)! Dupa 3 episoade in care am ras cu pofta, m-a sunat mama sa ma intrebe daca nu am chef de iesit la plimbare. M-am hotarat ca ar fi cazul sa imi termin seceta de aer curat si sa ma arunc intr-o pereche de blugi uzati. Desigur ca in graba mea de a ajunge mai repede in oras mi-am pus degetele in apa si m-am stropit un pic pe chip, apoi m-am spalat rapid pe dinti (nu, nu am uitat sa spun ca m-am pieptanat.. chiar nu m-am pieptanat!!!). Primul contact cu lumina soarelui mi-a dat o durere de cap extrema si m-a facut sa realizez ca de fapt sunt extrem de morocanoasa! Este luni dimineata, eu sunt nearanjata si am iesit ca nebuna in oras de parca m-as fi dus sa duc gunoiul in fata blocului. Ca sa pun o cireasa pe tort, mama s-a hotarat sa cumpere lucruri grele, si cand zic asta ma refer la lucruri literalmente grele, ca detergent de 12 kile, carne de vreo 5-6, rosii, ceapa si alte cele care se vand la kilogram! Si uite asa am ajuns acasa mai morocanoasa si mai obosita decat am plecat.

Aici apare Bianca sa salveze ziua si sa ma scoata din casa, pentru o cura mai reala de aer curat, cu plimbare in parc si iesire la cafea. Ne-am oprit un pic si pe la un complex de toale/pantofi si m-am ales si cu o pereche de sandalute. Ce sa mai, dispozitia mea urcase barometrul cu cateva grade bune! Asta pana am ajuns la cafenea. Si am realizat ca pantalonii mei uzati sunt pantalonii mei extrem de uzati! Uzati in sensul de rupti uzati! Nu ar fi fost totul atat de rau, deoarece nu ar fi prima oara cand imi exersez mersul de gheisa, insa m-am dus si la baie si am zis sa imi ridic putin sutienul. L-am ridicat atat de putin ca s-a auzit un PRRRRRRRRRR. Acel PRRRRRRR era materialul care s-a rupt. Apoi am facut prostia sa ma uit in oglinda pentru a-mi baga mimica de caine plouat. MARE PROSTIE! Ei bine, gagica ce ma privea in oglinda avea urme de creion negru scurse pe la ochi, mac pe un dinte (micul meu dejun a constat din 4 covrigi cu mac la ora 13:00, in drum spre bar), ochelarii strambi (inca nu i-am reparat) si bretonul extrem de urat! Sa zicem ca am sters umbrele de la ochi, mi-am indreptat putin ochelarii si mi-am dat cu apa pe breton, dar m-am chinuit o groaza cu macul ala nenorocit! Parca il lipise cineva cu scotch, nu alta!! Ma zgariam energic pe dinte cand am realizat ca usa de la baie era intredeschisa si un tip se uita curios la mine. Daca m-am intrebat vreodata cat de sexi sunt, ei bine, in momentul ala eram un adevarat magnet de ... tocilari virgini de 22 de ani care si-ar fi tras-o si cu un scaun!!

Stii ca e vorba aia make love, not war.. ei bine, sunt sigura ca cine m-a vazut ar fi ales muuult war!!