Fac parte din generatia filmelor americane. Am crescut o data cu democratia in tara noastra, invatand treptat, sa ma obisnuiesc cu beneficiile unei tari in continua dezvoltare. De la inghetata fara gust, la desenele animate prea putine, la leii grei, am descoperit alaturi de multi altii felurite sortimente de inghetata, fructele exotice, ItaliaUno cu Sailor Moon si Inspector Gadget, dolarii, euro. Dupa ce citesc randurile de mai sus, realizez ca dezvoltare este un cuvant care ar trebui pus intre ghilimele, deoarece produsele noi aparute pe pietele romanesti nu inseamna ca tara este mai productiva si infloritoare, deoarece valorile si cultura romaneasca sunt intr-o continua decadenta. Un sentiment de tristete ma cuprinde cand ma gandesc ca generatia noastra este ultima generatie ce poate sa mai aprecieze cartile, jocurile de cuvinte si viata. Viata la teatru, opera, plimarile, jucatul sahului in parc...
As putea scrie pagini intregi despre ce as vrea schimbat in Romania, in lume, insa vorbele, din pacate, nu mai ating pe nimeni, motiv pentru care o sa fac ce stiu mai bine, si anume sa povestesc o intamplare tragico-comica.
In urma cu aproape 2 ani, imi pregateam de zor plecarea spre Norvegia (mai aveam 4 zile pana la marea "decolare"). Printre actele necesare se numara si cardul european de sanatate. Cat de greu sa fie sa obtin unul? Mai ales cand sunt studenta si plec cu studiile? Ei bine, in momentul in care esti studenta sub 26 de ani, este foarte usor, insa o daca esti studenta sub 26 de ani cu un loc de munca prin care ti-ai platit darile la stat, nu mai este atat de usor. TOTUL SE COMPLICA!
"Bine, bine, si asta inseamna ca eu nu pot primi card de sanatate european, ca sa plec cu bursa de studii in afara?" intreb vadit iritata de tonul cu care mi s-a transmis ca nu mi se poate face card, deoarece nu mai am loc de munca si in 3 luni urmeaza sa fac 26 de ani, caz in care nu pot fi asigurata prin faptul ca sunt studenta.
"Ba cum sa nu, dar va trebui sa achitati direct din buzunarul d-voastra plata asigurarii inainte de a vi se elibera cardul"
"PAI DE CE!! MAI AM 3 LUNI PANA IMPLINESC 26 ANI!!! Sa inteleg ca in momentul in care mi-am dat demisia de la munca, desi sunt inca studenta, am ramas neasigurata??"
"Eu as putea sa va fac un card de sanatate valabil pe 3 luni, pe asigurarea de stat."
"Doamna. Va rog. Sa ne intelegem. Eu am nevoie de o asigurare valabila pe 6 luni, pentru a-mi putea depune actele acolo. Nu pot ocoli sistemul, nu le pot spune ca in Romania nu mi se acorda o asigurare mai mare de 3 luni, deoarece dupa 26 de ani, daca esti student, esti debil la cap. Pentru ca altfel nu imi explic ce scuze ar exista sa nu ti se mai asigure minimul de siguranta medicala."
"Domnisoara, nu eu fac legea..."
"Doamna, nu ma cert cu d-voastra. Nu ma ajuta la nimic. Va rog doar sa imi spuneti cum as putea obtine un card european de sanatate. Evident, darile la stat platite pana la momentul actual nu ma ajuta cu nimic. Asa ca va rog, un sfat, o indrumare. CEVA!"
"Singurul meu sfat este sa va platiti asigurarea din mana. Astfel va pot face cererea pentru cardul respectiv"
"Ok". Desi aveam un chef monstruos de a o parui, nu neaparat pe ea, ci legea asta tampita, am hotarat sa ma gandesc la telul cu care am intrat la casa de asigurari. Si anume : sa plec cu nenorocitul ala de card. Am lasat-o sa isi faca treaba.
Dupa 10 minute de tastat, intrebat si raspuns, respectiva dudie imi intinde o foaie A4, scrisa in romana si imi spune pe un ton cald
"Avand in vedere ca d-voastra plecati in 4 zile, va vom da acest document, pentru a-l prezenta autoritatilor pana la primirea cardului. Cardul va veni la d-voastra acasa in 2 saptamani."
Ma uit catre dansa, ma uit catre foaie, mai citesc o data, extrem de clar, frazele si o intreb cu o privire naiva
"Dar... sunteti sigura ca acesta este documentul pe care il pot prezenta autoritatilor norvegiene?" apasand destul de rar si grav pe literele cuvantului "norvegiene".
"Cum sa nu."
"Dar... acest document e in romana" ii spun la fel de naiv ca prima oara.
Se vedea ca i-am pierdut destul de mult timp si nervi doamnei in cauza, pentru ca raspunsul a venit cu un ton superior si final.
"Domnisoara, nu sunteti nici prima, nici ultima persoana care are nevoie de un asemenea document. Nu este prima si ultima oara cand il completez. Evident ca va puteti folosi de el, deoarece codul de aici este cel important. Va multumesc si o zi buna."
Si uite asa, cu bagajele facute si "cardul meu european" de sanatate am plecat spre Norvegia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu